Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 605/2008

Şedinţa publică din 22 Mai 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) (...) - grefier

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâta S.C. „N. E. Aeroport” Sibiu împotriva sentinţei civile nr.161/2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă avocat B. E. pentru pârâtul recurent şi reclamantul intimat D. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care reclamantul intimat depune la dosar un set de înscrisuri în xerocopie: Ordonanţa Parchetului din 08 mai 2008 pronunţată în dosar nr.4152/P/2007, de scoatere de sub urmărirea penală a reclamantului, contractul individual de muncă al reclamantului, cereri adresată M i n i s t e r u l u i P u b l i c - nr.1482/VIII/1/2008, Poliţiei Municipiului Sibiu -80881/11.04.2008, proces-verbal al Poliţiei Municipiului Sibiu – Biroul Cercetări Penale nr.4152/P/2007, Informare adresată S.C. N. E. Aeroport Sibiu de către numitul E. D., Declaraţie a numitului E. D., Declaraţie de martor, Adevrinţa eliberată de pârâtă în data de 08.11.2007, Bilet de ieşire din spital.

Reprezentanta pârâtei declară că nu solicită termen întrucât cunoaşte înscrisurile depuse.

Nemaifiind alte cereri instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta recurentei solicită în principal, admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de probe pentru dovedirea temeiniciei deciziei de concediere, iar în situaţia în care se apreciază că probele de la dosar sunt suficiente, solicită a se reţine cauza spre rejudecare şi a se respinge contestaţia formulată.

Învederează că, atâta timp cât societatea are contract cu medicul de medicina N., concediul medical trebuia vizat de acest medic, iar reclamantul nu a făcut nici un demers în acest sens.

Reclamantul intimat solicită respingerea recursului învederând că, înainte de a fi concediat a fost internat în spital, concediul s-a eliberat de medicul spitalului iar medicul societăţii nu l-a semnat.

Instanţa, luând în considerare actele şi lucrările dosarului, lasă cauza în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de faţă;

Prin contestaţia înregistrată la acest Tribunal sub nr. 4847/85/14.11.2007 – contestatorul D. E., a chemat în judecată pe intimata S.C. N. E. AEROPORT S S.R.L. solicitând:

• anularea deciziei de concediere nr. 78/15.10.2007 emisă de intimată;

• obligarea societăţii la plata unei despăgubiri corespunzătoare salariilor indexate, majorate şi reactualizate începând cu data concedierii şi până la momentul rămânerii definitive a hotărârii;

• repunerea în situaţia anterioară emiterii deciziei;

• obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Din motivarea acţiunii se reţine că decizia contestată - este lovită de nulitate absolută – întrucât s-a dispus concedierea în perioada incapacităţii de muncă, fiind totodată nesocotite şi dispoziţiile art. 268 alin. 2 lit. „b” C.N. sancţionată de asemenea cu nulitatea absolută.

Pe fondul cauzei contestatorul precizează că fapta reţinută şi sancţionată de angajator nu corespunde realităţii.

În drept se invocă disp. art. 76-78 şi 268 C.N. şi art. 274 C.pr.civ.

Conform dispoziţiilor art. 285 C.N. contestaţia este scutită de plata taxelor de timbru.

Intimata, a solicitat respingerea contestaţiei întrucât certificatul medical prezentat societăţii nu a fost confirmat de medicul de medicina N., iar nesocotirea dispoziţiilor art. 268 lit. „b” nu poate fi reţinută întrucât societatea nu are un contract colectiv de muncă; pe fondul cauzei se solicită a se constata că prin declaraţia din 10.10.2007, contestatorul recunoaşte faptul că în maşină deţinea combustibil şi îl valorifica (întâmpinare f. 15-17din dosarul de fond).

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului precum şi în baza probelor administrate în cauză instanţa reţine următoarele:

Contestatorul a fost angajatul societăţii până la data de 15.10.2007, când prin decizia nr. 78/15.10.2007 se dispune concedierea în baza art. 61 lit. „a” C.N. (decizie f. 5 dosar fond).

Analizând decizia contestată sub aspectul motivelor de nulitate invocate de către contestator instanţa constată ca fiind întemeiate pentru următoarele considerente:

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că intimata a dispus concedierea în perioada incapacităţii temporare de muncă, dovedită prin certificatul medical (f. 5 dosar fond), fiind astfel nesocotite dispoziţiile art. 60 lit. „a” C.N. care prevăd……”concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă………..a) „pe durata incapacităţii temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii”.

Prin această interdicţie legiuitorul a urmărit să asigure o protecţie a salariaţilor, mai mult de atât, intimata nu putea dispune concedierea în perioada incapacităţii date fiind prev. art. 50 lit. „b” C.N. conform cărora contractul individual de muncă se suspendă de drept.

Faţă de prevederile legale indicate, susţinerile intimatei privind lipsa vizei medicului de medicina N. nu pot fi reţinute.

Sub aspectul celui de-al doilea motiv de nulitate prevăzut de art. 267 lit”b” din C.N. instanţa apreciază că intimata a emis decizia contestată şi cu nesocotirea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 268 (2) care prevăd „sub sancţiunea nulităţii absolute în decizie se cuprind în mod obligatoriu…………b) „precizarea prevederilor din statutul de personal Regulament intern sau contract colectiv de muncă, aplicabil, care a „fost încălcate de salariat”.

