Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 389/R-CM

Şedinţa publică din 03 Martie 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) E.

Grefier N. T.

S-a luat în examinare pentru soluţionare recursul declarat de reclamanta U. N. şi de intervenienţii în nume propriu F. M. G., O. B. S., O. N., E. E. E., S. O., E. T., O. G., E. J., N. G., E. O., împotriva sentinţei civile nr.1309/CM din 20 noiembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au răspuns avocat T. J. pentru recurentul-reclamant şi recurenţii-intervenienţi, în baza împuternicirii avocaţiale nr.42/2009 emisă de B a r o u l A r g e ş-Cabinet individual şi avocat D. D. pentru intimata-pârâtă S.C. S. B. S.A. P, în baza împuternicirii avocaţiale emisă de Cabinet individual de avocatură - B a r o u l P r a h o v a.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.

Avocat D. D. pentru intimata-pârâtă S.C. S. B. S.A. depune la dosar concluzii scrise însoţite de practică judiciară.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Avocat T. J. pentru recurentul-reclamant şi recurenţii-intervenienţi, susţine oral recursul aşa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui şi modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii.

Avocat D. D. pentru intimata-pârâtă S.C. S. B. S.A. având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar, pe care le-a susţinut şi oral. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă, constată că prin acţiunea înregistrată la data de 7 aprilie 2008, reclamanta U. N. a chemat în judecată pe pârâta S.C.„S. B.”S.A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată să îi acorde drepturile salariale cuvenite în urma concedierii potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă şi ale planului social, respectiv cele 4 salarii la care se adaugă alte 15 salarii, precum şi celelalte drepturi prevăzute de actele menţionate.

În motivarea acţiunii se arată că reclamanta a fost salariata societăţii pârâte şi a fost concediată prin decizia nr.146/2006 la data de 6 martie 2006.

Drepturile băneşti solicitate sunt reglementate de art.50 din contractul colectiv de muncă şi de planul social întocmit în baza acestuia.

La data de 15 mai 2008, numiţii F. M. G., O. B. S., O. N., E. E. E. şi S. O., au formulat cerere de intervenţie în interes propriu solicitând obligarea pârâtei S.C.S.-B. S.A. la plata aceloraşi drepturi salariale restante, precum şi la restituirea sumelor reţinute ilegal cu titlu de contribuţie pentru asigurărilor sociale de sănătate la indemnizaţia de concediere acordată în baza planului social, cu cheltuieli de judecată.

Titularii cererii au arătat că sunt salariaţii pârâtei, iar la datele de 16.08.2006, 24.02.2006 şi 28.06.2006 au fost concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana acestora.

La concediere, pârâta le-a acordat numai indemnizaţia de 15 salarii prevăzută de planul social, nu şi indemnizaţia de 4 salarii reglementată de art.50 din contractul colectiv de muncă.

Pârâta a considerat în mod greşit că această din urmă indemnizaţie este inclusă în indemnizaţia prevăzută de planul social.

Adevărul este altul deoarece indemnizaţia prevăzută de art.50 din contractul colectiv de muncă s-a mărit de la 4 salarii pe anul 2006 la 5 salarii pe anul 2007. Aceasta înseamnă că se acordă separat de indemnizaţia prevăzută de planul social.

În fine, se susţine că indemnizaţia acordată reclamanţilor în baza planului social a fost redusă nejustificat prin reţinerea C.A.S.S., deşi din suma plătită trebuia reţinut numai impozitul.

Completând acţiunea, reclamanta a solicitat la data de 15 mai 2008, restituirea C.A.S.S. reţinut la indemnizaţia prevăzută de planul social de 15 salarii, cu privire la care a precizat că i-a fost achitată de către unitate.

A invocat în susţinerea cererii aceleaşi motive arătate mai sus.

O cerere cu acelaşi obiect întemeiată pe aceleaşi motive este formulată de astă dată de intervenienţii E. T., O. G., E. J., N. G. şi E. O. împotriva pârâtei S.C. S.-B. S.A.

Prin întâmpinare, pârâta S.C. S.-B. S.A. a formulat următoarele apărări:

Reclamanţii şi intervenienţii au fost concediaţi în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societăţii şi ca urmare a unui plan de concediere colectivă.

