Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 424/R-CM

Şedinţa publică din 04 Martie 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte : (...) (...)- judecător

Judecător : (...) (...)

Judecător : (...) (...)

Grefier : (...) (...)

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de reclamantul E. O. E., împotriva sentinţei civile nr. 1325/CM din 24 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...) .

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns intimata – pârâtă S.A. „ S. B.”S.A. Piteşti prin avocat D. D. în baza împuternicirii avocaţiale depusă la dosar.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Apărătorul intimatei- pârâte, având cuvântul susţine că nu are cereri prealabile de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Avocat D. D., având cuvântul pentru intimata- pârâtă, solicită respingerea recursului şi menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond ca legală şi temeinică, pentru motivele invocate în scris în concluziile scrise ataşate la dosar.

Nu solicită cheltuieli de judecată .

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că la data de 27 mai 2008, reclamantul E. O. E. a chemat în judecată pe pârâta S.C. S. B. S.A., solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata diferenţelor de drepturi salariale ce au fost acordate cu titlu de indemnizaţie de concediere, în funcţie de vechimea în muncă, potrivit art.46 C.C.M. la nivel de ramură pe anii 2005 – 2006, sume ce vor fi reactualizate potrivit indicelui de inflaţie, la data plăţii efective, în raport de perioada efectiv lucrată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data la care i-a încetat activitatea potrivit art.65-66 Codul muncii, iar cu ocazia disponibilizării i-a fost acordată o indemnizaţie egală cu salariul de bază, sporul de muncă grea, sporul de pericol şi sporul de vechime pe 2 luni.

Reclamantul a mai arătat că în raport de O.U.G. nr.98/1999, a primit în raport de vechime plăţi compensatorii ca măsură de protecţie şi conform art.46 C.C.M. la nivel de ramură, pe anii 2005 – 2006, s-au stabilit şi alte facilităţi, respectiv trebuia să i se plătească o indemnizaţie de concediere în funcţie de vechimea în muncă, însă acest drept nu i-a fost acordat.

La data de 25 septembrie 2008, pârâta formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată, motivat de faptul că reclamantul a fost concediat în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societăţii şi ca urmare a unui plan de concediere colectivă.

În aceste condiţii, între sindicat şi patronatul societăţii s-a negociat şi semnat un plan social care reprezintă legea părţilor şi care reglementează în mod exclusiv toată problematica referitoare la concedieri, iar plăţile compensatorii stabilite în planul social în cuantumuri nete sunt cu mult mai mari decât compensaţiile prevăzute de art.46 C.C.M.

Mai mult decât atât, printr-un amendament la planul social încheiat între părţi la data de 21.09.2006 se consemnează că „părţile confirmă faptul că în redactarea pct.2 şi „E. financiare din planurile sociale, voinţa comună a părţilor la data semnării planului social, a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor S.C. S. B. S.A. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 C.C.M. la nivel de ramură.

Prin sentinţa civilă nr.1325/CM din 24 noiembrie 2008, T r i b u n a l u l A r g e ş a respins acţiunea, reţinând următoarele:

Reclamantul a fost salariatul pârâtei, aşa cum rezultă din înscrisurile de stare civilă şi copia carnetului de muncă, încetându-şi activitatea potrivit deciziei nr.144/06.03.2006, în temeiul art.65 şi 66 Codul muncii.

La data concedierii reclamantul a beneficiat, aşa cum evidenţiază contractul colectiv de muncă la art.46, de o indemnizaţie minimă de concediere în raport de vechimea acestuia.

Totodată, aşa cum evidenţiază şi Planul Social, reclamantul a fost concediat în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societăţii şi ca urmare a unui plan de concediere colectivă.

În aceste condiţii, între sindicat şi patronatul societăţii s-a negociat şi semnat un Plan Social care reprezintă legea părţilor şi care reglementează în mod exclusiv toată problematica referitoare la concedieri, iar plăţile compensatorii stabilite în planul social în cuantumuri nete, sunt cu mult mai mari decât compensaţiile prevăzute de art.46 C.C.M.

