Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR.497

Şedinţa publică din data de 16 martie 2009

Preşedinte - (...) (...)

Judecători - (...) G

- (...) (...)

Grefier - (...) (...)

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanţii E. (...), E. O., T. M., E. S., E. N., D. N., E. D. D., P. G, U. (...), S. F., N. H., E. N., E. M., D. F., G. J., E. E., toţi cu domiciliul ales la D..Av. B. B., cu sediul în P,(...), judeţul P, împotriva sentinţei civile nr.2787 din 7.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E. SA, cu sediul în B,(...), sector 1.

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurenţii-reclamanţi E. (...), E. O., T. M., E. S., E. N., D. N., E. D. D., P. G, U. (...), S. F., N. H., E. N., E. M., D. F., G. J., E. E., toţi prin avocat B. B. din cadrul Baroului P, intimata-pârâtă SC E. SA prin avocat E. M. din cadrul Baroului P.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă care învederează instanţei că recursul este declarat în termen şi motivat.

Avocat B. B. pentru recurenţii-reclamanţi, avocat E. M. pentru intimata-pârâtă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Avocat B. B., având cuvântul pentru recurenţii-reclamanţi, arată că că instanţa de fond a dat o interpretare greşită a dispoziţiilor art.50 din CCM.

Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii reclamanţilor aşa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

Avocat E. M., având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că partenerii sociali, respectiv G. E. şi E. au negociat CCM, iar la

momentul când a intervenit privatizarea societăţii, s-a prevăzut un plan de restructurare în care s-a inclus şi un plan social.

Astfel, la data de 21.04.2005 s-a primit planul de restructurare şi planul social, iar la punctul 4 al planului social se reglementează pachetul financiar ce urmează a fi aplicat angajaţilor, iar prin negociere la punctul 4 al planului social s-au majorat cuantumurile plăţilor din pachetul financiar.

Mai arată că pentru toţi angajaţii disponibilizaţi în perioada 2005,2006,2007 s-au acordat toate facilităţile prevăzute la punctul 4 din planul social, iar la data de 13.09.2006 s-a efectuat un amendament prin care punctul 1 din planul social constituie act adiţional la CCM.

Totodată, arată că prin toate deciziile individuale de concediere angajaţii şi-au primit toate drepturile.

Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin actiunea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i P r a h o v a la nr(...), reclamanţii E. (...), E. O., T. M., E. S., E. N., D. N., E. D. D., P. G, U. (...), S. F., N. H., E. N., E. M., D. F., G. J. şi E. E. au chemat în judecată pe pârâta SC E. SA, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de bani ce reprezintă indemnizaţia minimă de concediere actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii efective, în sumă de câte 3951 lei pentru fiecare reclamant, plus 503 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi obligarea pârâtei la câte 1000 euro cu titlu de daune morale.

In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au fost T.aţii pârâtei şi au fost disponibilizaţi din motive ce nu ţin de persoana T.aţilor astfel încât conform art.50(1) din C.C.M. 2005-2007 trebuiau să primească la momentul disponibilizării drept compensaţie, o indemnizaţie minimă de concediere în funcţie de vechimea în muncă în E. de 1,5 până la 4 T.i medii nete.

In cauză s-a administrat proba cu acte.

După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr.2787 din 7.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor recurenţii-reclamanţi E. (...), E. O., T. M., E. S., E. N., D. N., E. D. D., P. G,U. (...), S. F., N. H., E. N., E. M., D. F., G. J., E. E., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit cărţilor de muncă existente la dosar, reclamanţii au avut calitatea de T.aţi ai pârâtei, contractele de muncă încetându-le în baza art.65 şi 66 din Codul muncii .

A mai reţinut instanţa de fond că potrivit deciziilor de concediere existente la dosar, cu ocazia încetării contractului individual de muncă, reclamanţii au primit diverse sume de bani cu titlu de indemnizaţie de concediere, menţionându-se la art.6 din aceste decizii că valoarea indemnizaţiei de concediere va fi acordată T.atului cu respectarea prevederilor art.50 din CCM, completate cu prevederile planului social, ţinând cont de vechimea în E. a T.atului.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că art.50 din CCM pe anii 2005- 2007 prevede că în cazul concedierii pentru motive ce nu ţin de persoana T.atului angajatorul îi plăteşte în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere dupa cum urmează: de la 0 la 3 ani - 1,5 T.i medii nete; de la 3 la 10 ani trei T.i medii nete; peste 10 ani cinci T.i medii nete, menţionându-se la alin.4 al aceluiasi articol că prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că la punctul 4 din Planul social se prevede că angajaţii vor primi în funcţie de vechimea în E., următoarele pachete finaciare cu titlu de indemnizaţii de concediere şi anume: 0,5 – 5 ani – opt T.i medii brute pe E. ; 5-15 ani - douăsprezece T.i medii brute pe E. şi peste 15 ani cincisprezece T. brute pe E..

