Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR NR(...)

Format vechi nr.445/2009

R O M A N I A

CURTEA DE APEL B

SECTIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA NR. 4525/R

Şedinţa publică de la 17 iunie 2009

Curtea compusă din :

PRESEDINTE (...) (...)

JUDECATOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...) H.

GREFIER E. N.

*********************

Pe rol fiind pronunţarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta E. E. împotriva sentinţei civile nr.6865 din data de 05.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.16780/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având ca obiect:”contestaţie împotriva deciziei de concediere”.

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică de la 03 iunie 2009 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 10 iunie 2009 şi apoi la data de 17 iunie 2009, când a dat următoarea decizie.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.6865 din data de 05.11.2008, pronunţată în dosarul nr.16780/3/LM/2008, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatoarea E. E., în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, precum şi cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Potrivit contractului individual de muncă nr. 326/01.10.2004, contestatoarea a fost salariata intimatei, în funcţia de consilier juridic la Direcţia Executări Silite, Licitaţii, Active Bancare şi Comerciale, raporturile de muncă dintre părţi încetând în baza ordinului nr. 224/08.04.2008, în temeiul art. 65 din Codul muncii.

Prima instanţă, analizând ordinul contestata, a reţinut că acesta a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 74 din Codul muncii, în sensul că acesta conţine menţiuni privind motivele care au determinat concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilirea a ordinii de priorităţi, precum şi menţiuni privind inexistenţa locurilor de muncă disponibile, context în care s-a solicitat sprijinul Agenţiei teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă.

Criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere sunt prevăzute în art. 81 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007-2010.

A mai stabilit prima instanţă că motivele de nelegalitate invocate de contestatoare, potrivită cărora angajatorul nu a avut în vedere şi un criteriu al competenţei, nu poate fi reţinut, ţinând seama că ordinul contestat cuprinde criteriile de stabilirea a ordinii de prioritate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, criterii prevăzute şi de contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru a fi avute în vedere în cazul concedierilor colective.

Criteriul profesional, invocat de contestatoare, se aplică în cazul concedierilor individuale, pentru motive ce ţin de persoana salariatului, conform art. 61 lit. d) din Codul muncii.

Or, în cauză, a reţinut Tribunalul, concedierea colectivă a fost dispusă în temeiul H.G. nr. 68/2008, prin care s-au redus locurile de muncă din cadrul AVAS, ca urmare a diminuării activităţii, diminuarea care a avut un caracter real, astfel cum rezultă din referatul E./357/30.01.2008 întocmit de directorul general al Direcţiei Generale Valorificare Creanţe, aprobat de Preşedintele AVAS, prin care s-a propus reducerea personalului Direcţiei Executări Silite Active cu trei posturi (din 17).

În raport de motivele care au determinat concedierea colectivă, instanţa de fond a constatat că măsura dispusă de intimată, prin care a încetata contractul individual de muncă al contestatoarei a avut o cauză reală şi serioasă, fiind efectivă, aşa cum rezultă din statul de funcţii.

În statul de funcţii valabil la data de 01.04.2008, la poziţia 506, este menţionată contestatoarea, iar în cel valabil la data de 09.04.2008, în cadrul Direcţiei Generale Valorificare Creanţe, contestatoarea nu mai apare ca salariat, context în care se apreciază ca fiind efectivă desfiinţarea locului său de muncă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat, în termenul legal, contestatoarea E. E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esenţă, următoarele:

- instanţa de fond s-a pronunţat numai asupra primului capăt al cererii introductive, fără a analiza şi cel de-al doilea capăt de cerere, prin care s-a solicitat acordarea despăgubirilor morale;

- în mod eronat, în sentinţa recurată se reţine că recurenta contestatoare a avut calitatea de consilier juridic în cadrul Direcţia Generale Valorificare Creanţe – Direcţia Executări Silite Active, şi nu pe aceea de executor, aşa cum rezultă din Ordinul nr. 4350/01.01.2005 al Preşedintelui AVAS şi actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 326/2004, încheiat la data de 03.01.2005. Cu toate acestea, în întâmpinarea depusă la dosar, intimata susţine că salariata recurentă a avut funcţia de expert în cadrul menţionatei direcţii generale;

- instanţa de fond în mod eronat a reţinut că, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 81 din CCM unic la nivel naţional 2007-2010, fără a se observa că, la pct. III al Ordinului nr. 224/08.04.2008, sunt enumerate numai criteriile prevăzute la alin. 1 al art. 81 din CCM. În plus, Tribunalul nu a analizat şi aplicabilitatea acestor criterii în privinţa recurentei şi a contractului său de muncă;

- nici intimata şi nici instanţa de fond nu au arătat care dintre criteriile enumerate în Ordinul Preşedintelui AVAS nr. 224/08.04.2008 s-a aplicat concret în cazul său.

Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, care este temeinică şi legală.

În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, s-a depus la dosarul cauzei practică judiciară şi situaţia salariaţilor AVAS nominalizaţi în vederea concedierii colective.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 304¹ din C o d u l d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru considerentele ce vor expuse în continuare:

În mod corect, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, în totalitate, cererea recurentei contestatoare E. E., Curtea apreciind că, în raport de soluţia dată capătului de cerere principal - privind anularea Ordinul Preşedintelui AVAS nr. 224/08.04.2008, cu consecinţa reintegrării pe postul avut anterior emiterii actului de concediere şi a plăţii unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate până la data executării efective a acestei obligaţii şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul –, ca urmare a constării legalităţii ordinului contestat, nu se mai impunea examinarea capătului de cerere accesoriu privind acordarea „despăgubirilor morale pentru prejudiciul suferit prin măsura netemeinică şi nelegală a concedierii colective”.

De altfel, eventuala eroare cuprinsă într-unul dintre considerentele hotărârii nu justifică admiterea recursului, care trebuie să vizeze dispozitivul hotărârii atacate. Or, astfel cum s-a arătat anterior, în dispozitivul sentinţei recurate, s-a dispus respingerea acţiunii în totalitate, iar nu numai a primului capăt de cerere.

Prin Ordinul nr. 4350/01.01.2005 (filele 114-115 ale dosarului instanţei de fond), recurenta a fost trecută, începând cu data de 01.01.2005,din funcţia de consilier juridic în funcţia de executor la Direcţia Generală Executări Silite şi Licitaţii.

Astfel cum rezultă atât din tabelul cuprinzând salariaţii ce urmează a fi concediaţi (filele 42-43 din dosarul instanţei de fond), precum şi din cuprinsul ordinului contestat, recurenta avea, la momentul concedierii, calitatea de executor în cadrul Direcţiei Generale Valorificare Creanţe – Direcţia Executări Silite Active, post care a fost desfiinţat.

În mod corect, instanţa de fond a reţinut că raporturile de muncă dintre părţi au încetat, în temeiul art. 65 din Codul muncii, în baza Ordinului Preşedintelui AVAS nr. 224/08.04.2008.

N. Ordin a fost emis ca urmare a adoptării H.G. nr. 68/2008, prin care numărul maxim de posturi în structura organizatorică a AVAS a fost stabilit la 510 posturi, ceea ce a impus reducerea numărului de posturi.

Nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia instanţa de fond în mod eronat a reţinut că, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 81 din CCM unic la nivel naţional 2007-2010, fără a se observa că la pct. III al Ordinului nr. 224/08.04.2008, sunt enumerate numai criteriile prevăzute la alin. 1 al art. 81 din CCM.

Astfel, Ordinul contestat menţionează la pct. III, în raport de dispoziţiile art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, arătându-se că acestea sunt cele cuprinse la art. 81 din CCM unic la nivel naţional 2007-2010. În continuare, se precizează că măsura concedierii colective va afecta în ordine: posturile vacante; D. al salariaţilor care cumulează două sau mai multe funcţii, precum şi ale celor care cumulează pensia cu salariul; D. ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de vârstă standard şi stagiul de cotizare şi nu au cerut pensionarea în condiţiile legii; D. ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare la cererea lor.

Totodată, în raport de prevederile art. 71 din Codul muncii, la aceste criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere s-a adăugat şi următorul: D. ale persoanelor care solicită de bună voie aplicarea măsurii concedierii, indiferent de vârstă.

Enunţarea menţionatelor criterii nu trebuie interpretată în sensul că numai salariaţii care le îndeplinesc vor fi concediaţi, ci în sensul că aceşti salariaţi vor fi concediaţi cu prioritate, urmând ca măsura să fie aplicată, dacă se dovedeşte necesar, şi în privinţa altor salariaţi, în situaţia în care posturile pe care aceştia le ocupă sunt reduse, în vederea satisfacerii exigenţelor privind reducerea volumului de activitate aferent Direcţiilor Generale/Direcţiilor/Serviciilor; eficientizarea activităţii Direcţiilor Generale/Direcţiilor/Serviciilor; evitarea paralelismelor în activitatea direcţiilor; sporirea eficienţei muncii, astfel rezultă din adresa P/484/28.01.2008 a preşedintelui AVAS.

