Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 1648

Şedinţa publică de la 26 Martie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea D. E. E., împotriva sentinţei civile nr.1046 din 05.11.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimata SC B. SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurenta contestatoare D. E. E. asistată de avocat S. Ţ. şi intimata SC B. SA prin consilier juridic H. (...).

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Nemaifiind cereri de formulat şi excepţii de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.

Avocat S. Ţ. pentru recurenta contestatoare D. E. E., pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinţei, anularea deciziei nr.456/15.08.2008, reîncadrarea pe postul avut anterior, precum şi plata drepturilor băneşti începând cu luna august 2007 şi până la data reîncadrării, cu cheltuieli de judecată.

Consilier juridic H. (...), pentru intimata SC B. SA, solicită respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţată de T r i b u n a l u l O l t .

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă :

Prin sentinţa civilă nr.1046 din 5 noiembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...), s-a respins cererea formulată de reclamanta D. E. – E. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA S.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că petenta a fost salariata pârâtei pe postul de inginer la Departamentul marketing vânzări şi prin decizia contestată i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza art.65 (1) şi art.67 C.M.

La baza emiterii deciziei de concediere a stat Hotărârea Consiliului de Administraţie nr.15/27.-07.2007, prin care s-a aprobat desfiinţarea a 26 posturi, fără încărcare ocupaţională, ca urmare a comasării unor activităţi din cadrul secţiilor de producţie, de întreţinere, precum şi din cadrul compartimentelor funcţionale.

Motivele acestei concedieri au fost situaţia economico-financiară de recesiune prin care a trecut societatea, situaţie generată de devalorizarea Euro, reducerea pieţei interne, accentuarea concurenţei, creşterea preţului la energie şi gaz metan. Situaţia precară invocată de pârât a condus iniţial la o concediere colectivă prin care s-a urmărit stabilizarea situaţiei economice a pârâtei, situaţie care neredresându-se a condus la necesitatea reducerii unor noi posturi printr-o concediere individuală, concediere ce a privit şi persoana contestatoarei. Astfel, postul de inginer la departamentul marketing vânzări ocupat de contestatoare a fost desfiinţat în mod real şi efectiv, aşa cum reiese din organigrama depusă la dosarul cauzei. Iniţial, pârâta, în temeiul încercării de redresare a situaţiei financiare a încheiat cu sindicatul un act adiţional la contractul colectiv de muncă prin care s-a modificat grila de salarizare, situaţie generată de dificultăţile economice invocate şi în decizia contestată.

Contestatoarei i s-a oferit salariu de categorie specială, respectiv 1.300 lei pe care l-a refuzat, apreciind ca improprie acţiunea pârâtei de micşorare a grilei de salarizare.

Faţă de această situaţie, pârâta a procedat la restrângerea activităţii şi s-a optat pentru desfiinţarea postului contestatoarei.

Din organigrama depusă la dosar de pârâtă s-a constatat că la Secţia marketing, înainte de măsura disponibilizării existau 16 posturi, ia după aceasta 14 posturi, de asemenea la nivelul unităţii existau 1309, iar după redimensionare 1283 posturi. Astfel, s-a apreciat că reducerea postului a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă.

Susţinerea contestatoarei că decizia de desfacere a contractului de muncă este nelegală, deoarece data desfacerii contractului de muncă este retroactivă nu poate fi reţinută, având în vedere că situaţia de fapt ce impune desfiinţarea postului s-a menţinut, iar prin cea de-a doua decizie s-a înlăturat doar o neregularitate privind viza de legalitate, aspect ce rezultă chiar din art.1 al celei de a doua decizii.

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate invocate de contestatoare, privind concedierea colectivă, s-a reţinut, că în cauză este o concediere individuală a unui număr de 26 salariaţi, aşa cum a rezultat din Hotărârea nr.15/27.07.2007 aflată la dosar, precum şi din copia organigramei pârâtei, act care evidenţiază compartimentele afectate de măsura disponibilizării individuale şi numărul de salariaţi ce au vizat această operaţiune.

Contestatoarea D. E. E. a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, pe care o consideră nelegală, solicitând modificarea acesteia şi pe fond admiterea contestaţiei şi obligarea intimatei să o reîncadreze pe postul deţinut, cu plata drepturilor şi cheltuielilor de judecată.