E. sociale au prevăzut plăţi compensatorii pentru salariaţii ce urmau a fi disponibilizaţi, în cuantum net şi cu mult mai mari decât compensaţiile prevăzute de art.46 din contractul colectiv de muncă.

În relaţia dintre planul social şi contractul colectiv de muncă, cel dintâi are prevalenţă constituind legea specială, în timp ce contractul colectiv de muncă reprezintă dreptul comun.

Printr-un amendament la planul social încheiat între patronat şi sindicate la data de 25.09.2006, s-a stabilit că voinţa comună a părţilor la data semnării planurilor sociale a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 din contractul colectiv de muncă şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza planurilor sociale cu cele acordate în baza art.46 alin.1 din contractul colectiv de muncă.

E. sociale semnate începând cu etapa a III-a de restructurare, respectiv cu data de 11.12.2006, au prevăzut acest aspect.

Reclamanţii încearcă să speculeze prevederea ultimului alineat al art.46 din contractul colectiv de muncă, în care se stabileşte că dispoziţiile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social.

În realitate, textul instituie obligativitatea existenţei unui plan social care să detalieze, ca urmare a negocierilor dintre părţi, nivelul exact al compensaţiilor şi modalitatea concretă de acordare a acestora.

Unitatea a achitat reclamanţilor şi intervenienţilor plăţile compensatorii, aşa cum au fost negociate prin planul social şi prin actul adiţional la planul social din 3.01.2007.

Cererile de intervenţie în interes propriu au fost admise în principiu, prin încheierea pronunţată de tribunal în şedinţa publică din 18.09.2008.

Prin sentinţa civilă nr.1309/CM/20.11.2008, T r i b u n a l u l A r g e ş a respins acţiunea şi cererile de intervenţie în interes propriu.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

Reclamanta şi intervenienţii au fost salariaţii societăţii pârâte până în anul 2006, însă fiecare dintre aceştia a primit câte o decizie de încetare a raporturilor de muncă dintre părţi potrivit art.65 şi 66 din Codul muncii.

La art. 6 din deciziile de concediere s-a prevăzut că indemnizaţia de concediere ce va fi acordată salariaţilor cu respectarea art. 46 din contractul colectiv de muncă completat cu prevederile planului social, este în sumă fixă, ţinându-se seama de vechimea în S., în B. şi în domeniul petrolului a fiecăruia dintre reclamanţi.

Prin prezenta acţiune reclamanta şi intervenienţii susţin că nu li s-au acordat în mod corect atât cele 4 salarii compensatorii potrivit art.46 din contractul menţionat, cât şi cele 15 salarii compensatorii prevăzute de planul social.

Potrivit art. 46 din contractul colectiv de muncă, la concedierea din motive ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte în funcţie de vechimea acestuia o indemnizaţie minimă de concediere, după cum urmează: de la 6 luni la 3 ani – un salariu mediu net; de la 3 la 10 ani – 2 salarii medii nete; de la 10 la 15 ani – 3 salarii medii nete; peste 15 ani – 4 salarii medii nete. E. acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul. Prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi.

La data de 18.04.2006 reprezentanţii celor două sindicate şi reprezentanţii patronatului se întâlnesc şi elaborează planul social privind etapa de restructurare iulie 2006 şi măsurile sociale ce o însoţesc. Astfel, la pct. 2 al acestui plan social, se prevede că societatea va acorda salariaţilor plăţi compensatorii după cum urmează: 0,5-5 ani vechime – o indemnizaţie în cuantum de 10.631 lei net; 5-15 ani vechime - o indemnizaţie în cuantum de 15.947 lei net; peste 15 ani vechime - o indemnizaţie în cuantum de 19.933 lei net.

Ulterior, la data de 21.09.2006, aceleaşi părţi încheie un amendament la acest plan social, în care se confirmă faptul că în redactarea punctelor 2 şi „E. financiare”, voinţa comună a părţilor a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor S. B. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 46 alin. 1 din contractul colectiv de muncă şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza planurilor sociale cu cele acordate în baza articolului menţionat.

Potrivit art.969 Cod civil, întrucât voinţa părţilor a fost de a nu se cumula indemnizaţiile respective, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată atât acţiunea formulată de către reclamantă, cât şi cererile de intervenţie în interes propriu.

Împotriva sentinţei au declarat recurs în termen legal reclamanta şi intervenienţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel:

Soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, deoarece nu s-a ţinut seama de faptul că prevederile planului social se completează cu prevederile contractului colectiv de muncă, ceea ce înseamnă că dispoziţiile unuia se întregesc cu ale celuilalt.

