Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1225

Şedinţa publică de la 18 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

x.x.x.x

Pe rol, judecarea recursului formulat de contestatoarea O. D., împotriva sentinţei nr.1023 din 09 iunie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. 2568/(...), în contradictoriu cu intimata SC T. SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurenta contestatoarea O. D., lipsind intimata SC T. SA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părţii prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de faţă.

Recurenta contestatoarea O. D., solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond anularea deciziei nr.49/2009, întrucât desfiinţarea locurilor de muncă nu este efectivă şi nu are o cauză reală.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa nr.1023 din 09 iunie 2009 , T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i, a respins contestaţia formulată de reclamanta O. D., împotriva pârâtei SC. T. SA.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Contestatoarea a fost salariata intimatei SC T. SA în meseria de prelucrător prin aşchiere până la data de 12.02.2009 când au încetat raporturile de muncă cu aceasta conform art.65 alin.1 din Codul muncii.

Prin Hotărârea nr. 16 din 12.02.2009 Consiliul de Administraţie a hotărât reducerea unui nr. de 29 posturi şi disponibilizare prin concediere individuală a salariaţilor ce ocupă aceste posturi, având în vedere situaţia economică mondială, unitatea întâmpinând dificultăţi în încheierea unor noi contracte comerciale pentru construcţia de nave, diminuarea producţiei şi reducerea gradului de ocupare a salariaţilor.

Printre locurile de muncă desfiinţate se numără şi patru posturi de M., inclusiv postul ocupat de reclamantă.

În acest context reclamantei i s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data de 12.02.2009, conform art. 73, alin.1 Codul muncii şi art. 177, alin.2 CCM la nivel de unitate.

Prin decizia nr. 49/12.02.2009 reclamantei i s-a desfăcut contractul de muncă conform art. 65, alin.1 Codul muncii.

Desfiinţarea posturilor s-a datorat unor motive financiare ale societăţii, aşa cum rezultă din Memoriul Consiliului Director şi Hotărârea Consiliului de Administraţie, angajatorul fiind singurul îndreptăţit să aprecieze existenţa dificultăţilor economice.

Angajatorul a notificat şi sindicatul din unitate în legătură cu aspectele financiare şi desfiinţarea posturilor, precum şi AJOFM M care a comunicat lista posturilor de muncă vacante pentru luarea în evidenţă a salariaţilor disponibilizaţi.

Reclamanta a motivat că în perioada derulării raporturilor de muncă nu a avut abateri, însă aşa cum s-a arătat concedierea s-a datorat unor motive obiective, care nu ţin de persoana salariatului.

Ca atare s-a constatat măsura dispusă de pârâtă ca fiind legală şi temeinică, contestaţia s-a respins ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamanta O. D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În acest sens, a arătat că greşit a fost respinsă acţiunea, întrucât a fost o concediere colectivă, iar intimata pârâtă nu a respectat condiţiile legale atunci când a depus concedierea sa.

De asemenea, concedierea locurilor de muncă nu a fost efectivă, având în vedere că în aceea perioadă au mai fost angajaţi salariaţi de către pârâtă, iar la momentul concedierii angajatorul nu a respectat criteriile prevăzute de lege.

A solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei nr. 49/2009.

În drept a invocat dispoziţiile art. 304 C.pr.civ.

Prin întâmpinare SC. T. SA D T S a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei, ca fiind legală şi temeinică, arătând că postul de prelucrător s-a desfiinţat efectiv şi a avut o cauză reală şi serioasă, iar intimata nu a procedat la concedieri individuale pentru 29 salariaţi în fiecare lună şi nici nu se impunea plata mai multor salarii compensatorii.

Recursul se admite

Din examinarea sentinţei prin prisma criticilor invocate şi potrivit art. 304/1 C.pr.civ., Curtea constată că afectată de motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 C.pr.civ.

Astfel, se reţine ca fiind întemeiate criticile recurentului reclamant în condiţiile în care aşa cum s-a efectuat investirea instanţei, prin contestaţie se invocă motive întemeiate pe o concediere colectivă, iar instanţa nu s-a pronunţat în aceste limite, situaţie care echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Recurentul reclamant a arătat în motivarea contestaţiei că este o concediere colectivă şi că după acest moment au fost efectuate alte angajări, nefiind respectate criteriile legale, fiind încălcate astfel şi dispoziţiile art. 72 din Codul muncii.

Instanţa de fond nu a verificat aceste susţineri ale recurentului reclamant, încălcându-i dreptul la apărare şi principiul disponibilităţii, fără a administra probe suplimentare şi în raport de acestea şi susţinerile părţilor litigante să poată să facă încadrarea legală a prezentei contestaţii.

Deşi instanţa de fond reţine că intimata pârâtă a respectat dispoziţiile art. 70 Codul muncii în sensul comunicării notificării prevăzute de art. 69 alin. 2 către inspectoratul t e r i t o r i a l d e muncă şi agenţia teritoriala de ocupare a forţei de muncă, ajunge la concluzia că este o concediere care s-a datorat unor motive obiective, care nu ţin de persoana salariatului.

În raport de modalitatea în care s-a efectuat investirea instanţei, se constată că instanţa de fond nu s-a pronunţat în aceste limite şi nu a examinat concret susţinerile reclamantului faţă de care se impunea suplimentară probelor pentru o justă soluţionare a cauzei.

În consecinţă în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă pentru a se examina fondul cauzei, prilej cu care se vor administra probe suplimentare şi se vor avea în vedere susţinerile invocate de părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat recursului formulat de contestatoarea O. D., împotriva sentinţei nr.1023 din 09 iunie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. 2568/(...), în contradictoriu cu intimata SC T. SA.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 18 Februarie 2010.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Red. Jud. M.L. Grefier,

3 ex. C.O./19.02.2010. (...) (...)

Jud. fond. M.B..

M.J..