Critică sentinţa pentru interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi aplicarea greşită a legii, respectiv prevederile CCM pe societate nr.5/177/10.01.2007, art.57 CM, cât şi pentru aprecierea greşită a probatoriului administrat.

Consideră că motivul real al concedierii a fost refuzul său de a accepta reducerea salariului, aşa cum de altfel s-a şi precizat prin decizia 359/24.07.2007 şi nu reducerea activităţii datorate dificultăţilor economice, aşa cum a reţinut greşit instanţa de fond.

Susţine că au fost interpretate greşit şi prevederile art.57 CCM, în sensul că a refuzat nejustificat diminuarea salariului său cu privire la respectarea procedurii prealabile concedierii, de a fi încunoştinţată în scris de concediere în caz că nu acceptă noul salariu, cât şi emiterea celor două decizii la intervale, pentru care efectele primei decizii nu sunt valabile, fiind anulată de cea de-a doua, aşa încât decizia ar însemna să retroactiveze. De asemenea, precizează că nu a fost respectat în acest fel dreptul de preaviz, aşa încât nu a beneficiat de acest drept şi nici nu a putut beneficia de ajutorul de şomaj.

Analizând sentinţa recurată, în raport de criticile formulate şi probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală şi va fi modificată.

Sunt întemeiate criticile privind aprecierea greşită de către instanţa de fond a motivului concedierii contestatoarei ca fiind necesitatea reducerii postului său ca urmare a dificultăţilor economice, deoarece intimata nu a făcut dovezi în acest sens, că se confruntă cu serioase dificultăţi economice sau transformări tehnologice ce ar constitui o cauză reală şi serioasă de desfiinţare a locului de muncă al contestatoarei, pentru a fi aplicabile prevederile art.65 CM, invocat drept temei al concedierii.

De asemenea, deşi decizia de concediere contestată, precizează data 25.07.2007, hotărârea CA prin care s-a dispus desfiinţarea celor 26 posturi din cadrul secţiilor de producţie, nr.15/27.05.2007, a fost emisă cu două zile mai târziu, pe 27.05.2007, deci, drept temei al concedierii a fost invocat această hotărâre ce încă nu fusese adoptată, mai cu seamă că şi această hotărâre a fost adoptată de CA, fără aprobarea AGA, aşa cum se susţine în întâmpinare.

Dar, cu privire la dificultăţile economice concrete şi reale nu s-a făcut nici un fel de dovadă, din raportul semestrial pentru anul 2007 din 16.08.2007, depus în extras în recurs, rezultă că pentru semestrul I 2007 „Nu sunt evenimente în derulare, schimbări economice, tranzacţii care să determine reducerea veniturilor din activitatea de bază. Societatea este bine cotată pe piaţa externă, exportul reprezentând peste 90 % din cifra de afaceri.”

Mai mult, susţinerea intimatei că este culpa contestatorului pentru neacceptarea noului salariu diminuat, constituie de fapt cauza concedierii, textul invocat de acesta pentru neacceptarea noului salariu, art.57 (1) din CCM, este eronat interpretat în sensul diminuării lui, pentru că schimbările salariului nu se referă la diminuare aşa cum este prohibită de art.165 CM, ci se referă doar la creşterile salariale precizate în art.56 din CCM.

Dar, din economia probelor administrate de intimată, care a avut sarcina probei, rezultă şi alte încălcări ale legii de către angajator, în sensul că nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor ce-i reveneau înainte de concediere, conform art.68-72 Cm, aşa încât concedierea contestatorului este lovită de nulitate în conformitate cu prev. art.76 CM.

În consecinţă, Curtea apreciază întemeiate criticile formulate şi în baza art.312 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica sentinţa şi va admite contestaţia, dispunând reintegrarea contestatoarei, pe postul deţinut anterior concedierii, cu plata drepturilor salariale, de la data concedierii, până la reintegrarea efectivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatoarea D. E. E., împotriva sentinţei civile nr.1046 din 05.11.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimata SC B. SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Modifică sentinţa, în sensul că admite contestaţia şi anulează decizia nr.456/15.08.2007 emisă de intimată şi dispune reintegrarea contestatoarei cu plata drepturilor băneşti cuvenite contestatoarei, de la concediere până la reintegrare pe postul deţinut anterior.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 26 Martie 2008.  

15.04.2008

Red.jud.C.(...)

Tehn.MC/4 ex.

j.f. L.E.

C.T.