Cabinet avocat Dreptul muncii

In motivarea in fapt a cererii reclamanta a aratat ca prin decizia de concediere s-a dispus concedierea reclamantului incepand cu data de 05. 02. 2019. Pentru a lua aceasta hotarare, angajatorul susTine ca reclamanta ar fi lipsit de la munca in intervalul 05. 12. _18 conform referatului de sesizare nr. 959 inregistrat la registratura generala a unitaTii in data de 20. 12. 2018. 
Decizia de concediere este tardiva, fiind formulata la mai mult de 30 de zile de la data la care angajatorul a luat cunoStinTa de presupusa abatere disciplinara, incalcandu-se art. 252 alin. 1 Codul muncii . 
Decizia de concediere nu conTine motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de reclamanta cu ocazia efectuarii cercetarii disciplinare prealabile. 
Reclamanta a adus la cunoStinTa angajatorului ca societatea nu a informat-o in legatura cu planificarea anexata referatului, dar nici macar nu a procedat la reintegrarea efectiva a reclamantei pe post, conform hotararii judecatoreSti nr. 336/27. 02. 2018. 
Societatea nu Si-a indeplinit obligatia de plata a drepturilor salariale pe perioada concedierii anterioare, iar in privinTa repunerii in situaTia anterioara, a convocat-o pe reclamanta la sediul magazinului din B_ la data de 12. 11. 2018 dar nu s-a procedat la reintegrare. 
Din acest motiv, reclamanta a deschis dosarul de executare nr. 575/2018 pe rolul B C_ C pentru a pune in executare obligatia de reintegrare in funcTie. 
Reintegrarea trebuie sa fie efectiva Si determinata din punct de vedere temporal, astfel incat sancTionarea reclamantei este nelegala. 
in drept, art. 78 Si urmatoarele, art. 247 alin. 2, 250-252 Codul muncii . 
in dovedire a solicitat proba cu inscrisuri, martori Si interogatoriu. 
Parata SC B_ B_ SRL a formulat intampinare prin care a aratat in esenTa, ca reclamanta face confuzie intre fapta Si abatere disciplinara. Abaterea disciplinara presupune desfaSurarea cercetarii disciplinare prealabile, verificarea tuturor condiTiilor pentru ca fapta analizata sa fie calificata abatere disciplinara Si intocmirea raportului final de sesizare a persoanei indreptaTite sa aplice sancTiunea disciplinara. 
Decizia de concediere a fost emisa in interiorul termenului de 30 de zile deoarece data la care conducerea angajatorului a luat cunoStinTa de savarSirea abaterii disciplinare este de 04. 02. 2019, data la care s-a incheiat procesul verbal nr. 132 privind desfaSurarea cercetarii disciplinare prealabile. 
in acest sens, Inalta Curte de CasaTie Si JustiTie s-a pronunTat intr-un recurs in interesul legii, prin decizia nr. 16/2012. Prin urmare, momentul savarSirii abaterii disciplinare este distinct de cel al savarSirii faptei. 
Parata a convocat reclamanta la cercetare disciplinara pentru cercetarea faptelor pentru care s-a intocmit decizia de concediere, insa aceasta nu s-a prezentat. 
in anul 2017 reclamanta a suferit o intervenTie chirurgicala in urma careia s-a constatat ca nu este apta sa desfaSoare activitaTile in munca, conform fiSei postului, motiv pentru care societatea a dispus desfacerea contractului de munca. Decizia a fost anulata de instanta, dispunandu-se reintegrarea reclamantei in funcTia deTinuta anterior, cu plata drepturilor salariale. 
Parata s-a conformat dispozitivului sentinTei, salariat fiind notificata privind reintegrarea in funcTie pe baza hotararii judecatoreSti, legea neprevazand obligativitatea emiterii unei decizii de catre angajator in vederea reintegrarii in post. 
Salariata s-a prezentat la convocare, insa intrucat nu a putut prezenta fiSa de aptitudine eliberata de medicul de medicina muncii, in lipsa acesteia reclamanta nu a putut fi primita la programul de munca, deSi figura pe planul de lucru saptamanal. 
Ulterior fiSa de aptitudine a fost primita, permiTandu-se reluarea activitaTii. in aceste condiTii, parata a revenit cu adresa catre reclamanta pentru a se prezenta la 29. 11. 2018 in vederea instructajului SSM/SU, facand cunoscut faptul ca neprezentarea la locul de munca, constituie abatere disciplinara. 
in dovedire a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu, martori. 
