Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 500

Şedinţa publică de la 25 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...)a (...) B.

****************************

Pe rol judecarea recursului formulat de contestatorul E. G, împotriva sentinţei civile nr. 744 din 18 iunie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata SC B. SA S, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns recurentul contestator E. G şi intimata SC B. SA S, reprezentată de consilier juridic D. F..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care;

Instanţa, constatând cauza în stare de soluţionare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Recurentul contestator E. G, a susţinut oral motivele de recurs formulate în scris în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei şi obligarea întimatei la reintegrarea pe un post corespunzător pregătirii profesionale cu obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii deciziei şi până la data reintegrării efective.

Consilier juridic D. F. pentru intimata SC B. SA S, a solicitat respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinare.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă;

T r i b u n a l u l O l t prin sentinţa nr. 744 de la 18 iunie 2009 a respins contestaţia formulată de contestatorul E. G, în contradictoriu cu intimata SC B. SA S, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatorul a fost angajatul unităţii pârâte , îndeplinind funcţia de paznic în cadrul Compartimentului Planificare şi Pregătire din cadrul Direcţiei Pază şi Protecţie Patrimoniu şi prin decizia contestată s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă în baza art. 65 şi art.73 C. M. şi art.65 C.C.M. B..

La baza emiterii deciziei de concediere a stat Hotărârea Consiliului de Administraţie nr.680/07.03.2008 prin care s-a aprobat noua organigrama pe 2008, ca urmare a reorganizării activităţii prin care s-a redus numărul de posturi din cadrul Compartimentului Planificare şi Pregătire, din 3 posturi au mai rămas 2 posturi.

În cauză s-a făcut dovada că desfiinţarea postului deţinut de contestator , deţinut de acesta respectiv paznic , a fost efectivă, a avut la bază o cauză reală şi serioasă, impusă de necesitatea îmbunătăţirii activităţii societăţii. De asemenea au fost respectate dispoziţiile art.65 din C.C.M. B. în sensul că petentul a beneficiat de plăţile compensatorii, aşa cum acestea au fost negociate şi acceptate de reprezentanţii sindicatelor din cadrul pârâtei. Ca urmare, contestatorul a primit plăţi compensatorii în cuantum de 3 salarii brute, respectiv suma de 4332 lei.

Având în vedere dispoziţiile art. 65 din c o d u l m u n c i i, concedierea poate fi dispusă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului , măsură care este determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice, sau a reorganizării activităţii. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Mai mult decât atât societatea nu a putut oferi un alt loc de muncă contestatorului care să fie compatibil cu pregătirea sa profesională. Articolul 74 al.1 lit. D Cod. muncii , raportat la susţinerile contestatorului face trimitere la prevederile art. 64 din acelaşi act normativ, care se referă de fapt la concedierea care se dispune pentru motive prev. la art. 61 lit. C şi d, respectiv necorespundere profesională sau inaptitudinea fizică/psihică a salariatului , ceea ce nu este cazul în speţă, şi prin urmare nu are aplicabilitate , raportat la temeiul juridic al încetării raporturilor de muncă.

Prin Hotărârea Consiliului de Administraţie cu nr. 680/2008 s-au aprobat doar un număr de 3715 salariaţi , astfel încât numărul total de posturi s-a redus faţă de cel existent iniţial.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse instanţa a constatat că în cauză a avut loc o reducere efectivă a locului de muncă ocupat de contestator, măsura având la bază o cauză reală şi serioasă, impusă de obligativitatea îmbunătăţirii activităţii economice şi reorganizării societăţii, fiind îndeplinite condiţiile art. 68 C.M. şi ca urmare a dispus respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei de concediere nr.456/23.03.2009, ca temeinică şi legală, în cauză fiind vorba de o concediere cu caracter individual.

În ce priveşte plata concediului de odihnă, instanţa a reţinut că, contravaloarea zilelor de concediu de odihnă la care contestatorul avea dreptul pentru perioada efectiv lucrată în anul 2009, i-a fost achitată în data de 24.04.2009, conform borderoului alimentare card din data de 16.04.2009 şi 24.04.2009 de la filele 33 şi 34 din dosar şi ca urmare a respins şi acest capăt de cerere.

Cu privire la daunele morale în cuantum de 100.000 lei solicitate de contestator, acestea sunt accesorii la petitul principal, şi au fost respinse.

Faţă de cele expuse mai sus instanţa a respins contestaţia ca neîntemeiată şi a menţinut decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr. 456/23.03.2009 emisă de pârâta S.C. B. S.A., ca temeinică şi legală.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatorul E. G arătând în esenţă că hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate absolută deoarece nu au fost administrate corect probele de la dosar, nu s-a ţinut cont de faptul că decizia de concediere nu a fost motivată, concedierea nu a avut o cauză reală şi serioasă conform art. 65 c o d u l m u n c i i.

Intimata nu a respectat prevederile art. 40 alin.2 c o d u l m u n c i i în sensul că sindicatele nu au fost consultate potrivit legislaţiei în vigoare, în situaţii de disponibilizări colective sau individuale.

