Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L T Â R G U M U R E Ş

SECŢIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ŞI FAMILIE

DECIZIA NR. 162/R

Şedinţa publică din 24 februarie 2010

Completul compus din:

N. E. J. - Preşedinte

T. E. - Judecător

T. N. - Judecător

Grefier - M. L.

Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de pârâta SC D. E. SA, cu sediul în G, P-ţa (...) nr.18, judeţul H, împotriva sentinţei civile nr. 1845 din 15 octombrie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l H a r g h i t a în dosarul nr(...).

În lipsa părţilor.

N. dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea din 17 februarie 2010 – încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie – pronunţarea fiind amânată pentru astăzi, 24 februarie 2010.

C U R T E A,

Prin sentinţa civilă 1845 din 15 octombrie 2009 a T r i b u n a l u l u i H a r g h i t a s-a dispus admiterea în parte a acţiunii civile formulate de reclamantul L. T., împotriva pârâtei SC”D. Bradul”SA G; s-a dispus anularea deciziei de concediere nr.103/17.05.2009 emisă de pârâtă şi repunerea reclamantului în situaţia anterioară; s-au respins celelalte capete de cerere formulate; a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele hotărârii atacate s-a reţinut că prin decizia de concediere nr.103/17 mai 2009 reclamantul a fost concediat disciplinar.

S-a apreciat că unitatea pârâtă nu a depus la dosar documente din care să rezulte că s-a efectuat procedura cercetării disciplinare prealabile prevăzută de art.267 din Codul muncii.

S-a reţinut că în accepţiunea pârâtei abaterile disciplinare ale reclamantului s-au concretizat în plângerea penală formulată împotriva acestuia, dar prev.art.268 alin.2 Codul muncii care prevede sub sancţiunea nulităţii absolute menţiunile ce se cuprins în mod obligatoriu s-a constatat că nu au fost prevăzute în decizia atacată.

Aşa fiind, s-a procedat la anulare deciziei de concediere şi la repunerea reclamantului în situaţia anterioară.

Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata unor diverse sume de bani, instanţa de fond a apreciat-o ca neîntemeiată aplicând prevederile art.154 Codul muncii şi art.163 Codul muncii, considerând că prin depunerea statelor de plată semnate de reclamant unitatea pârâtă a dovedit că a achitat drepturile salariale solicitate.

În ce priveşte sumele de 35 lei şi 15 lei solicitate de reclamant ca fiind efectuate cu ocazia reangajării nedepunându-se dovezi di care să rezulte efectuarea acestor cheltuieli, s-a procedat la respingerea petitului.

Referitor la suma de 29,70 lei stabilită prin sentinţa civilă 2925/17.12.2008 s-a apreciat că reclamantul poate solicita punerea în executare a acestei hotărâri astfel încât s-a procedat la respingerea acestui petit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC”D. Bradul SA solicitând casarea în parte a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond sau reţinerea cauzei spre soluţionare invocând următoarele motive:

Se arată că instanţa de fond nu a luat în considerare în totalitate probatoriul prezentat.

Se susţine că măsura luată de conducerea societăţii este rezultatul unei grave şi repetate abateri disciplinare comise de reclamant, aşa cum rezultă din documentele de la dosar şi din probatoriul prezentat în recurs şi care nu putea fi prezentat primei instanţe datorită faptului că au fost redactate ulterior acestei dezbateri.

Aceste abateri se susţine de către recurent, că ar fi următoarele:

-reclamantul a susţinut în cererea formulată fără nicio dovadă, că la data reangajării nu i s-ar fi plătit drepturile băneşti ce i se cuveneau în condiţiile în care a semnat statele de plată.

-se arată că plata nu a fost făcută de conducerea societăţii cu care pretinde că se afla în conflict ci de casiera societăţii în baza unor acte legal întocmite.

-pe acelaşi fond al nesincerităţii se arată că ar fi fost acuzat recurenta de agresiune în condiţiile în care poliţia a fost prezentă în societate, l-a controlat pe intimat şi a găsit asupra sa un briceag cu care l-a ameninţat pe directorul societăţii, această agresiune făcând obiectul dosarului penal nr.239/II/2/2009 în care prim-procurorul Parchetului de pe lângă T r i b u n a l u l H a r g h i t a a dispus continuarea cercetării penale prin rezoluţia nr.21 din 21 august 2009.

-se arată de asemenea că, intimatul şi-a luat un concediu medical pe durata a 2 luni pe care societatea recurentă l-a plătit cu toate că a lucrat intimatul în aceeaşi perioadă la SC”E.”SRL G, dovedind duplicitatea şi neseriozitatea de care dă dovadă.

Ca urmare se solicită admiterea recursului declarat aşa cum a fost el formulat.

În întâmpinarea depusă se solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate.