S-au depus la dosar inscrisuri. 
Prin sentinTa civila nr. 1881 pronunTata la data de 26 noiembrie 2019, Tribunalul DamboviTa a respins actiunea formulata de reclamanta A A, in contradictoriu cu parata B_ B_ SRL, ca nefondata Si a luat act ca reclamanta a solicitat cheltuieli de judecata pe cale separata. 
Pentru a pronunTa aceasta sentinTa, tribunalul a reTinut urmatoarele:
Prin decizia de concediere nr. 132/05. 02. 2019 i s-a aplicat reclamantei sancTiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca incepand cu 05. 02. 2019 ca urmare a faptului ca in perioada 05. 12. 2018 – 09. 12. 2018 nu s-a prezentat la locul de munca. Se reTine in cadrul deciziei ca ulterior obTinerii fiSei medicale cu avizul apt, reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu Si nu a justificat in nici un fel absenTa. La convocarea pentru cercetarea disciplinara, reclamanta nu s-a prezentat. 
Conform referatului nr. 959/20. 12. 2018 (filele 17-19 dosar) reclamanta a fost planificata in planul de lucru iar din data de 05. 12. 2018 Si pana la 09. 12. 2018 nu s-a prezentat. 
Cu privire la tardivitatea intocmirii deciziei de concediere, tribunalul a constatat ca ulterior intocmirii referatului nr. 959/20. 12. 2018 angajatorul a procedat la numirea comisiei de cercetare disciplinara (decizia nr. 961/20. 12. 2018 – fila 63 dosar), a convocat salariata in vederea cercetarii disciplinare (convocare nr. 43/10. 01. 2019 – fila 65 dosar) incheind la data de 04. 02. 2019 procesul verbal nr. 132 de finalizare a procedurii de cercetare disciplinara (filele 68 Si urm. dosar) in cuprinsul caruia se constata ca reclamanta nu s-a prezentat la convocare, propunandu-se desfacerea contractului de munca. 
art. 252 alin. 1 din Codul muncii prevede ca „Angajatorul dispune aplicarea sancTiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunoStinTa despre savarSirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarSirii faptei. ”
Relevante in cauza sunt cele statuate de instanta suprema in cadrul recursului in interesul legii, soluTionat prin decizia nr. 16/2012, Si anume faptul ca „in interpretarea Si aplicarea art. 252 alin. (1) din art. 279 , republicat, momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancTiunii disciplinare este data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitaTii. ”
Rezulta deci, ca in speTa termenul de 30 de zile nu se calculeaza de la momentul intocmirii referatului de sesizare a savarSirii unei abateri disciplinare, ci din momentul in care cercetarea disciplinara a fost finalizata, raportul de cercetare disciplinara fiind inregistrat in evidenTele angajatorului. 
in litigiul de faTa, procesul verbal de cercetare disciplinara a fost finalizat la 04. 02. 2019, fiind inregistrat in evidenTele angajatorului sub nr. 136 la data de 05. 02. 2019, iar decizia de concediere a fost intocmita la aceeaSi data – 05. 02. 2019, astfel incat este respectat termenul de 30 de zile prevazut de art. 252 alin. 1 Codul muncii . 
Critica reclamantei privind nulitatea deciziei de concediere ca urmare a faptului ca nu conTine motivele pentru care au fost inlaturate apararile sale in cadrul cercetarii disciplinare, este nefondata deoarece din cuprinsul procesului verbal nr. 132/04. 02. 2019 rezulta ca aceasta nu s-a prezentat la convocarea efectuata in cadrul cercetarii disciplinare, neformuland deci nici un fel de aparari. 
Cu privire la temeinicia sancTiunii disciplinare aplicate, tribunalul a reTinut ca salariata a fost invitata sa se prezinte la serviciu in vederea efectuarii instructajului SSM/SU in data de 29. 11. 2018 la sediul societaTii din oraSul B_. 
Conform instruirii de angajare de la fila 138 dosar, reclamanta s-a prezentat la acest instructaj, fiindu-i aduse la cunoStinTa masurile de prevenire a incendiilor, evacuare a lucratorilor, risc de accidentare, etc. 