Din noua organigramă a dispărut doar postul vacant nu şi postul ocupat de el, dovadă fiind faptul că intimata a depus la dosar doar două fişe de evaluare şi nu trei cum era normal.

Instanţa de fond a constatat că în situaţia în care concedierea se dispune din motive ce nu ţin de persoana salariatului angajatorul are obligaţia de a-i propune acestuia alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea sa profesională, iar atunci când nu dispune de locuri de muncă vacante, are obligaţia de a solicita sprijinul AJOFM.

P. depuse la dosar nu pot fi luate în consideraţie, fiind nule de drept, notificarea nr.7319/20.11.2009 şi decizia nr. 456/23.03.2009, nu îşi pot produce efecte fiind netemeinice şi nelegale.

Legal citată intimata a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 304¹ Cod pr.civilă Curtea a reţinut următoarele:

Nu este fondată critica referitoare la faptul că decizia de desfacere a contractului individual de muncă nu este motivată, câtă vreme în conţinutul acesteia se menţionează că, motivul care determină concedierea îl constituie desfiinţarea postului ocupat de recurent, în cadrul Compartimentului Planificare şi Pregătire, ca urmare a noii structuri organizatorice a SC B. SA, în conformitate cu hotărârea Consiliului de Administraţie nr.680/07.03.2008.

Prin organigrama aprobată de Consiliul de Administraţie în data de 14.01.2009, deci anterior emiterii deciziei de concediere, s-a stabilit un număr mai mic de posturi la locul de muncă al recurentului, respectiv un singur post, iar la nivelul unităţii, un număr de 156 posturi, faţă de 178 posturi care erau în organigrama în baza căreia s-a dispus concedierea sa.

Ulterior emiterii deciziei de concediere individuală a recurentului, potrivit Organigramei aprobată de Consiliul de Administraţie în data de 14.05.2009, posturile din sectorul Direcţia Pază şi Protecţie Patrimoniu, din cadrul căruia făcea parte şi acesta, nu se mai regăsesc în organigrama unităţii, acestea fiind externalizate, paza societăţii fiind asigurată în prezent de către o firmă specializată de pază în baza unui contract de prestări servicii.

Numărul de posturi de 3716 posturi a fost stabilit prin organigrama aprobată prin hotărârea C.A. nr.680/07.03.2008, cea care a stat la baza concedierii recurentului şi potrivit căreia, la locul de muncă al recurentului a fost redus numărul de posturi de la 3 la 2.

Prin organigrama din data de 14.01.2009, numărul de posturi la locul sau de muncă s-a redus la 1, iar ulterior, prin organigrama aprobată de Consiliul de Administraţie prin hotărârea nr. 761/14.01.2009, pe lângă externalizarea posturilor de la Direcţia Pază şi Protecţie Patrimoniu, au mai fost reduse şi alte posturi de la alte sectoare de activitate, astfel încât au rămas doar 2494 posturi.

Faţă de această situaţie, se reţine că desfiinţarea locului de muncă este efectivă, fiind suprimat din structura angajatorului, nu se mai regăseşte în organigrama acesteia, cauza acesteia fiind reală întrucât a fost impusă de dificultăţi economice, precum şi de externalizarea posturilor de la Direcţia Pază şi Protecţie Patrimoniu, concedierea impunându-se din necesităţi evidente pentru îmbunătăţirea activităţii.

Este nefondată susţinerea potrivit căreia măsura concedierii nu a fost adusă la cunoştinţa sindicatelor, întrucât la dosar se regăseşte lista de difuzare către sindicatele din unitate a Notificării nr.5092/07.07.2008 a tabelului privind situaţia salariaţilor propuşi pentru concediere individuală conform art.65 din c o d u l m u n c i i, tabel în care a fost trecut şi recurentul ( fila 76-78 dosar fond).

Angajatorul nu avea obligaţia de a propune recurentului alte locuri de muncă, deoarece art. 74 c o d u l m u n c i i, care se referă la conţinutul deciziei de concediere, face referire la obligaţia angajatorului de a menţiona lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru ocuparea unui loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64 c o d u l m u n c i i. Din conţinutul acestui articol – art. 64 C. muncii reiese că obligaţia obligaţia oferirii unui loc de muncă vacant corespunzător, în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art.61 lit. c şi d c o d u l m u n c i i precum şi art.56 lit.f c o d u l m u n c i i, situaţii în care nu se regăseşte recurentul.

Nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 69 c o d u l m u n c i i, întrucât în speţă este vorba de o concediere individuală, iar dispoziţiile acestui text de lege se referă la concedierile colective.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept arătate mai sus, Curtea a reţinut că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, astfel că în baza art.312 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de contestatorul E. G, împotriva sentinţei civile nr. 744 din 18 iunie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata SC B. SA S.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 25 Ianuarie 2010.

Red.jud.D.(...)

2 ex/AS/23.02.2010

j.f.C.E.

I.E.