Mai mult decât atât, printr-un amendament la Planul Social încheiat între părţi la data de 21.09.2006 s-a consemnat că „părţile confirmă faptul că în redactarea pct.2 şi „E. financiare” din planurile sociale, voinţa comună a părţilor la data semnării planului social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor S.C. S. B. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 C.C.M. la nivel de ramură.

De asemenea, susţinerea reclamantului în sensul că prevederile art.46 C.C.M. se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi a fost privită ca nefondată, având în vedere că acest articol instituie obligativitatea existenţei unui plan social în cazul concedierilor colective, plan care urmează să detalieze, în urma negocierilor dintre părţi, nivelul exact al compensaţiilor şi modalitatea concretă de acordare a acestor compensaţii.

Reclamantul, prezent personal şi beneficiind de apărare calificată, nu a înţeles să solicite efectuarea probei cu expertiză pentru a se verifica în concret cuantumul indemnizaţiei de concediere, astfel cum a fost stabilită prin C.C.M. la nivel de ramură faţă de Planul Social, situaţie în care, în raport de art.46 C.C.M. la nivel de ramură, art.243, art.269 Codul muncii, tribunalul a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva sentinţei civile nr.1325/CM/24 noiembrie 2008 a T r i b u n a l u l u i A r g e ş, a formulat în termen recurs reclamantul E. O. E., criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmând a se face şi aplicarea art.304¹ Cod procedură civilă.

În motivarea recursului, reclamantul susţine că, în mod greşit a fost respinsă acţiunea de tribunal, cu motivarea că, voinţa comună a părţilor a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.46 din Contractul Colectiv de Muncă, şi nu aceea de a cumula indemnizaţiile de concediere în baza planurilor sociale. Interpretarea textului de lege mai sus amintit este nelegală deoarece reclamantul, în speţă salariaţii societăţii pârâte nu au primit aceste salarii compensatorii, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art.46 din Contractul Colectiv de muncă.

În considerarea celor de mai sus se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii.

Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.

Reclamantul a fost concediat în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societăţii şi urmare unui plan de concediere colectivă. În acest context cele două sindicate din cadrul societăţii şi patronatul au negociat şi semnat un plan social, negociat şi amendat în mai multe situaţii, corespunzător celor cinci etape de restructurare ce s-au desfăşurat la nivelul societăţii. Astfel, „Planul Social” reprezintă legea părţilor în ce priveşte concedierile colective, reglementând toate aspectele ce apar în legătură cu aceste concedieri. Toate aceste „E. Sociale” au prevăzut plăţi compensatorii pentru salariaţii ce urmau a fi disponibilizaţi, şi totodată s-a stabilit în mod expres că pachetele financiare cuprinse în E.le Sociale nu se cumulează cu plăţile compensatorii prevăzute de art.46 din Contractul Colectiv de Muncă.

De altfel, voinţa comună a părţilor (sindicate, patronat) la semnarea E.lor Sociale a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor S. B. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza E.lor Sociale cu cele acordate în baza art.46 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, situaţie „confirmată” de părţi.

Reclamantul, prin acţiunea formulată şi întemeiată în drept pe dispoziţiile art.46 din C.C.M., încearcă să inducă ideea unei cumulări a pachetului salarial compensatoriu din contractul colectiv de muncă cu pachetul compensatoriu din Planul Social, ceea ce nu este legal, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, această problemă a fost tranşată prin Planul Social „însuşit” de părţi. De altfel, reclamantul a şi încasat plăţile compensatorii stabilite conform Planului Social.

De aceea, pentru toate cele ce preced, se apreciază că recursul nu este fondat şi, pe cale de consecinţă, în baza art.312 Cod procedură civilă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul E. O. E., împotriva sentinţei civile nr.1325/CM din 24 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04 martie 2009, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

M.Pl., I.T., L.T.,

Grefier,

Red.I.T.

Tehnored.V.S./G.T.

Ex.2/13.03.2009.

Jud.fond: I.E./ N.D..