De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca potrivit sent. civ. nr. 336/27. 02. 2018 pronunTata de Tribunalul DamboviTa in dosarul nr. _ reclamanta fusese anterior concediata datorita unor probleme medicale, masura fiind insa anulata in mod definitiv de instanta de judecata, care a dispus Si reintegrarea reclamantei in funcTia avuta anterior. 
Data fiind aceasta situaTie, la reintegrarea reclamantei in funcTia deTinuta, a fost solicitat un aviz medical, obTinut la data de 13. 11. 2018 – fila 132 dosar. 
Cei doi martori audiaTi in cauza – C V Si G M_ (filele 197 Si urm. dosar) au relatat faptul ca reclamanta a fost reintegrata in munca, comunicandu-i-se verbal ca trebuie sa se prezinte la munca a doua zi. Programul de lucru era afiSat in camera de repaus (locul unde toTi salariaTii iau masa). Reclamantei i s-a adus la cunoStinTa programul de munca, cu ocazia instruirii pentru protecTia muncii, la acel moment fiind prezenta la discuTii Si martora C V, care a auzit ca reclamanta va incepe din nou lucru. Planificarea de munca se intocmeSte cu patru saptamani inainte Si se afiSeaza in camera de repaus astfel incat toTi salariaTii sa o poata cunoaSte. Si martora G M_ a declarat, ca in calitate de Sef de magazin i-a comunicat reclamantei programul de munca, dupa ce a avut avizul medicului de familie Si dupa efectuarea instructajului in protecTia muncii. DeSi nu iSi mai aduce aminte cu exactitate data, reintegrarea in activitate a fost realizata incepand cu luna noiembrie, posibil 14 noiembrie. 
art. 80 alin. 1-2 din Codul muncii prevede ca „in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei Si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune parTile in situaTia anterioara emiterii actului de concediere. ”
Legea nu prevede un termen pentru reluarea activitaTii. TotuSi reintegrarea salariatului in postul deTinut anterior concedierii opereaza in temeiul hotararii judecatoreSti. Ca urmare, din momentul in care este pronunTata, sau, cel mai tarziu dupa redactarea Si comunicarea ei, urmeaza sa fie pusa in executare imediat. Ambele parTi au un astfel de interes: cel concediat sa redevina salariat cu toate drepturile Si obligatiile statornicite de lege; angajatorul sa beneficieze de serviciile salariatului; totodata, astfel, nu va mai trebui sa plateasca despagubiri pe perioadele ulterioare. 
Din punct de vedere practic Si rezonabil, reluarea activitaTii poate interveni dupa cateva zile, necesare eliberarii certificatului medical [art. 28 lit. a) Codul muncii ], instruirii in domeniul securitaTii Si sanataTii in munca (art. 20 din Legea nr. 319/2006) Si indeplinirii altor demersuri necesare reintegrarii efective in munca. 
Reluarea activitaTii in temeiul hotararii judecatoreSti poate avea loc fie din iniTiativa salariatului, fie din cea a angajatorului. Angajatorul are posibilitatea sa-l notifice pe salariat pentru a se prezenta la locul de munca intr-un anumit termen, rezonabil Si posibil, termen care il obliga pe salariat. 
in speTa, parata a convocat reclamanta in vederea efectuarii instructajului privind securitatea in munca (notificarea nr. _/23. 11. 2018 – fila 134 dosar), la acel moment aducandu-i-se la cunoStinTa Si faptul ca a fost reintegrata in funcTie. De altfel, ambii martori Si chiar reclamanta la interogatoriu au recunoscut ca planul de lucru se afla afiSat la loc vizibil in camera de repaus a salariaTilor, loc din care Si reclamanta putea sa ia cunoStinTa de el. 
Din aceasta planificare rezulta ca reclamanta trebuia sa inceapa activitatea in data de 05. 12. 2018 (o zi de miercuri), fiind programata sa _ orele 14 Si 22,30. 
FaTa de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca nu se poate afirma ca nu s-ar fi procedat la reintegrarea reclamantei in funcTia avuta anterior, aceasta avand obligatia de a se prezenta la locul de munca, incepand cu 05. 12. 2018, data menTionata in planificarea de la fila 60 dosar. 
Chiar daca este posibil ca reclamanta sa nu fi avut efectiv intenTia de a lipsi nejustificat de la serviciu, nu trebuie omis ca aceasta neprezentare se datoreaza neglijenTei sale, in sensul de a nu depune toate diligenTele pentru a afla cu exactitate data incepand de la care trebuia sa se prezinte la locul de munca. 
