Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 664/2008

Şedinţa publică din 9 iunie 2008

Completul compus din

PREŞEDINTE : (...) (...) (...) - judecător

(...) (...) - preşedinte secţie

(...) (...) - judecător

(...) (...) - grefier     

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâta S.C.„F.” S.R.L. U. împotriva sentinţei civile nr. 238/6.03.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, se prezintă avocat E. B. pentru reclamanta intimată I. E., lipsă fiind pârâta recurentă.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ce reprezintă onorariu de avocat şi cheltuieli de transport. Depune concluzii scrise.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de faţă;

În deliberare se constată că prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată , pe rolul T r i b u n a l u l u i S i b i u sub dosar nr(...), reclamanta I. E. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „ F.” S.R.L. U. solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:

- să se dispună anularea deciziei de concediere nr.3/22.10.2007 emisă de pârâtă;

- să fie obligată pârâta la plata actualizată drepturilor salariale care i se cuvin, începând cu data concedierii şi până la data angajării sale la o altă unitate ori până la data pronunţării hotărârii;

- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea acţiunii sale a susţinut , în esenţă, că a fost salariata unităţii pârâte până la data de 1.10.2007, când i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, în baza art.61 lit. a Codul muncii.

A mai arătat că decizia atacată este nulă absolut deoarece angajatorul nu a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă prevăzută de art.267 Codul muncii iar în cuprinsul ei nu sunt menţionate motivele care au stat la baza aplicării acestei sancţiuni disciplinare. În plus, a susţinut că avut o înţelegere cu patronul societăţii potrivit căreia reclamanta să-şi desfăşoare activitatea la domiciliu cu mijloacele tehnice, respectiv cu aparatura pârâtei motiv pentru care nu se poate reţine că a absentat de la locul de muncă.

Totodată reclamanta a susţinut că salariul negociat de părţi a fost de 880 lei pe lună şi că solicită obligarea societăţii pârte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită de la data concedierii.

În drept, a invocat art.76, art.267-268 Codul muncii , art.283 Codul muncii şi art.274 Cod proc.civ.

Pârâta S.C.” F.” S.R.L. U. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantei ca fiind nefondată deoarece decizia de concediere fost emisă cu respectarea condiţiilor de formă şi fond cerute de prevederile legale în materie.

Astfel, sub un prim aspect, a arătat că a efectuat cercetarea disciplinară, prevăzută de art.267 Codul muncii, în absenţa reclamantei care, deşi convocată în timp util, nu a răspuns solicitării de se prezenta la sediul unităţii pentru a da lămuriri, referitoare la absenţa sa nejustificată de la locul de muncă.

În ce priveşte cererea reclamantei de a fi obligată pârâta la plata drepturilor salariale, calculate începând cu data desfacerii disciplinare a contractului de muncă şi până la data când se va angaja la o altă societate, pârâta a susţinut că este inadmisibilă faţă de prevederile art.78 Codul muncii care reglementează expres perioada pe care aceste despăgubiri sunt datorate.

La termenul de judecată din 6.03.2007, reclamanta a depus o precizare a pretenţiilor sale, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale în cuantum total de 3265 lei, respectiv 653 lei salariu net pe perioada octombrie 2007 – februarie 2008, inclusiv şi la plata indemnizaţiei de concediu aferentă perioadei lucrate, în sumă de 420 lei.

Prin sentinţa civilă nr.238/6.03.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar nr(...), s-a admis în parte acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta I. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. „ F.” S.R.L. U. şi pe cale de consecinţă:

- s-a constat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.3/22.10.2007 emisă de pârâtă;

- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3265 lei cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei octombrie 2007 – februarie 2008;

- s-a respins în rest acţiunea reclamantei.

Pentru a hotărî în acest mod, prima instanţă a reţinut, după examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, că reclamanta a fost salariata societăţii pârâte, pe postul de sociolog, în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată încheiat între părţi, înregistrat la I.T.M. Sibiu, sub nr.(...)/28.03.2007.

Prin decizia nr.3/22.10.2007 pârâta a dispus concedierea reclamantei, în conformitate cu dispoziţiile art.61 lit. a Codul muncii, începând cu data de 1.10.2007.

Din coroborarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a constatat că cererea reclamantei este întemeiată şi că decizia de concediere este lovită de nulitate, deoarece măsura concedierii sale a fost dispusă de către angajator fără ca acesta, în prealabil, să fi procedat la efectuarea cercetării disciplinare prealabile iar în cuprinsul deciziei nu este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară şi nu sunt menţionate motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea.

