Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 3246

Şedinţa publică de la 21 Mai 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta D. P., împotriva sentinţei nr.1705/03.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...), în contradictoriu cu pârâta SC E. SA având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimatul pârât SC E. SA prin avocat U. B., lipsind recurenta reclamantă D. P..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de soluţionare, s-a acordat cuvântul părţilor.

Avocat U. B. pentru intimata pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii.

CURTEA

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr.1705 din 03 noiembrie 2008, pronunţată în dosar nr(...), s-a respins acţiunea formulată de reclamanta D. P. în contradictoriu cu SC E. SA B.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că petenta a avut calitatea de salariat al pârâtei până în cursului anului 2006 când i-a încetat contractul de muncă în temeiul art. 65 coroborat cu art. 66 Codul muncii.

La momentul concedierilor colective sau încetării contractelor de muncă prin acordul părţilor, pârâta a încheiat Planul social în conformitate cu dispoziţiile art. 69 din CM, plan ce cuprinde măsurile sociale adoptate cu consultarea sindicatului.

Prin acesta s-au stabilit indemnizaţiile de concediere ce se vor acorda în anul 2005, precum si criteriile de determinare a acestora pentru anii următori, până la data de 31.12.2010. Planul social încheiat la 21.04.2005 a fost completat cu câte un amendament în datele de 09.01.2006 şi 13.09.2006, prin care părţile au convenit regula acordării şi cuantumul salariilor compensatorii, respectiv în funcţie de vechimea în E. a fiecărui salariat, cu raportare la salariul mediu brut pe societate în anul anterior luării măsurii.

Din compararea prevederilor art.50 alin.1 din CCM cu dispoziţiile art.4 din Planul social rezultă că aceste din urmă dispoziţii sunt în favoarea salariaţilor. Astfel se apreciază că voinţa părţilor semnatare a Planului social a fost în sensul de a acorda persoanelor disponibilizate drepturi superioare celor prevăzute în CCM, acesta fiind modificat implicit prin prevederile din Planul social.

Un argument în acest sens este şi faptul că petenta a cunoscut la momentul primirii deciziei de încetare a contractului individual de muncă valoarea indemnizaţiei de concediere de care urma să beneficieze, sumă cu care a fost de acord, necontestând decizia de disponibilizare. Astfel în art. 6 din această decizie se precizează că indemnizaţia de concediere va fi acordată salariatului potrivit prevederilor art. 50 din CCM astfel cum au fost completate cu prevederile Planului social, situaţie în care se apreciază că este vorba despre o modificare a contractului colectiv şi nu de o cumulare a celor două pachete financiare.

Faţă de această situaţie s-a apreciat că drepturile solicitate au fost achitate de pârâtă conform voinţei părţilor la data încetării raporturilor de muncă, astfel încât cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de recurs susţine că instanţa de fond greşit a respins acţiunea, cu motivarea că Planul Social a fost completat de părţile contractante prin amendamente, din care reiese că voinţa comună a părţilor a fost de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din CCM aplicabil.

Susţine, de asemenea, că pârâta era obligată să acorde salariaţilor disponibilizaţi drepturile prevăzute de art. 50 alin. 1 din CCM şi pentru că: aceste drepturi au fost menţinute în CCM şi după apariţia Planului Social (art. 4 din art. 50); aceste drepturi au fost renegociate anual tocmai pentru a nu fi acordate; aceste drepturi salariale au fost stabilite în cuantumuri şi modalităţi de calcul diferite, astfel încât tranşele stabilite se calculează la alin. 1 în funcţie de vechimea în muncă, iar cele de la alin. 4 în funcţie de vechimea în E..

Examinând recursul, Curtea îl găseşte nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Potrivit art.50 din CCM, încheiat între E. SA şi salariaţi, reprezentaţi de G. E. pentru anul 2005, la concedierile individuale din motivare care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte în funcţie de vechimea acestora indemnizaţie minimă de concediere : de la 0 – 3 ani – 1,5 salarii medii nete ; 3 – 10 ani – 3 salarii medii nete; peste 10 ani – 5 salarii medii nete.

În cazul concedierilor colective, se va porni de la formula de calcul utilizată în situaţia similară precedentă.

E. acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu G. E..

A.4 al articolului arată că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează prevederile planului social însuşit de părţi, astfel reţinându-se că acestea doar se completează şi nu adaugă în plus la textul de lege vizat.

Faţă de considerentele arătate mai sus, se constată că prin inserarea acestui articol în CCM, s-a urmărit protejarea salariaţilor în caz de concediere, pentru motive ce nu le sunt imputabile.

Fiind, însă, un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, clauzele inserate în acesta urmăresc acordarea unor drepturi propriilor salariaţi, funcţie de activitatea depusă de aceştia în cadrul aceleiaşi unităţi şi ca urmare, şi măsurile de protecţie negociate privesc decât această activitate.

A interpreta că cele două noţiuni sunt distincte şi privesc vechimea în muncă în general, conform art.50 din CCM, respectiv vechimea în societate, conform Planului Social, ar conduce la o dublă compensare a salariatului concediat.

Un argument în plus în acest sens îl constituie faptul că, în Amendamentul la Planul Social din 09 ianuarie 2006, părţile au menţionat că angajaţii, în funcţie de vechimea în E., vor primi pachete financiare cu titlul de indemnizaţii de concediere, iar salariul brut pe E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordată se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi în anul anterior celui în care se acordă indemnizaţia de concediere, aceleaşi părţi înţelegând să lămurească acelaşi aspect şi prin Amendamentul la Planul Social din 13 septembrie 2006, făcând precizările corespunzătoare în sensul că nu se pot cumula indemnizaţiile de concediere.

Având în vedere aceste considerente în temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta D. P., împotriva sentinţei nr.1705/03.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...), în contradictoriu cu pârâta SC E. SA B.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 21 Mai 2009.

05.06.2009

Red.jud.C.(...)

2 ex/AS

j.f.L.E.

I.E.