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins actiunea ca nefondata. 
impotriva acestei sentinTe a declarat apel reclamanta A A, criticand-o ca fiind netemeinica Si nelegala. 
SusTine ca, decizia de concediere nu conTine motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate cu ocazia cercetarii disciplinare - nelegalitate. 
Prima instanta a apreciat ca nefondata aceasta critica, sprijinindu-Si soluTia pe faptul ca potrivit procesului verbal nr. 132/04. 02. 2019 intocmit cu ocazia cercetarii disciplinare, nu s-a prezentat Si nici nu ar fi formulat niciun fel de aparari. 
invedereaza ca, chiar daca nu s-a prezentat la cercetarea disciplinara, a formulat aparari in scris, cu atat mai mult ar fi trebuit sa se Tina cont de punctul sau de vedere, cu cat exprimase negru pe alb de ce nu se impune sa fie sancTionata, punctul sau de vedere a fost trimis prin curier Si recepTionat de intimata anterior cercetarii disciplinare. 
Potrivit art. 252 alin. (2) C. mun, sub sancTiunea nulitaTii absolute, decizia trebuie sa cuprinda obligatoriu Si motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile. 
Este drept ca potrivit art. 251 alin. (3) C. mun. angajatorul poate ar fi putut sa dispuna sancTionarea fara a mai efectua cercetarea disciplinara prealabila, dar angajatorul nu a inTeles sa uzeze de acest drept, ca atare ar fi trebuit sa analizeze Si apararile sale Si eventual sa le respinga motivat daca nu cu ocazia cercetarii disciplinare, atunci cel mai tarziu Si cel puTin in cadrul deciziei de concediere. 
Totodata, potrivit art. 79 C. mun. este tardiva Si inadmisibila orice justificare a angajatorului facuta direct in faTa instanTei. 
Numai Si numai pentru acest motiv, instanta de fond ar fi trebuit sa constate nulitatea absoluta a deciziei de concediere. 
Considera ca nicio sancTiune nu poate opera decat daca fapta a fost savarSita cu vinovaTia ceruta de lege, potrivit dispoziTiilor art. 247 alin. (2) C. mun. daca fapta nu a fost savarSita cu vinovaTie, aceasta nu constituie abatere disciplinara. 
Nici prima instanta nu a fost convinsa de soluTia adoptata, intrucat dupa cum reiese din penultimul paragraf al considerentelor hotararii, cand instanta isi asuma ca este posibil sa nu fi avut efectiv intenTia de a lipsi de la serviciu, dar cu toate acestea apreciaza ca ar fi fost de datoria sa sa depuna toate diligentele pentru a afla cu exactitate data reluarii activitaTii. 
A susTinut apelanta ca potrivit sentinTei civile nr. 336/2018 privind concedierea iniTiala intimata avea obligatia de a dispune reintegrarea sa pe postul deTinut anterior, iar in ceea ce o priveSte s-a prezentat de cate ori a fost solicitata in vederea reintegrarii, mai intai la data de 12 noiembrie, dar Si la medicina muncii Si la instructajul de protecTia muncii. 
Daca ar fi fost solicitata Si anunTata ca era planificata incepand cu data de 5 decembrie 2018, ar fi fost prezenta, ori prima instanta a reTinut greSit ca ar fi trebuit sa ia cunoStinTa de planificare de la avizierul din camera de repaus, locul in care toTi salariaTii iau masa sau de la ceilalTi salariaTi din magazin. 
Trebuie observat ca martora C V M a declarat ca Sie ca i s-a comunicat verbal sa se prezinte la protecTia muncii, nu ca ar incepe efectiv munca din 5 decembrie 2018, iar nici una dintre martore nu a fost prezenta cand s-a realizat instructajul pentru protecTia muncii. 
A aratat apelanta ca nu se explica de ce angajatorul ar fi procedat la incunoStinTarea sa orala, din moment ce ori de cate ori a avut ceva de comunicat a facut acest lucru numai in scris,inclusiv la primirea tichetelor de masa. 
A precizat apelanta ca, nefiind inca reintegrata, nu lua masa in camera de repaus Si ca atare nu avea cum sa ia cunoStinTa de planificarea afiSata la locul de munca. 
