Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 2409

Şedinţa publică de la 24 Aprilie 2009

Completul constituit din:

Preşedinte: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Grefier: (...) (...)

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul E. J. împotriva sentinţei civile nr. 1792/20.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC U. B. SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns recurentul-reclamant E. J., personal şi asistat de apărător ales H. H., cu împuternicire la dosar, şi pentru intimata-pârâtă – avocat ales E. E., cu împuternicire la dosar, lipsă fiind unitatea pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că pricina a fost repusă pe rol, unitatea dând curs solicitărilor adresei şi depunând la dosar înscrisuri.

Nemaifiind cereri de formulat şi excepţii de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.

Avocat H. H. pentru recurentul-reclamant pune concluzii de admitere a recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, modificare a sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei şi anularea deciziei de concediere cu punerea părţilor în situaţia anterioară şi plata drepturilor băneşti cuvenite, precum şi a cheltuielilor de judecată. Depune la dosar Decizia Curţii de A P E L C R A I O V A nr. 1626/2009 şi arată că, deşi practica judiciară nu constituie izvor de drept, se poate crea precedent şi în speţa de faţă.

Avocat E. E. pentru unitatea pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate drept temeinică şi legală, deoarece concedierea individuală a fost urmare a reorganizări şi deficienţelor materiale a societăţii, iar faptul că s-au pensionat anticipat doi angajaţi nu poate obliga unitatea la reintegrarea recurentului.

.

CURTEA

Asupra recursului de faţă:

La data de 04 august 2008, petentul E. J. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.448/29.07.2008 emisă de pârâta SC U.-B. SA S solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea contestaţiei, anularea deciziei sus-menţionate şi menţinerea sa ca salariat în cadrul pârâtei.

În motivare petentul a precizat că prin decizia contestată a fost disponibilizat potrivit art.65 Codul muncii, fără ca pârâta să respecte criteriile minimale prevăzute de Contractul colectiv de muncă aplicabil. A mai susţinut petentul că nu a fost avut în vedere faptul că are o vechime de 18 ani în societate şi are o pregătire profesională superioară altor salariaţi ce au fost menţinuţi în funcţie, precum şi de faptul că nu are abateri disciplinare. De asemenea, a fost invocat faptul că deşi trebuiau desfiinţate două posturi din cadrul serviciului T., condiţie îndeplinită prin pensionarea altor doi salariaţi, pârâta a procedat şi la disponibilizarea sa şi a altui salariat.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată motivat de faptul că în cauză s-a produs o concediere individuală impusă de desfiinţarea locului de muncă ocupat de petent ca urmare a noii structuri organizatorice aprobată pentru anul 2008. A mai arătat pârâta că măsura disponibilizării petentului a fost luată ca urmare a măsurilor impuse de creşterea preţului la energie ce a generat o conduită care să certifice funcţionarea societăţii cu profit, măsuri ce au constat în transformări tehnologice, reorganizarea activităţii, reducerea cheltuielilor, creşterea productivităţii muncii, adoptarea unor noi soluţii manageriale. La dosar au mai fost depuse actele avute în vedere la emiterea deciziei.

La data de 06.11.2008 petentul şi-a precizat cererea în sensul că a solicitat şi reintegrarea pe postul deţinut anterior cu plata drepturilor băneşti aferente.

T r i b u n a l u l O l t, prin sentinţa nr.1792 din 20 noiembrie 2008, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantul E. J. în contradictoriu cu pârâta SC „U. B.” SA S.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că petentul a fost salariatul pârâtei pe postul de servant E. în cadrul Serviciului Situaţii de Urgenţă, Prevenire şi Protecţie, iar prin decizia nr.448 din data de 29.07.2008 i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul art.65, art.73 Cm şi art.74 alin 1 şi 2 din CCM Unic la nivel Naţional.