În consecinţă, constatând că decizia a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.267 şi 268 alin.2 Codul muncii, instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere şi a obligat angajatorul la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei pe perioada octombrie 2007 – februarie 2008 în sumă totală de 3265 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâta S.C. „ F.” S.R.L. U., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii.

În dezvoltarea motivelor sale de recurs, pârâta a susţinut că soluţia instanţei de fond se întemeiază pe o interpretare greşită a probelor administrate în cauză raportat la prevederile art.267 şi 268 Codul muncii şi că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea condiţiilor de formă şi fond prevăzute de lege.

Sub un prim aspect a arătat că deşi a făcut dovada convocării reclamantei, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, instanţa a reţinut în mod nejustificat că societatea pârâtă nu a respectat prevederile art.267 Codul muncii. De asemenea a mai susţinut că decizia respectă şi cerinţele de formă, impuse de art.268 alin.2 C o d u l m u n c i i.

În al doilea rând, a învederat că acordarea despăgubirilor este greşită deoarece reclamanta nu a solicitat reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii sale şi că în aceste condiţii instanţa nu putea acorda drepturile salariale pe perioada cuprinsă între data concedierii şi data pronunţării hotărârii, aşa cum a procedat.

În drept, a invocat art.299, art.304 pct.9, art.304/1 şi art.312 Cod proc.civ.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 cod proc.civ., precum şi din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod proc.civ., Curtea constată că prezentul recurs este nefondat din considerentele care vor fi expuse în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art.267 alin.1 Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi dispusă înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare.

La alin. 2 al aceluiaşi articol , legiuitorul a stabilit că în vederea desfăşurării acestei proceduri salariatul trebuie să fie convocat în scris de către persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

În cauză, pârâta nu a dovedit în mod clar că a comunicat reclamantei convocarea înregistrată la unitate, sub nr.12/27.09.2007 (f.12), deoarece confirmarea de primire din data de 27.09.2007 nu poartă nici o semnătură la rubrica „destinatarul trimiterii”. În plus, în cuprinsul convocării nu este precizată data la care a fost stabilită întrevederea, fapt ce contravine dispoziţiilor art.267 alin.2 Codul muncii.

Celelalte confirmări de primire semnate de către tatăl reclamantei nu au nici o relevanţă deoarece demonstrează comunicarea prin poştă a altor înscrisuri, întocmite ulterior datei convocării, respectiv în 16.10.2007 şi 22.10.2007.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat, în mod corect, încălcarea de către pârâta recurentă a dispoziţiilor art.267 Codul muncii, care sancţionează, cu nulitatea absolută, aplicarea sancţiunilor disciplinare cu încălcarea prevederilor acestui text de lege.

Referitor la cea de-a doua critică adusă de recurentă soluţiei pronunţate, Curtea constată că nu este fondată deoarece din cuprinsul deciziei rezultă că angajatorul nu a respectat dispoziţiile art.268 alin.2 lit. a Codul muncii, conform cărora, sub sancţiunea nulităţii absolute, decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare trebuie să cuprindă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.

Cât priveşte acordarea drepturilor salariale, se constată că prima instanţă a respectat prevederile art.78 alin.1 din Codul muncii, acordând despăgubirile începând cu data concedierii şi până la soluţionarea cauzei în primă instanţă. Faptul că reclamanta nu a solicitat reintegrarea pe postul avut anterior concedierii nu are relevanţă în cauză, câtă vreme legiuitorul nu a condiţionat acordarea acestor despăgubiri de formularea unei astfel de cereri.

În raport de cele ce preced se constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este la adăpost de criticile formulate, împrejurare faţă de care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ., Curtea va dispune respingerea ca nefondat a prezentului recurs.

Văzând şi dispoziţiile art.274 Cod proc.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata S.C.”F.”S.R.L. U. împotriva sentinţei civile nr.238/6.3.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar civil nr(...).

Obligă recurenta S.C. „F.” S.R.L. U. să plătească intimatei I. E. suma de 600 lei cheltuieli de judecată, în recurs.

( continuarea minutei deciziei civile nr.664/9.06.2008)

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 9.06. 2008.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red.MS

Tehnored.TM/ 2 ex

Jud.F.E. M

E. M