Mai mult, potrivit depoziTiei martorelor, planificarea era afiSata la avizier cu patru saptamani inainte, insa nici la data de 12 noiembrie Si nici cu ocazia instructajului pentru protecTia muncii nu a avut acces in camera de repaus pentru a lua cunoStinTa de planificare. 
Pentru aceste motive a solicitat sa fie admis apelul, sa fie schimbata in tot sentinTa, sa fie admisa contestaTia, urmand a fi obligata intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizat, sa procedeze la repunerea in situaTia anterioara concedierii, reintegrarea sa efectiva, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata. 
in drept, art. 252 alin. (2) lit. c), art. 79, art 247 alin. (2), art. 250 C. muncii. 
Examinand sentinTa atacata, prin prisma criticilor formulate, in raport de actele Si lucrarile dosarului Si de dispoziTiile legale ce au incidenTa in soluTionarea cauzei, Curtea constata urmatoarele:
Cu titlu preliminar, Curtea constata ca apelanta a susTinut neindicarea, in cuprinsul deciziei de sancTionare, a tuturor elementelor obligatorii cerute de lege, in sensul ca nu au fost aratate motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, precizand ca nu s-a prezentat la cercetarea disciplinara, dar a formulat aparari in scris, punctul sau de vedere fiind trimis prin curier Si recepTionat de intimata anterior cercetarii disciplinare. 
Aceste susTineri ale apelantei nu pot fi primite, aratand corect prima instanta ca potrivit procesului verbal nr. 132/04. 02. 2019 intocmit cu ocazia cercetarii disciplinare, contestatoarea nu s-a prezentat Si nici nu a formulat niciun fel de aparari. 
Sub acest aspect reiese ca, in cauza, au fost parcurse toate etapele cercetarii disciplinare Si chiar apelanta recunoaSte faptul ca, deSi a fost convocata, nu s-a prezentat la cercetarea disciplinara, ori disp. art. 252 din art. 279 se refera la apararile formulate in timpul cercetarii disciplinare Si nu cu alta ocazie, nefiind obligat angajatorul sa Tina seama, in cuprinsul deciziei de concediere, de aparari formulate cu alta ocazie, respectiv inainte de cercetarea disciplinara, dupa cum a solicitat, in mod neintemeiat, apelanta. 
Rezulta aSadar ca decizia de sancTionare a fost emisa cu respectarea dispoziTiilor imperative privind condiTiile de forma, prevazute de art. 252 alin. 2 art. 279 , sub sancTiunea nulitaTii absolute. 
Pe fondul cauzei, apelanta a aratat ca lipseSte vinovaTia, ca element constitutiv al faptei, subliniind ca nicio sancTiune nu poate opera decat daca fapta a fost savarSita cu vinovaTia ceruta de lege. A aratat ca potrivit sentinTei civile nr. 336/2018 privind concedierea iniTiala intimata avea obligatia de a dispune reintegrarea sa pe postul deTinut anterior, iar in ceea ce o priveSte s-a prezentat ori de cate ori a fost solicitata in vederea reintegrarii, mai intai la data de 12 noiembrie, dar Si la medicina muncii Si la instructajul de protecTia muncii. 
in situaTia in care ar fi fost planificata incepand cu data de 5 decembrie 2018 cu siguranTa ar fi fost prezenta, ori prima instanta a reTinut greSit ca ar fi trebuit sa ia cunoStinTa de planificare de la avizierul din camera de repaus, locul in care toTi salariaTii iau masa sau de la ceilalTi salariaTi din magazin Si nu se explica de ce angajatorul ar fi procedat la incunoStinTarea sa orala, din moment ce, de cate ori a avut ceva de comunicat a facut acest lucru numai in scris,inclusiv la primirea tichetelor de masa. 
Curtea constata ca aceste critici sunt fondate Si ca nu poate fi reTinuta in sarcina apelantei-contestatoare fapta imputata, constand in absenTa nejustificata de la locul de munca, pentru considerentele expuse in continuare. 
Astfel, pe situaTia de fapt, a reTinut prima instanta ca prin decizia de concediere nr. 132/05. 02. 2019 i s-a aplicat reclamantei sancTiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, incepand cu 05. 02. 2019 ca urmare a faptului ca in perioada 05. 12. 2018 – 09. 12. 2018 nu s-a prezentat la locul de munca. S-a reTinut in aceasta decizie ca, ulterior obTinerii fiSei medicale cu avizul apt, reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu Si nu a justificat in niciun fel absenTa. 