Din economia textului de lege indicat – se reţine obligativitatea precizării prevederilor încălcate de salariat, prevăzute în R.O.I., statut de personal sau CCM aplicabil, astfel că apărările angajatorului privind lipsa unui contract colectiv de muncă la nivelul societăţii sunt lipsite de suport legal.

Constatând întemeiate motivele de nulitate absolută, invocate de contestator analizarea fondului cauzei, este de prisos.

Pentru considerentele prezentate precum şi în limita probatoriului administrat în cauză, raportat la dispoziţiile art. 50 lit.”b”, 60 lit. „a”, 76, 78 şi 268 (2) C.N., contestaţia a fost admisă şi pe cale de consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 78/15.10.2007 emisă de intimată, s-a dispus reîncadrarea contestatorului în funcţia avută anterior, cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la reîncadrare, indexate, majorate şi reactualizate.

Conform dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (D.. fila 35 dosar fond).

Prin sentinţa civilă nr. 161/2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar nr(...) s-a admis contestaţia formulată de contestatorul D. E. împotriva deciziei de concediere nr. 78/15.10.2007 emisă de către intimată şi ca urmare s-a constatat nulitatea acesteia; intimata a fost obligată să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data concedierii şi până la reangajare, indexate, majorate şi reactualizate; s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deţinut anterior; a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că intimata a dispus concedierea contestatorului în perioada când acesta se afla în concediu medical, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 50 lit.b C. N.

Un alt motiv de nulitate a deciziei atacate s-a apreciat a fi neprecizarea prevederilor R.O.I. încălcate de salariat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata SC N. E. Aeroport Sibiu SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, pe fond să se respingă contestaţia.

În expunerea de motive arată că certificatul medical nu a fost adus la cunoştinţa societăţii în mod oficial, iar acesta nu este confirmat de medicul de medicina N. întrucât contestatorul nu s-a prezentat la medicul specializat cu certificatul medical spre avizare.

Sub un alt aspect susţine că decizia de concediere conţine toate cerinţele legale sub aspectul motivării în drept a acesteia.

Pe fondul cauzei arată că bonul de achiziţie al combustibilului poartă o oră ulterioară prinderii în flagrant.

S-au solicitat cheltuieli de judecată.

Reclamantul-intimat nu a formulat întâmpinare în cauză.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma aspectelor critice invocate cât şi a dispoziţiilor art. 304¹ C.pr.civ., Curtea apreciază recursul de faţă ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 C.pr.civ. raportat la art. 81 din Legea 168/1999, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:

Potrivit art. 60(1) lit.a C.N. ” concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii. ”

În speţă decizia atacată a fost emisă la data de 15.10.2007 în condiţiile în care încă din 11.10.2007 şi până în 24.10.2007, contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, aşa cum rezultă din certificatul de concediu medical seria (...) nr. (...) (fila 6 din dosarul de fond).

Faptul că actul medical nu a fost adus la cunoştinţa societăţii decât ulterior emiterii deciziei de concediere nu justifică respingerea contestaţiei formulate împotriva acesteia, câtă vreme art. 50 lit. b din C. N. statuează astfel: „D. se suspendă de drept în situaţia în care angajatul de află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă”.

Deci atât timp cât raportul de muncă al contestatorului era suspendat pentru cauză de boală, angajatorul nu putea dispune nici o măsură de natură a duce la încetarea raporturilor de muncă.

Mai mult, contestatorul a susţinut în cererea introductivă de instanţă că societatea a fost înştiinţată despre incapacitatea de muncă, aspect ce nu se contestă, recurenta apreciind greşit că această încunoştinţare trebuia făcută în mod oficial şi nu altfel.

De asemenea faptul că certificatul medical nu a fost prezentat spre avizare medicului de medicina N. nu înlătură valabilitatea lui, iar legea nu prevede nici o sancţiune pentru angajat în cazul nerespectării acestei cerinţe, cu atât mai puţin desfacerea C.I.M.

În privinţa celui de-al doilea motiv de recurs sunt a se reţine dispoziţiile art. 268 (2) care prevăd că: „sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu…b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau C.C.M. aplicabil, care au fost încălcate de salariat.”

Decizia atacată nu cuprinde nici una din aceste menţiuni, iar apărarea constând în aceea că petentului i s-a adus la cunoştinţă concluzia la care a ajuns comisia de disciplină cu prezentarea descrierii faptei, nu înlătură motivul de nulitate anterior menţionat, expres prevăzut de lege.

Faţă de aceste două motive întemeiate de nulitate a deciziei atacate, este de prisos analiza fondului cauzei, pentru care de altfel nici nu s-au mai administrat probe.

Ca o consecinţă a respingerii recursului, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. N. E. Aeroport Sibiu S.R.L. împotriva sentinţei civile nr.161/2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar nr(...).

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 22.05.2008.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)

- concediu de odihnă,

semnează preşedintele instanţei

Grefier,

(...) (...) (...)

- concediu de odihnă

semnează grefierul şef

Red.N.V.

Tehnored.C.M.I. 2 ex.

Jud.fond: (...) E.

N. E.