Tribunalul a mai reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanţii au fost T.aţii pârâtei, contractele de muncă încetându-le în baza art. 65 şi 66 din CCM, ocazie cu care aceştia au primit diverse sume de bani cu titlu de indemnizaţie de concediere în funcţie de vechimea avută în E., în conformitate cu dispoziţiile art.50 din CCM completat cu art.4 din Planul Social.

S-a apreciat de către tribunal, că atât timp cât reclamanţii au primit indemnizaţiile de concediere prevăzute de art. 50 din CCM completat cu art.4 din Planul social înseamnă că pretenţia lor de a fi obligată pârâta la plata unei alte indemnizaţii de concediere este neîntemeiată.

De asemenea, tribunalul a apreciat că susţinerea reclamanţilor în sensul că indemnizaţia minimă de concediere prevăzuta de art.50 din CCM este distinctă de plăţile compensatorii prevăzute de art.4 din Planul social, nu poate fi avută în vedere întrucât prin planul social s-a avut în vedere crearea unor condiţii mai avantajoase pentru T.aţi decât cele prevăzute de art 50 din CCM şi nicidecum cumularea acestor drepturi T.ale.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că, dacă prin Planul social s-ar fi urmărit să se plătească cumulat indemnizaţiile de concediere, ar fi însemnat că în planul social să se prevadă în mod expres că pe lângă indemnizaţia de concediere prevăzute de art.50 din CCM, fiecare T.at urmează să mai primească şi indemnizaţia de concediere prevăzută de art.4 din Planul social.

Ori, art.4 din Planul social se prevede plata unor indemnizaţii de concediere mai mari decât cele prevăzute în art.50 CCM şi nicidecum cumularea lor deoarece, în caz contrar ar însemna să se achite pentru concedierile ce nu ţin de persoana T.atului, aceleaşi drepturi T.ale, respectiv pachete financiare cu titlu de indemnizaţii de concediere de două ori, ceea ce este inadmisibil.

Astfel, întrucât motivele concedierilor nu ţineau de persoana T.aţilor, în urma negocierilor s-a întocmit Planul Social prin care s-a decis ca T.aţii să beneficieze de sume de bani mai mari cu titlu de indemnizaţii de

concediere decât cele prevăzute de art.50 CCM, respectiv în funcţie de vechimea fiecăruia, să beneficieze de un număr mai mare de T.i medii brute pe E. decât cele prevăzute prin art.50 CCM, negociindu-se astfel condiţii mai avantajoase pentru T.ati şi nicidecum să se cumuleze indemnizaţiile de concediere.

Prin urmare, tribunalul, ţinând seama că reclamanţii au primit indemnizaţiile de concediere, astfel cum au fost prevăzute în art. 50 din CCM şi negociată prin Planul social, a respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei primei instanţe reclamanţii au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, invocând disp.art. 304 alin. 1 pct. 8 şi 9 Cod pr.civilă.

Susţin recurenţii că netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei rezultă din însăşi practica judiciară a T r i b u n a l u l u i P r a h o v a, care în cauze cu obiect identic, în acelaşi complet sau în complete diferite, au pronunţat atât hotărâri de admitere, cât şi de respingere a cererii încălcându-se principiul aplicării unitare a legiI.

Se mai învederează că intimata nu a contestat calitatea recurenţilor de foşti T.aţi, vechimea în muncă şi nici cuantumul pretenţiilor acestora, ci doar a susţinut că cererea este nefondată dând o proprie interpretare disp.art.50 din CCM în sensul dorit de intimată afirmând, printre altele, că Planul Social întocmit de angajator în scop de protecţie socială face parte din CCM, ca anexă a acestuia, înlocuind prevederile art. 50 din CCM.

Se arată, în continuare, că prima instanţă a achiesat în totalitate la susţinerile intimatei, apărare concretizată în întâmpinare şi acte depuse după strigarea la rând a cauzei şi care nu au fost comunicate recurenţilor pentru a se apăra, judecarea fondului făcându-se cu încălcarea principiului contradictorialităţii.

Totodată, se susţine că până la momentul judecării fondului, intimata, prin neprezentare, renunţase la orice apărare recunoscând temeinicia cererii recurenţilor, pentru ca apoi, până la strigarea ultimei cauze de pe listă, să depună şi să i se primească, după judecarea cauzei, întâmpinare şi acte, ce nu au fost comunicate recurenţilor.

Arată recurenţii că prima instanţă a înlăturat susţinerile acestora, dar nu şi motivat, iar a susţine că Planul Social întocmit de angajator cu prilejul concedierii colective modifică şi chiar înlocuieşte părţi din CCM constituie o absurditate în raport de prevederile art. 1 şi 25 din Legea nr. 130/1996, la care s-a făcut trimitere.

