Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA NR. 1084/R-CM

Şedinţa publică din 05 Iunie 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător: (...) (...), preşedinte secţie

Judecător: (...) (...)

Grefier: (...) (...)

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de reclamantul T. E., domiciliat în Piteşti,(...), (...) .C, .24, judeţul A, împotriva sentinţei civile nr.102 bis/CM din 21 ianuarie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns avocat D. D. pentru intimata-pârâtă SC” S. B.”SA Piteşti, în baza împuternicirii avocaţiale depusă la dosar, lipsă fiind recurentul-reclamant.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Curtea, din oficiu, ridică excepţia privind nulitatea recursului de faţă în raport de dispoziţiile art.306 (1)Cod procedură civilă.

Apărătorul intimatei-pârâte depune la dosar delegaţie de reprezentare şi solicită admiterea excepţiei şi anularea recursului ca tardiv motivat, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A:

Constată că, prin acţiunea înregistrată sub nr(...) la T r i b u n a l u l A r g e ş, aşa cum a fost precizată la data de 05.11.2008, reclamantul T. E. a chemat în judecată pe pârâta SC S. B. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata unui salariu de bază plus sporurile cu caracter permanent pe o perioadă de o lună şi diferenţa indemnizaţiei de concediere în valoare de 3502 lei, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau conform contractului colectiv de muncă.

În motivarea cererii reclamantul arată că potrivit deciziei nr. 1191/31.12.2007 indemnizaţia de concediere acordată de SC S. B. SA a fost de 22.630 lei, prevăzută în Planul Social (pentru salariaţii cu peste 15 ani vechime) şi nu cele patru salarii medii nete conform art. 46 alin.1 din C.C.M.

Mai arată reclamantul că, în conformitate cu prevederile art. 44 alin.1 din CCM, salariatul avea dreptul la un preaviz de 60 de zile calendaristice care începe din ziua lucrătoare următoarei zile în care salariatului i s-a comunicat efectiv decizia, însă, angajatorul nu a acordat acest preaviz, iar reclamantul a suferit unele prejudicii, respectiv:- vechimea în muncă i-a fost redusă cu trei luni (60 de zile lucrătoare): angajatorul a plătit salariul de bază plus sporurile cu caracter permanent pe o perioadă de două luni (60 zile calendaristice) nu pentru trei luni (60 zile lucrătoare) aşa cum prevede art. 44 alin.1 din CCM al SC S. B. SA .

La data de 01.01.2008, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii pentru următoarele considerente :

Reclamantul a fost concediat în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societăţii şi urmare unui plan de concediere colectivă, în aceste condiţii cele două sindicate din cadrul societăţii şi patronatului negociind şi semnând un Plan social, negociat şi amendat corespunzător celor 5 etape de restructurare. În consecinţă, planurile sociale reprezintă legea specială în ceea ce priveşte problematica concedierilor colective, stabilind criteriile şi condiţiile în care se fac disponibilizările, pachetele financiare compensatorii de care beneficiază salariaţii disponibilizaţi, ş.a. Prin aceste planuri sociale s-a menţionat expres că pachetele financiare cuprinse în planurile sociale nu se cumulează cu plăţile compensatorii prevăzute de art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SC S. B. SA .

Pe de altă parte, interpretând logic şi sistematic dispoziţiile acestui articol se desprinde concluzia că în cazul concedierilor colective este obligatorie adoptarea unui Plan social care urmează să detalieze, urmare negocierilor dintre părţi nivelul exact al compensaţiilor şi modalitatea concretă de acordare a acestor drepturi .În cazul de faţă Planul social s-a încheiat şi în cuprinsul său s-au prevăzut mai puţine tranşe de vechime decât în CCM şi plăţi compensatorii cu mult mai mari decât cele prevăzute de art. 46 din CCM, acestea reprezentând completarea de care se face vorbire în ultimul alineat al acestui articol .Pentru aceeaşi concediere salariatul nu poate beneficia de două plăţii compensatorii .

Prin sentinţa civilă nr.102 bis/CM din 21 ianuarie 2009, T r i b u n a l u l A r g e ş a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul T. E..

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamantul a fost salariatul pârâtei şi a fost disponibilizat la data 31.12.2007 în temeiul art. 65 şi 66 Codul muncii. Prin deciziile de desfacere a contractelor de muncă ale acestora s-a stabilit că pârâta îi va plăti reclamantului o indemnizaţie egală cu salariul de bază şi celelalte drepturi salariale ce îi reveneau acestuia potrivit contractului individual de muncă pe durata preavizului şi că valoarea netă a indemnizaţiei de concediere, potrivit revederilor art .5 ale Planului Social, este de 22.630 lei . S-a mai menţionat că la data încetării contractului individual de muncă reclamantul va primi toate drepturile băneşti aferente perioadei în care a avut calitatea de angajat, precum şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă pe anul 2007.