La baza acestei măsuri a stat desfiinţarea locului de muncă ocupat de petent ca urmare a reorganizării activităţii, conform organigramei aprobată de Comitetul Director al pârâtei prin decizia nr.269/25.09.2008. Din această decizie s-a reţinut că la nivelul pârâtei s-a aprobat reducerea personalului de la 1395 la 1366 salariaţi, începând cu data de 01.09.2008. Din cadrul Serviciului Situaţii de Urgenţă, Prevenire şi Protecţie (T.) a fost propusă desfiinţarea a două posturi ca urmare a fuzionării a două servicii din cadrul pârâtei, respectiv Serviciul de Urgenţă cu Serviciul Intern de Prevenire şi Protecţie.

Comparând organigramele societăţii înainte şi după reorganizare, s-a reţinut că în cadrul Serviciului Situaţii de Urgenţă, Prevenire şi Protecţie din 19 posturi au rămas 17 posturi. Desfiinţarea postului ocupat de petent a fost impusă de necesitatea reorganizării activităţii cu scopul de a îmbunătăţi activitatea societăţii şi de a se încadra în bugetele aprobate, pârâta având acest drept potrivit art.40 alin.1 lit.a Cm.

Apărarea petentului în sensul că la emiterea deciziei contestate nu au fost respectate criteriile prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă, nu s.a putut reţine, deoarece în cauză a avut loc o concediere individuală potrivit art.65 Cm, impusă de desfiinţarea locului de muncă ocupat de petent. De asemenea faptul că doi salariaţi din cadrul aceluiaşi serviciu s-au pensionat anticipat nu atrage obligativitatea menţinerii petentului pe postul ocupat anterior deoarece opţiunea pensionării anticipate revine exclusiv celui în drept să solicite aceasta şi nu angajatorului. Angajatorul în baza dreptului de a-şi organiza activitatea, prevăzut de art.40 alin.1 lit.a Codul muncii, este singurul în măsură să stabilească numărul de posturi necesare pentru buna desfăşurare a activităţii.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs contestatorul E. J., care a solicitat, in temeiul prevederilor art. 299-316 C.p.civ., modificarea sentintei in sensul admiterii contestatiei, anularii deciziei de concediere nr. 448 din 29.07.2008 emisa de intimata SC U. B. SA S, cu consecinta reintegrarii sale pe postul detinut anterior si plata drepturilor banesti aferente.

In fapt, recurentul contetstator a sustinut ca instanta de fond nu a avut in vedere inscrisurile existente la dosarul cauzei si a facut o apreciere gresita a starii de fapt si a dispozitiilor legale aplicabile.

Astfel, prevederile art. 70 alin.1, 72 alin.2 si 3 lit.b, c si d din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2004-2008 stabilesc anumite criterii in cazul concedierii sau disponibilizarii, care au fost ignorate de catre intimata in cazul de fata, anume vechimea in munca, pregatirea profesionala, lipsa abaterilor disciplinare, a absentelor nemotivate si faptul ca este unicul intretinator al familiei sale.

A mai sustinut ca prin pensionarea anticipata a doi dintre colegii T., D. O. si E. J., conditia disponibilizarii a doua persoane a fost indeplinita, in sensul reducerii personalului de la sectorul T. cu doi salariati, cat era prevazut, astfel ca nu se mai justifica concedierea sa si a numitului T...

In probatiune, a depus la dosar copia sentintei recurate, decizia nr. 448/29.07.2008, contractul colectiv de munca, carnetul de munca, tabel cu salariatii de la sectorul situatii de urgenta, graficul cu aparatul de functionare al intimatei, decizia de pensionare a unuia dintre colegii recurentului.

Prin intampinarea formulata la data de 02.02.2009, intimata SC U. B. SA a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, in cauza fiind vorba de o concediere individuala pentru motive care nu tin de persoana salariatului, care respecta cerintele de a fi efectiva, legala, avand o cauza cauza reala si serioasa.

Recursul este fondat pentru considerentele care se vor arata in continuare.

Litigiul de fata are ca obiect contestatia formulata de contestatorul E. J. impotriva deciziei de concediere nr. 448 din 29.07.2008 emisa de intimata SC U. B. SA, prin care s-a dispus concedierea contestatorului in temeiul art. 65 din Codul muncii.

Asadar, speta pune in discutie verificarea conditiilor care se cer a fi indeplinite pentru ca masura concedierii salariatului determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de acesta sa fie legala.