Amendamentul invocat în apărare de unitate nu poate produce efecte faţă de recurenţi, câtă vreme la data semnării acestuia raporturile de muncă nu mai erau în fiinţă.

Că este aşa, susţin recurenţii, o demonstrează şi faptul că pentru anul 2008, s-a prevăzut expres că indemnizaţia plătită în baza planului social, exclude plata altei indemnizaţii de concediere.

În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.304¹ Cod procedură civilă.

Recursul nu este fondat.

A rezultat din înscrisurile aflate la dosar că încetarea contractelor individuale de muncă ale reclamantei şi intervenienţilor a operat prin concedieri efectuate în tranşe, din motive ce nu ţin de persoana salariatului.

Într-o primă etapă de restructurare a unităţii au fost concediaţi U. N. şi O. B. S..

A urmat etapa de restructurare iulie 2006 în care au fost concediaţi F. M. G., O. N., E. E. E., E. T., N. G., E. J. şi E. O..

Art.46 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate modificat prin actul adiţional înregistrat la D.M.S.S.F. A sub nr.5254/79/30.06.2005, precum şi în forma în vigoare din 23.06.2006, stabilind drepturile băneşti ce se vor acorda salariaţilor pentru acest fel de concediere, prevede o indemnizaţie de concediere care, în funcţie de vechimea îndeplinită, nu poate avea un cuantum mai mic decât un salariu mediu net, două salarii medii nete, trei salarii medii nete, respectiv patru salarii medii nete.

Pornindu-se de la această indemnizaţie minimă de concediere – astfel denumită de părţi – ce nu poate avea cuantumul mai mic decât al unui salariu mediu net, dacă se îndeplineşte condiţia de vechime, la art. 46 alin. (2) s-a prevăzut ca stabilirea valorii exacte a acestei indemnizaţii să se facă prin negociere cu sindicatul.

O. cu sindicatul s-au concretizat în planurile sociale întocmite pentru fiecare dintre tranşele de restructurare, planurile completând numai sub aspectul stabilirii valorii efective a indemnizaţiei de concediere şi a termenului de plată prevederile art. 46 din contractul colectiv de muncă.

Astfel, acordul privind prima etapă de restructurare încheiat în baza art.46 alin.3 din contractul colectiv de muncă stabileşte valoarea efectivă a indemnizaţiei de concediere la 10.631 lei net, 15.946,5 lei net, 19.990 lei net pe perioade de vechime, precum şi termenul de efectuare a plăţii.

Altfel spus, sunt detaliate condiţiile concrete de plată a drepturilor băneşti acordate prin negocieri la concediere, fie că sunt denumite indemnizaţie de concediere sau plăţi compensatorii.

Aceleaşi elemente vizând plata efectivă a drepturilor băneşti la concediere sunt fixate şi pentru a doua etapă de restructurare prin planul social încheiat între conducerea S.C.„S. B.”S.A. şi sindicate la data de 18.04.2006.

Concluzia instanţei de fond în sensul că indemnizaţia de concediere şi plăţile compensatorii nu se cumulează, cele din urmă constituind în realitate lichidarea sau stabilirea valorii exacte a indemnizaţiei de concediere este rezultatul aplicării corecte a regulilor de interpretare judiciară a clauzelor contractului colectiv de muncă.

De altfel, instanţa de fond a dat eficienţă şi interpretării făcute de părţile contractului colectiv de muncă prin amendamentul din 21.09.2006, după intenţia comună a acestora.

Întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărârea criticată motivele de nelegalitate şi netemeinicie reglementate de art.304 pct.9 şi art.304¹ Cod procedură civilă, în care se încadrează critica formulată, nici alte motive de nelegalitate ce pot fi reţinute din oficiu, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă U. N. şi de recurenţii-intervenienţi F. M. G., O. B. S., O. N., E. E. E., S. O., E. T., O. G., E. J., N. G., E. O., împotriva sentinţei civile nr.1309/CM din 20 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...), intimată fiind pârâta S.C.„S. B.”S.A. P.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2009, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I, Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

P.G., L.I., N.S.P.,

Grefier,

Red.N.S.P./Tehnored.G.M./G.T.

2 ex./11.03.2009/Jud.fond: I.E./N.D.