Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECTIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 37/R

Şedinţa publică din 19 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) M.

Grefier şef secţie J. J.

Pentru astăzi a fost amânată pronunţarea asupra recursului declarat de intimata SC J. SA în contradictoriu cu intimatul contestator T. M. D., având ca obiect : ”contestaţie decizie de concediere”, împotriva sentinţei civile nr. 1453 din 23 octombrie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care :

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în cadrul şedinţei de judecată din 12 ianuarie 2010, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanţa, a amânat pronunţarea în vederea deliberării şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise la data de 19 ianuarie 2010.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă.

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1453/23.10.2009 T r i b u n a l u l B r a ş o v a admis ontestaţia formulată de contestatorul T. M. D., în contradictoriu cu intimata S.C. I.A.R. S.A. B împotriva Deciziei de concediere nr. 1443/27.07.2009 şi în consecinţă: a anulat Decizia de concediere nr.1443/27.07.2009 ca fiind nelegală. A obligat intimata să-l reintegreze pe contestator în funcţia avută anterior concedierii şi anume aceea de electronist. A obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale începând cu data de 25.07.2009 şi până la reintegrarea efectivă. A obligat intimata să plătească contestatorului suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a reţinut următoarele :

Contestatorul T. M. D. a fost salariat al intimatei SC J. SA B îndeplinind funcţia de electronist conform menţiunilor din D. nr. 1359/03.10.2009 f.22-25.

Raporturile de muncă dintre cele două părţi au încetat la data de 27.07.2009 în temeiul art.65 şi 66 din Codul muncii conform menţiunilor din decizia de concediere nr.1443/27.07.2009 f.3.

Prin contestaţia formulată contestatorul a solicitat anularea deciziei de concediere contestată în cauză ca fiind nelegală. În susţinerea contestaţiei, contestatorul arată că este lider al organizaţiei de tineret din cadrul sindicatului reprezentativ la nivel de unitate şi conform Statutului T. face parte din Consiliul sindical. Prin urmare se bucură de imunitate sindicală şi nu poate fi disponibilizat pe perioada mandatului precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestei reprezentării conform art.223 alin.2 Codul muncii şi art.10 alin.1 din Legea nr.54/2003.

La dosar liderul de sindicat din cadrul intimatei a depus o adresă prin care arată că T. M. este membru în Consiliul Sindicatului Liber Independent J., se bucură de imunitate sindicală, nefiind de acord cu restructurarea acestuia. In susţinerea acelor menţionate s-a depus Statutul Sindicatului Liber Independent J. B unde la art.3.14 se prevede că: M. organizaţiei de femei şi liderul organizaţiei de tineret sunt membri observatori în Consiliu. Au fost depuse înscrisuri cu privire la structura organizatorică a sindicatului unde este menţionat şi contestatorul.

Conform art.223 alin.2 Codul muncii raportat la art.10 alin.2 din Legea nr.54/2003 pe durata executării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatului nu pot fi concediaţi pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.

Din materialul probator administrat în cauză instanţa a constatat Decizia de concediere contestată în prezenta cauză este nelegală, angajatorul nu a respectat prevederile legale mai sus menţionate. Chiar dacă la nivel de unitate au avut loc restructurări de personal prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de contestator, angajatorul este obligat să-i ofere celui în cauză un post similar.

Apărările intimatei au fost înlăturate de instanţă având în vedere faptul că angajatorul nu a respectat dispoziţiile art.68 din CCM încheiat la nivel de unitate deşi art. 243 din Codul muncii prevede obligativitatea respectării acestui de către părţi.

Faţă de motivele mai sus arătate, instanţa a admis primul capăt de cerere din contestaţie şi va anula decizia de concediere nr.1443/27.07.2009ca fiind nelegală.

Contestatorul a solicitat reintegrarea în funcţia avută anterior concedierii şi anume aceea de electronist.

Având în vedere faptul că decizia contestată în cauză a fost anulată de instanţă ca fiind nelegală, în temeiul art.78 alin.2 din Codul muncii instanţa a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia de electronist, funcţie avută anterior luării măsurii de concediere.

Prin contestaţie s-a solicitat de contestator oblicarea intimatei la plata drepturilor salariale începând cu data de 25.07.2009 şi până la reintegrarea efectivă.

În temeiul art. 78 alin.1 din Codul muncii instanţa, a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data de 25.07.2009 data încetării raporturilor de muncă şi până la reintegrarea efectivă în funcţia deţinută anterior luării măsurii de disponibilizare.

Contestatorul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere faptul că intimata se află în culpă procesuală în temeiul art.274 alin.1 Cod proc. Civ. instanţa a obligat pe SC J. SA B să plătească contestatorului suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată respectiv onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. J. S.A. B.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că pentru concedierea colectivă s-au parcurs toate etapele legale, iar reţinerea nelegalităţii măsurii faţă de prevederile art. 68 Codul muncii este netemeinică având în vedere că reclamantul nu se încadra în categoria membrilor de sindicat cu funcţii eligibile care beneficiază de imunitate sindicală, concedirea a fost una colectivă şi nu o desfacere a contractului de muncă cu titlu de sancţiune, iar obligarea de a fi reîncadrat pe post nu poate fi dusă la îndeplinire având în vedere că postul ocupat anterior nu mai există.

Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 223 alin. 2 din Codul muncii pe toată durata exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor. Această dispoziţie legală este reluată şi în art. 10 alin. 1 din Legea nr. 54/2003 privind sindicatele.

În contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în art. 68 se detailează aceste dispoziţii legale, stipulându-se că beneficiază de imunitate sindicală funcţiile din Consiliul T. J., din care conform art. 3 din Statut face parte şi reclamantul. Acesta a ocupat o funcţie eligibilă, respectiv cea de lider al organizaţiei de tineret, aşa cum o atestă procesul - verbal al adunării generale în care a fost ales.

În aceste condiţii, concedierea reclamantului nu se putea face, în cazul concedierilor colective, nefiind vorba de o concediere datorată persoanei angajatului, decât cu acordul sindicatului, iar acest acord nu există.

De altfel, prima instanţă a reţinut corect toate aceste aspecte şi nu a negat legalitatea procedurilor urmate de către recurentă pentru realizarea concedierii colective, ci doar acest aspect învederat prin contestaţia de faţă.

Apărarea pârâtei – recurente că nu mai are posturi de natura celui ocupat de către reclamant pe care să îl reîncadreze nu poate fi primită, având în vedere că ea însăşi arată că au fost restructurate doar un număr de posturi din cele total existente, respectiv 18.

Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, pentru că recurenta a căzut în pretenţii va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat constând în onorariu de avocat achitat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC”J.”SA B împotriva sentinţei civile nr. 1453/23.10.2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v.

Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 19 Ianuarie 2010.

Red. R.M.(...)/28.01.2010

Dact. I.J./29.01.2010

Jud. fond : L.S.F. – C.T.T.