Curtea reTine ca parTile se aflau in procedura reintegrarii dupa o alta concediere, dispunandu-se prin sentinTa nr. 336/27. 02. 2018 a Tribunalului DamboviTa anularea concedierii dispuse prin Decizia nr. 500/04. 08. 2017, cu consecinTa repunerii parTilor in situaTia anterioara concedierii Si a plaTii tuturor drepturilor salariale aferente. 
in practica judiciara s-a aratat ca nu este necesara o decizie a angajatorului pentru reintegrarea salariatului, aceasta fiind stabilita prin insaSi hotararea judecatoreasca prin care s-a dispus repunerea parTilor in situaTia anterioara. 
in cauza de faTa se poate constata ca nu a fost emisa o astfel de decizie de reintegrare, dar ceea ce este relevant este faptul ca nu se poate determina, cu certitudine, data la care a avut loc reintegrarea efectiva, dupa cum nu se poate dovedi nici ca reclamanta a avut cunoStinTa de planificarea de la avizierul din camera de repaus. 
Este de necontestat ca angajatorul a notificat-o pe reclamanta cu alte ocazii, pentru alte formalitaTi, cum ar fi programarea pentru efectuarea controlului medical pentru medicina muncii sau instructajul SSM/SU. insa din corespondenTa purtata intre parTi nu rezulta o informare cu privire la data prezentarii la locul de munca Si nu se poate prezuma ca reclamanta a luat cunoStinTa de planificare numai din faptul ca era expusa intr-un loc vizibil, dupa cum nici nu a fost dovedita aceasta informare nici prin depoziTiile martorilor. 
Chiar daca la nivelul angajatorului planificarea se intocmea cu patru saptamani inainte Si se afiSa in camera de repaus astfel incat toTi salariaTii sa ia cunoStinTa, date fiind raporturile tensionate dintre parTi, Curtea considera ca era necesara o informare a reclamantei cu privire la o data certa de reluare a activitaTii, putandu-se observa ca angajatorul s-a raportat constant la data cand reclamanta a fost convocata in vederea instructajului privind securitatea in munca, care nu coincide insa cu data reintegrarii in funcTie. 
Nu poate fi primita apararea angajatorului in sensul ca planificarea era afiSata la loc vizibil Si de notorietate, in condiTiile in care nu s-a dovedit ca a avut loc reintegrarea efectiva, situaTie in care nu se poate reTine in sarcina contestatoarei savarSirea cu vinovaTie a vreunei abateri disciplinare. 
Prin urmare, raportat la cele expuse, Curtea va constata ca decizia de concediere este afectata de nulitate absoluta, potrivit disp. art. 78 din art. 279 , sancTiunea fiind dispusa in mod nelegal. 
in consecinTa, Curtea, in baza art. 480 N. C. P. C. va admite apelul declarat de reclamanta, va schimba in tot sentinTa atacata in sensul ca va admite contestaTia Si va anula Decizia de concediere nr. 132/05. 02. 2019/. 
Totodata, facand aplicarea art. 80 din art. 279 , va repune parTile in situaTia anterioara concedierii Si va obliga angajatorul catre contestatoare la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost concediata, incepand cu data concedierii Si pana la data reintegrarii efective. 
in baza art. 453 N. C. P. C. , va obliga intimata, aflata in culpa procesuala, sa plateasca apelantei suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul aparatorului. 
 

PENTRU ACESTE MOTIVE
iN NUMELE LEGII
DECIDE:

 
Admite apelul declarat de reclamanta A A, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat „ R P_ C_”, din municipiul BucureSti, _. 3, sector 1, impotriva sentinTei civile nr. 1881 pronunTata la data de 26 noiembrie 2019 de Tribunalul DamboviTa, in contradictoriu cu intimata-parata B_ B_ SRL, cu sediul in localitatea AriceStii Rahtivani,, Crangul lui Bot, judeTul Prahova, Si, in consecinTa:
Schimba in tot sentinTa atacata in sensul ca admite contestaTia. 
Anuleaza Decizia de concediere nr. 132/05. 02. 2019/. 
Dispune repunerea in situaTia anterioara concedierii Si obliga angajatorul catre contestatoare la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost concediata, incepand cu data concedierii Si pana la data reintegrarii efective. 
Obliga intimata sa plateasca apelantei suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. 
Definitiva. 
PronunTata in SedinTa publica, azi 17 iunie 2020.