Potrivit art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Asadar, in actuala reglemetare (textul art. 65, astfel cum a fost redat, este cel dupa modificarea si completarea C o d u l u i m u n c i i prin OUG nr. 55 din 30.08.2006), legiuitorul nu mai limiteaza motivele care determina desfiintarea locului de munca, singura persoana indreptatita sa aprecieze asupra oportunitatii luarii masurii de desfiintare a locului de munca al salariatului in cauza fiind angajatorul, masura trebuind sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, potrivit alineatului 2.

In raport de prevederile legale in vigoare, rezulta ca pentru a fi legala, masura concedierii trebuie sa fie efectiva, sa aiba o cauza reala si serioasa, acestea fiind conditiile care trebuie analizate in cauza de fata.

Sub aspectul caracterului efectiv, conditia a fost dovedita de intimata prin organigrama societatii de dinainte si dupa concedierea contestatorului, reducerea numarului de salariati de la T. fiind de la 19 la 17, asadar, doua posturi desfiintate, cel al contestatorului si cel al colegului acestuia, T. E..

Insa, ca urmare a pensionarii a doi angajati din cadrul aceluiasi serviciu (dovada fiind facuta cu deciziile de pensionare a acestora), Curtea apreciaza ca nu se mai justifica disponibilizarea contestatorului si a celuilalt coleg al acestuia, lipsind motivatia restructurarii posturilor. De altfel, cu privire la T. E., instanta de judecata a dispus reintegrarea acestuia pe postul detinut, in cadrul unui litigiu solutionat anterior celui de fata, pentru ratiuni similare.

Intimata a invocat in aparare faptul ca, desi in cazul deciziilor de pensionare a avut loc o incetare de drept a contractelor de munca, raportat la speta de fata, acest aspect nu determina anularea masurii concedierii individuale intrucat pensionarea celor doi salariati a avut loc dupa emiterea si comunicarea deciziei de concediere a contestatorului.

Este real faptul ca cererile de pensionare au fost depuse dupa data emiterii deciziei de concediere, respectiv la 31.07.2008, insa decizia de concediere si-a produs efectele la data de 01.09.2008, conform art. 5 din decizie, astfel ca instanta va inlatura aceste aparari.

Pe de alta parte, sub aspectul cauzei reale si serioase, in acceptiunea art. 65 din Codul muncii, Curtea urmeaza sa retina ca aceasta cerinta legala nu a fost probata.

Motivarea ampla din cuprinsul deciziei de concediere reprezinta doar consideratii teoretice, nefiind sustinute de o analiza financiara a consiliului de administratie privind veniturile si cheltuielile intimatei sau alte documente care sa justifice masura desfiintarii postului contestatorului.

Conchizand asupra celor expuse, Curtea constata ca masura concedierii petentului in temeiul art. 65 din Codul muncii este nelegala, desfiintarea locului de munca al acestuia, desi efectiva, nu are la baza o cauza reala si serioasa.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.p.civ., Curtea va admite recursul formulat de recurentul contestator E. J. si va modifica sentinta primei instante in sensul admiterii contestatiei si anularii deciziei nr. 448 din 29.07.2008, cu consecinta reintegrarii contestatorului pe postul detinut anterior si plata drepturilor banesti calculate conform art. 78 din Codul muncii.

Vazand si dispozitiile art. 274 C.p.civ., Curtea va obliga intimata SC U. B. SA la plata cheltuielilor de judecata catre recurentul contestator in cuantum de 400 lei reprezentand onorariul aparatorului ales in prezenta faza procesuala.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul E. J. împotriva sentinţei civile nr. 1792/20.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC U. B. SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere..

Modifică sentinţa, în sensul că admite contestaţia.

Anulează decizia 448 din 29.07.2008 şi dispune reintegrarea pe postul deţinut anterior şi plata drepturilor băneşti calculate conform art. 78 din Codul muncii.

Obligă intimata-pârâtă la 400 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 aprilie 2009.

Red.Jud.D.(...)

Ex.3/24.05.2009

Jud.fond M.N.

I.E.