De asemenea, se învederează că dispoziţiile art. 68-79 din Codul muncii instituie o anumită procedură de urmat pentru angajator în cazul concedierilor colective, nerespectarea acesteia fiind sancţionată de lege, intimata achitându-se de obligaţiile legale, printre care şi aceea de întocmi un plan social, care nu poate fi privit decât ca un act administrativ unilateral emanând de la angajator, neputându-se primi teoria potrivit căreia Planul Social ar fi o anexă la CCM înlocuind disp.art.50 din acesta.

În legătură cu contractul colectiv de muncă, definit de Legea nr. 130/1996 ca lege a părţilor, acesta nu poate conţine prevederi contrare legii, dar poate conţine prevederi ce acordă drepturi mai mari ca număr şi prin întindere decât minimul prevăzut de lege, în cazul de faţă , contractul colectiv de muncă acordând, în plus faţă de planul social, prin art. 50 şi indemnizaţii minime de concediere, cu

precizarea expresă că aceste indemnizaţii se completează cu prevederile planului social.

Concluzionează recurenţii că Legea nr.53/2003 reprezentând Codul muncii şi CCM 2005 şi 2006 sunt acte juridice distincte, cu aplicabilitate distinctă, contractul colectiv de muncă acordând T.atului drepturi mai mari, iar îndeplinirea de către angajator a obligaţiilor asumate este obligatorie şi fiind vorba de două acte juridice distincte, aceasta presupune un cumul de drepturi pentru T.at, dar şi de obligaţii pentru angajator, art. 9 din CCM stipulând că în caz de litigiu, dispoziţiile CCM se aplică în favoarea T.atului.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Împrejurarea că în speţe similare cu cea de faţă T r i b u n a l u l P r a h o v a a pronunţat, în primă instanţă, soluţii diferite, nu poate constitui un argument pentru admiterea recursului în sensul celor solicitate de recurenţi, câtă vreme legalitatea şi temeinicia sentinţei sunt analizate de către instanţa de control judiciar în calea de atac a recursului exercitat de către părţile nemulţumite de sentinţa instanţei de fond.

De necontestat, este împrejurarea că recurenţii-reclamanţi au fost disponibilizaţi în urma unei concedieri colective şi nu individuale.

Potrivit art.50 alin.1 din CCM pe anul 2006 ( fila 177 dosar fond), la concediere din motive care nu ţin de persoana T.atului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere, ce diferă în funcţie de vechime, după distincţiile prevăzute în mod expres în cuprinsul alin. 1 al art. 50.

În alin.2 al aceluiaşi articol se stipulează că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situaţia similară precedentă, iar potrivit alin.3 al art.50, valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu G. E. şi conform alin.4 al art.50, prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

Interpretarea sistematică şi logică a dispoziţiilor cuprinse în art.50 din CCM, mai sus enunţate, conduce în mod clar la concluzia că de prevederile alin.1 al art.50 beneficiază cei concediaţi individual, din motive care nu ţin de persoana acestora, pe când în cazul concedierilor colective, indemnizaţia de concediere este cea stabilită prin negociere cu G. E., iar intimata pârâtă a aplicat în mod corect dispoziţiile contractului colectiv de muncă completate cu cele ale Planului Social încheiat acordând recurenţilor reclamanţi numai indemnizaţia de concediere stabilită de comun acord, prin negociere, cu G. E..

Prevederile art.50 din contractul colectiv de muncă trimit în mod obligatoriu, în cazul concedierilor colective, la o negociere pentru stabilirea indemnizaţiei de concediere, care a avut loc în cazul de faţă şi care rezultă din Planul Social.

Din nicio dispoziţie a contractului colectiv de muncă nu rezultă că recurenţii- reclamanţi, ce au fost concediaţi colectiv, ar fi îndreptăţiţi atât la acordarea

indemnizaţiei de concediere prevăzută la art.50 alin.1 din CCM, cât şi la acordarea indemnizaţiei de concediere stabilite în urma negocierii cu G. E., în mod exclusiv şi în acord cu dispoziţiile art. 50 alin.2-4 din CCM, numai pentru concedierile colective.

Interpretarea dată de recurenţi dispoziţiilor art.50 alin.4 din CCM are caracter pur speculativ şi nu poate fi primită, rezultând în mod evident din interpretarea dispoziţiilor cuprinse în alineatele 1-4 ale art.50 din CCM că cele două tipuri de indemnizaţii de concediere nu puteau fi cumulate, aşa cum pretind nejustificat recurenţii.

Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea priveşte recursul de faţă ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinţei indicate de recurenţi în motivarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii E. (...), E. O., T. M., E. S., E. N., D. N., E. D. D., P. G, U. (...), S. F., N. H., E. N., E. M., D. F., G. J., E. E., toţi cu domiciliul ales la D..Av. B. B., cu sediul în P,(...), judeţul P, împotriva sentinţei civile nr.2787 din 7.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E. SA, cu sediul în B,(...), sector 1.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 16 martie 2009.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) G (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red.V.N.

Tehnored.A.Ţ.

2 ex./19.02.2009

dosar fond – (...) T r i b u n a l u l P r a h o v a

judecători fond- R D.

- E. E.

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006