În întâmpinare se arată că la 6 mai 2009 i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza art.61 lit.a Codul muncii ca urmare a comiterii unei fapte grave la locul de muncă dar presupusa faptă nu există.

Se susţine că nu se poate renunţa la preavizul de 20 de zile de comunicare şi că nu i-au fost respectate prev.art.263-268 Codul muncii cu ocazia emiterii deciziei de concediere dar mai cu seamă a prev.art.267 pct.1,2 şi 4 Codul muncii.

Se arată că nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă prevăzută de Codul muncii, nu a fost convocat la o asemenea cercetare, nu şi-a putut formula şi susţine apărările aşa cum prevede Codul muncii.

În întâmpinarea depusă se mai solicită a se anula ca şi cheltuieli de judecată onorariul avocatului întrucât munca depusă de avocat a fost minimală la dosarul de fond şi nu a depus chitanţa doveditoare a cheltuielilor, factura depusă precizând că nu este un act justificativ de încasare.

Referitor la punctajul efectuat la SC”E.”SRL se arată că nu este real, a fost făcut din greşeală întrucât lucrează numai câte 4 ore /zi şi la nevoie, aducându-i la cunoştinţa contabilei societăţii că este în concediu de boală.

De asemenea s-a solicitat cheltuielile de judecată.

Examinând recursul dedus judecăţii prin prisma motivelor invocate dar şi a prevederilor art.304 pct.1 C.pr.civ., raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., se constată că este nefondat urmând a se respinge, avându-se în vedere următoarele considerente:

Prin decizia de concediere nr.103 din 17.05.2009 emisă de SC”D. Bradul”SA G s-a dispus, în baza art.61/a din Codul muncii, desfacerea contractului de muncă al intimatului fără acordarea termenului de preaviz.

Analizând condiţiile de fond şi formă ale deciziei de concediere nr.103 din 17.05.2009 se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de Codul muncii, respectiv prev.art.267 alin.1, care prevede că „sub sancţiunea nulităţii absolute nicio măsură, cu excepţia cele prevăzute la art.264 alin.1 lit.a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”.

În speţa dedusă judecăţii se constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect faptul că unitatea pârâtă nu a depus la dosar documente din care să rezultă că a respectat procedura cercetării disciplinare prealabile cu ocazia emiterii deciziei atacate.

Se constată că prev.art.268 alin.2 Codul muncii nu au fost îndeplinite de către recurentă întrucât în decizie nu au fost cuprinse menţiunile obligatorii prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de către Codul muncii.

Din analiza deciziei de concediere rezultă că s-a ţinut seama de referatul directorului nr.95 din 6 martie 2009 şi având în vedere îndeplinirea procedurii de concediere s-a dispus, în baza art.61 lit.a, desfacerea contractului de muncă, acest conţinut nefiind în concordanţă cu dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i referitoare la menţiunile obligatoriu a fi cuprinse într-o dispoziţie de concediere.

În mod justificat instanţa de fond se apreciază că a procedat la aplicarea prevederilor art.76 Codul muncii care prevăd că este lovită de nulitate absolută concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege anulând decizia de concediere care nu îndeplineşte condiţiile art.267, 268 şi 264 Codul muncii.

În ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata unor diverse sume de bani instanţa de fond a procedat la respingerea ei considerând-o neîntemeiată şi a procedat la repunerea în situaţia anterioară deciziei de concediere a reclamantului ca urmare a anulării deciziei de concediere nr.103 din 17 mai 2009.

Criticile aduse hotărârii atacate se apreciază a fi nefondate în sensul că existenţa unui dosar penal precum şi susţinerea că în perioada în care a beneficiat de concediu medical ar fi lucrat la o altă societate nu au consecinţe juridice în speţa dedusă judecăţii în condiţiile în care instanţa de fond a procedat la anularea deciziei de concediere a intimatului întrucât decizia atacată nu cuprindea menţiunile stabilite a fi obligatorii şi sub sancţiunea nulităţii absolute de către legiuitor.

Aplicând prev.art.274 C.pr.civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs în suma de 204 lei conform bonurilor fiscale depuse la dosarul cauzei, f.17 recurs, respectiv 3 bonuri fiscale, admiţându-se în parte cheltuielile de judecată în cuantum de 264,47 lei solicitate de către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC”D. Bradul”SA cu sediul în G, P-ţa (...) nr.18, judeţul H, împotriva sentinţei civile nr.1845 din 15 octombrie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l H a r g h i t a.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 204 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 februarie 2010.

PRESEDINTE JUDECĂTORI

N. E.-J. T. E.

T. N.

GREFIER

M. L.

Red.S.B.

Tehnored.E.S.

29.03.2010

4 exp.

Jud.fondC.E.-E.F.

Asist.jud.V.N.-A.T.