Prin urmare nu era necesar ca intimata sau instanţa de fond să indice concret care dintre criteriile enumerate în Ordinul Preşedintelui AVAS nr. 224/08.04.2008 s-a aplicat concret în cazul recurentei.

Potrivit dispoziţiilor art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010, „ (1) La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, măsurile vor afecta în ordine:

a) D. ale salariaţilor care cumulează două sau mai multe funcţii, precum şi ale celor care cumulează pensia cu salariul;

b) D. ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare şi nu au cerut pensionarea în condiţiile legii;

c) D. ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare la cererea lor.

(2) La luarea măsurii de desfacere a D. pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului vor fi avute în vedere următoarele criterii minimale:

a) dacă măsura ar putea afecta doi soţi care lucrează în aceeaşi unitate, se desface contractul de muncă al soţului care are venitul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul de muncă al unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere;

b) măsura să afecteze, mai întâi, persoanele care nu au copii în întreţinere;

c) măsura să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, bărbaţii văduvi sau divorţaţi care au în îngrijire copii, pe întreţinătorii unici de familie, precum şi pe salariaţii, bărbaţi sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.

(3) În cazul în care măsura desfacerii D. ar afecta un salariat care a urmat o formă de calificare sau de perfecţionare a pregătirii profesionale şi a încheiat cu unitatea un act adiţional la contractul de muncă, prin care s-a obligat să presteze o activitate într-o anumită perioadă de timp, administraţia nu-i va putea pretinde acestuia despăgubiri pentru perioada rămasă nelucrată până la împlinirea termenului, dacă măsura desfacerii contractului de muncă nu-i este imputabilă.

(4) În ipoteza în care două sau mai multe persoane salariate sunt în aceeaşi situaţie, disponibilizarea se va face cu consultarea sindicatelor.”

Neindicarea în cuprinsul Ordinului nr. 224/08.04.2008 a condiţiilor minimale prevăzute la alin. 2 al art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010 nu este de natură a atrage prin ea însăşi nulitatea ordinului, câtă vreme, pe de o parte, dispoziţiile art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul muncii dispun în sensul că decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi (condiţie care a fost îndeplinită în cauză), iar nu criteriile avute în vedere pentru fiecare salariat în parte, şi aceasta conform art. 69 alin. (2) lit. d), doar în cazul concedierilor colective, iar, pe de altă parte, criteriile minimale pentru concedierea din motive ce nu ţin de persoana salariatului au fost respectate de angajator, împrejurare necontestată de recurentă, astfel cum rezultă din chiar motivarea cererii de recurs.

De altfel, din înscrisul intitulat „Situaţia salariaţilor AVAS nominalizaţi în vederea concedierilor colective” (filele 16-22 din dosarul de recurs), nu reiese că recurenta se încadra în vreuna dintre situaţiile prevăzute de alin. 2 al art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010.

Se impune a fi menţionat, însă, că, în cauză, aşa cum s-a arătat, concedierea a fost dispusă în temeiul art. 65 din Codul muncii, text de lege care reglementează concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a analizat legalitatea ordinului sus-menţionat prin prisma condiţiilor concedierii din motive neimputabile salariatului.

Textul legal evocat nu limitează motivele care determină desfiinţarea locului de muncă, impunând numai condiţia ca acestea să fie reale şi serioase.

Cu alte cuvinte, pentru concedierea salariatului din motive neimputabile, în condiţiile art. 65 din Codul muncii, este necesar să aibă loc o reorganizare a activităţii angajatorului care să corespundă unei nevoi a acestuia şi care să conducă la desfiinţarea efectivă a postului ocupat de salariat. Or, în cauză, în mod corect prima instanţă a reţinut că postul ocupat de contestatoare a fost efectiv desfiinţat.

Se reţine, totodată, că este supusă cenzurii instanţei numai legalitatea măsurii concedierii, iar nu şi oportunitatea acesteia, asupra căreia singurul îndreptăţit să aprecieze este angajatorul.

Pentru considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 312 din C o d u l d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul şi să modifice sentinţa recurată, în sensul respingerii contestaţiei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta E. E. împotriva sentinţei civile nr.6865 din data de 05.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.16780/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 17 iunie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...) H.

GREFIER

E. N.

Red./tehnored. L.U.

2.ex./8.07.2009

Jud.fond:N. E./B. E.