Cabinet avocat Dreptul muncii

2

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 733

Şedinţa publică de la 01 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

****************

Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâţii PRIMĂRIA COMUNEI D. şi CONSILIUL LOCAL D., împotriva sentinţei civile nr. 561/23 martie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu şi intimata reclamantă D. N., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au răspuns avocat E. D., pentru recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI D., avocat E. S. D., pentru intimata reclamantă D. N., lipsind recurentul pârât CONSILIUL LOCAL D..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate şi motivate în termenul prevăzut de lege, după care,

Avocat E. S. D., pentru intimata reclamantă D. N., invocă lipsa calităţii procesuale a recurentei pârâte PRIMĂRIA COMUNEI D..

Avocat E. D., pentru recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI D., solicită respingerea excepţiei invocată de apărătorul intimatei reclamantă.

Nemaifiind excepţii de ridicat, cererii de formulat şi constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părţilor prezente pentru a pune concluzii asupra recursurilor.

Avocat E. D., pentru recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI D., pune concluzii de admiterea recursului, casarea sentinţei, şi pe fond respingerea acţiunii.

Avocat E. S. D., pentru intimata reclamantă D. N., pune concluzii de respingerea recursurilor.

C U R T E A

Asupra recursurilor de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 561/23 martie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...), s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea D. N. cu domiciliul în comuna D. judeţul M, împotriva intimaţilor Primarul comunei D., judeţul M şi Consiliul Local D., judeţul M.

S-a constatat nulitatea deciziei 875 din 10.12.2008.

S-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deţinut anterior concedierii.

A fost obligată pârâta să plătească contestatoarei drepturile salariale cuvenite de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, indexate în raport de inflaţie şi 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat următoarele:

S-a arătat, că reclamanta D. N., a fost salariata pârâtei în funcţia de administrator I , iar prin dispoziţia nr.875 din 10 decembrie 2008 , s-a dispus încetarea contractului de muncă conform art. 65 al.1 din Codul muncii, respectiv concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice.

Dispoziţia de concediere emisă , nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege.

Astfel, potrivit art. 74(1) Codul muncii , decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu , motivele care determină concedierea , durata preavizului , lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate, şi termenul în care salariaţii trebuie să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.

Din cuprinsul dispoziţiei contestate , rezultă că pârâta, nu a menţionat motivele care determină concedierea şi nici nu a întocmit lista tuturor locurilor de muncă disponibile , or să fie adus la cunoştinţa reclamantei că nu există asemenea locuri de muncă în cadrul primăriei.

Dispoziţiile art.76 Codul muncii , sancţionează cu nulitatea absolută , concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii PRIMĂRIA COMUNEI D. şi CONSILIUL LOCAL D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În acest sens, arată că greşit reţine că decizia nu îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de art.74 alin.1 Codul muncii.

Instanţa nu a ţinut cont de hotărârea Consiliului local D. care cuprinde cerinţele prevăzute amintit, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art.76 şi 78 Codul muncii.

Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca nefondată.

Recursurile se resping.

Din examinarea sentinţei, prin prisma criticilor invocate şi potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, care să atragă casarea sau modificarea sentinţei.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei pârâte invocată de apărătorul intimatei reclamante, se reţine că nu este întemeiată.

Astfel, potrivit art. 91  din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală republicată „Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al oraşului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau oraşului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale”.

Aşa cum rezultă din textul legal amintit, primăria comunei sau oraşului, reprezintă o structură funcţională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, iar prin raportare la speţă dispoziţia fiind emisă de primar, se reţine că recurenta pârâtă a promovat calea de atac în exercitarea atribuţiilor conferite prin lege pentru a se realiza finalitatea urmărită de către legiuitor.

La rândul său primarul în temeiul art. 67 din aceiaşi lege  “(1) Primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie”, astfel că nici sub acest aspect nu se poate constata întemeiată excepţia invocată.

Criticile recurenţilor pârâţi privind aplicarea greşită a art.74 Codul muncii nu pot fi primite, în condiţiile în care textul legal este aplicabil atât concedierilor individuale, cât şi celor colective, iar nulitatea absolută a concedierii priveşte toate concedierile nelegale.

Nici celelalte critici care privesc faptul că o anumită hotărâre a consiliului local ar îndeplini cerinţele legale, nu sunt întemeiate având în vedere că în decizia contestată nu este indicat numărul şi data adoptării hotărârii, pentru a se putea verifica susţinerile făcute de recurentele pârâte.

Instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale relevante în soluţionarea cauzei, astfel că nu se poate reţine nici existenţa unor motive de ordine publică, care să poată fi puse în dezbaterea părţilor din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă şi care să atragă casarea sau modificarea sentinţei.

Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă,se va menţine sentinţa ca fiind legală şi temeinică, iar recursurile se vor respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de pârâţii PRIMĂRIA COMUNEI D. şi CONSILIUL LOCAL D., împotriva sentinţei civile nr. 561/23 martie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu şi intimata reclamantă D. N., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 01 Februarie 2010

Red.M.L

Ex.2,teh.M.L./10.02.2010

Jud.fond.F.E.,A.D.