Cabinet avocat Dreptul muncii

(2812/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I SECŢIA

A VII-A CIVILĂ Şl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.4541/R

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE - (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

GREFIER - G. E.

Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulate de recurenta intimată (...) D. T. DE CONSULTANŢĂ SRL, împotriva sentinţei civile nr.1238 din 16 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. 33435/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul contestator N. B. O., având ca obiect - contestaţie decizie concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile. Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că recurenta intimată (...) D. Servicii de Consultanţă SRL, a solicitat soluţionarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.

Curtea constată cauza în stare de judecată şi o reţine în pronunţare.

CURTEA,

Constată că prin sentinţa civilă nr.1238 din 16.02.2009 pronunţată în dosarul nr(...) de către T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale s-a dispus admiterea în parte a contestaţiei formulată de contestatorul N. B. O. în contradictoriu cu intimata (...) C & G T. de CONSULTANŢĂ SRL; s-a constatat nulitatea deciziei de concediere; s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior concedierii; a fost obligată intimata la plata către contestator a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii până la data reintegrării; a fost obligată intimata la plata către contestator a drepturilor salariale aferente perioadei începând cu 01.06.2008 până la data concedierii; au fost respinse celelalte cererii, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că între părţi au existat raporturi de muncă începând cu data de 09.01.2008, în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM C cu nr.(...)/31.01.2008, reclamantul desfăşurându-şi activitatea în calitatea de director general adjunct.

Intimata a decis restructurarea postului de ocupat de reclamant începând cu data de 09.07.2008, iar această decizie a fost motivată de restrângerea activităţii societăţii.

Verificând conţinutul deciziei de concediere instanţa de fond a reţinut că aceasta nu cuprinde menţiunile obligatorii reglementate de art. 74 alin.(1) lit. a), b) şi d) din c o d u l m u n c i i, respectiv durata preavizului, motivele care au determinat concedierea, lista locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care petentul urma să opteze pentru a ocupa unul dintre aceste posturi, instanţa competentă şi termenul de contestare a deciziei.

Prin urmare s-a reţinut că această măsura concedierii a fost dispusă cu nerespectarea condiţiilor de formă şi prin urmare este lovită de nulitate absolută, potrivit art. 76 din Codul muncii.

Faţă de aceste considerente Tribunalul a dat eficienţă dispoziţiilor art. 78 din Codul muncii, precum şi art. 139 din acelaşi cod cu privire la dreptul de concediu de odihnă anual plătit.

Având în vedere că nu au fost achitate drepturile salariale pentru perioada 01.06.2008 până la data concedierii, Tribunalul a dispus şi obligarea la plata unor asemenea drepturi către reclamant a pârâtei.

Întrucât nu a dovedit în ce constă prejudiciul moral produs de către angajator prin neplata drepturilor salariale Tribunalul a respins acest capăt de cerere.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta-pârâta prin care solicită în temeiul art.304 pct. 9) C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii contestaţiei formulate de intimat.

În motivarea în fapt şi în drept a recursului se arată faptul că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că măsura concedierii a fost dispusă cu nerespectarea condiţiilor de formă reglementate de art. 74 din Codul muncii.

Din conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că anterior emiterii deciziei de concediere a comunicat intimatului împrejurarea că începând cu data de 10.07.2008, se afla în perioada de preaviz de 15 zile.

Recurenta susţine că doctrina şi practica judiciară sunt constante în a aprecia că în situaţia în care angajatorul a respectat condiţiile de procedură privitoare la dreptul salariatului la preaviz măsura concedierii nu va fi lovită de nulitate absolută, chiar dacă angajatorul nu a prevăzut acest element (durata preavizului) în conţinutul deciziei de concediere.

Intimatul nu a depus întâmpinare şi nici concluzii scrise.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă şi prevăzute de art. 304 pct. 9) C. proc. civ., precum şi din oficiu, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.

Curtea reţine că motivul de recurs invocat de recurentă, respectiv art. 304 pct. 9) C. ,proc. civ., se referă la faptul că „modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate … când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.

Or în cauză hotărârea criticată nu a fost dată în nici una din ipotezele descrise de textul de lege pe temeiul căruia şi-a întemeiat recursul recurenta-pârâtă.

Critica formulată prin cererea de recurs se rezumă la faptul că în cauză anterior emiterii deciziei de concediere a comunicat intimatului că perioada de preaviz începe la data de 10.07.2008 fiind de 15 zile.

Însă Tribunalul a stabilit în mod corect în conformitate cu probatoriul administrat în cauză că decizia de concediere a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 74 din c o d u l m u n c i i sub sancţiunea nulităţii absolute.

Deci, este fără relevanţă faptul că s-ar fi comunicat separat perioada de preaviz către intimatul-reclamant atâta timp cât forma şi conţinutul deciziei de concediere este prevăzut de art. 74 din Codul muncii care trebuie să prevadă în mod obligatoriu menţiunile prevăzute de la lit. a) la d).

Or, Tribunalul a dispus anularea decizie de concediere tocmai pentru condiţii de formă şi de nelegalitatea, deoarece acestea lipsesc din conţinutul deciziei iar sancţiunea prevăzută de lege este nulitatea absolută a acesteia.

Critica recurentei doar cu privire la comunicarea preavizului pe cale separată este irelevantă pentru că chiar dacă s-ar accepta acest punct de vedere existent în doctrină şi în practica judiciară neprecizată de către recurentă, decizia în cauză tot nu este conformă dispoziţiilor art. 74 pentru că îi lipsesc celelalte elemente de la literele a) „motivele care au determinat concedierea” şi „lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa vacant, în condiţiile art. 64”, astfel că şi în lipsa acestora tot nulitatea absolută este incidentă.

Prin urmare, Curtea pentru aceste motive în baza art. 312 C. proc. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată (...) D. T. DE CONSULTANŢĂ SRL, împotriva sentinţei civile nr.1238/16.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.33435/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul contestator N. B. O..

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. M. V. M. D. E. E. B.

GREFIER

G. E.

Red.: P.A.

Dact.: Z.G.

2 ex.

8.07.2009

Jud.fond:C.G.D.

D.F.