Prin cererea de chemare in judecata, petentul reclamă faptul ca drepturile lui salariale, ca urmare a concedierii, au fost greşit calculate şi nu au fost acordate în integralitate, întrucât în afara sumei primite ca urmare a aplicării prevederilor Planului social, trebuia să i se acorde şi indemnizaţia prevăzută de art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă .

Potrivit art. 46 (1) din CCM la nivelul SC S. B. SA, la concedierile individuale ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere în cuantum de un anumit număr de salarii nete în funcţie de vechimea acestuia în muncă. A.2 prevede că şi în cazul concedierilor colective se va acorda o indemnizaţie pornind de la formula de calcul utilizată în situaţia precedentă, iar alin.3 şi 4 prevedeau că valorile acordate efectiv urmau a se stabili prin negociere cu Sindicatul precedent şi că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi.

Conform prevederilor Planului Social de concediere colectiva a cărui variantă finală a fost definitivată la data de 03.01.2008, prin actul adiţional la planul social încheiat la 15.10.2007, pentru fiecare salariat se acorda o anumită sumă cu titlu de indemnizaţie de concediere. Tribunalul a reţinut că intenţia parţilor nu a fost aceea de a cumula indemnizaţiile din planul social cu cele din contractul colectiv de munca la nivel de SC S. B. SA . Aceasta deoarece legea părţilor, CCM, prevede in art. 46 alin 3 ca valorile acordate efectiv cu ocazia concedierilor colective vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul corespondent . Or, acest lucru s-a realizat si a avut ca urmare iniţierea Planului Social care cuprinde prevederi superioare celor existente in contractul colectiv de munca, prevederile cuprinse in art. 46 din CCM sunt, de fapt, incluse în rezultatul negocierilor dintre SC S. B. SA si Sindicatele ”V.„ şi „S.”. Mai mult, în mod expres în amendamentul la planul social pe anul 2005 încheiat în 21.09. 2006, cât şi în planurile sociale încheiate ulterior şi aflate în vigoare la momentul disponibilizării fiecărui reclamant, art. 5 alin. 2 s-a prevăzut că voinţa comună a părţilor la data semnării planurilor sociale a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 46 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în conformitate cu prevederile prezentului articol cu indemnizaţiile prevăzute de art. 46 alin. 1 şi 2 din CCM aplicabil. Prin cumul s-ar ajunge ca reclamanţii să beneficieze de protecţie socială de două ori pentru aceeaşi situaţie şi să încaseze de două ori acelaşi drept .

În consecinţă, acţiunea este neîntemeiată şi în baza textelor de lege mai sus menţionate instanţa a respins-o .

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs reclamantul T. E. în termenul prevăzut de lege, precizând că va depune motivele la primul termen de judecată.

La data de 2 aprilie 2009 au fost depuse motivele de recurs ale reclamantului, invocând nelegalitatea sentinţei instanţei de fond în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, pe considerentul că, în mod greşit au fost înlăturate dispoziţiile art.46 alin.3 din Contractul colectiv de muncă şi anume faptul că în mod nelegal nu s-a acordat indemnizaţia pentru concediere întrucât sunt aplicabile dispoziţiile planului social, în sensul că aceste dispoziţii legale nu se exclud reciproc, iar referitor la cel de-al doilea capăt de cerere prima instanţă nu s-a pronunţat, situaţie care atrage casarea sentinţei pronunţate.

La termenul din 5 iunie 2009, curtea, din oficiu, a pus în discuţie excepţia nulităţii recursului de faţă, iar apărătorul intimatei-pârâte solicită admiterea acestei excepţii, fără cheltuieli de judecată.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei invocate din oficiu de către curte, în baza dispoziţiilor art.162 Cod pr.civilă, instanţa va rămâne în pronunţare pe această excepţie care face inutilă soluţionarea fondului pentru următoarele considerente:

În baza dispoziţiilor art.303 alin.1 Cod pr.civilă, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

În speţa dedusă judecăţii recurentul-reclamant a primit sentinţa instanţei de fond la data de 6 martie 2009 şi, deşi a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, motivele le-a depus la data de 2 aprilie 2009, peste termenul legal prevăzut de lege.

Potrivit dispoziţiilor art.306 alin.1 Cod pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, iar în dreptul muncii, dispoziţiile art.80 din Legea nr.168/1999 prevăd că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Faţă de cele arătate mai sus, reţinând deci că recurentul-reclamant nu a motivat recursul în termenul prevăzut de lege, curtea, în baza dispoziţiilor art.306 alin.1 Cod pr.civilă, va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul T. E., domiciliat în Piteşti,(...), (...) .C, .24, judeţul A, împotriva sentinţei civile nr.102 bis/CM din 21 ianuarie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC S. B. SA P, cu sediul în Piteşti, E. nr.127, judeţul A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2009, la Curtea de A p e l P i t e ş t i - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

F.A. D.R. J.D.

Grefier,

10.06.2009

Red.JD

EM/2 ex.

Jud.fond.A.M.

C.E.