Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECTIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 128/R

Şedinţa publică de la 10 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de intimata SC I. S. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1462 din 26 octombrie 2009 , pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică , la pronunţare , se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 4 februarie 2010 , când instanţa a rămas în pronunţare , conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre , iar instanţa , în vederea deliberării , a amânat pronunţarea pentru data de 10 februarie 2010.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă:

Constată că, prin sentinţa civilă nr. 1462/2009, T r i b u n a l u l B r a ş o v a dispus următoarele:

A admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul D. S. cu domiciliul procesual ales în Mediaş,(...), Bl 54, B, .18, jud S în contradictoriu cu pârâta - S.C. I. S. SRL cu sediul în B,(...) şi în consecinţă:

A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 641 lei reprezentând drepturi salariale aferente lunii aprilie 2009.

A obligat pârâta să plătească reclamantului o compensaţie echivalentă cu un salariu lunar avut la data concedierii conform art. 78 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010.

A obligat pârâta să achite reclamantului sumele de bani ce rezultă din reactualizarea drepturilor menţionate anterior, în raport de dobânda legală prevăzută de OG 9/2000 începând cu data când acestea drepturi trebuiau acordate şi până la plata efectivă.

A respins petitul privind anularea deciziei de concediere nr.119/13.04.2009 ca fiind rămas fără obiect.

A respins petitul privind anularea deciziei de concediere nr.200/27.05.2009 ca fiind neîntemeiat.

A respins restul cererilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele :

Prin decizia nr. 119/13.04.2009 emisă de pârâtă s-a dispus concedierea reclamantului în temeiul art. 65 alin.1 din Codul muncii începând cu data de 14.04.2009.

Această decizie a fost revocată de pârâtă în data de 16.04.2009, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei nr.136/16.04.2009- f.35.

La data de 27.05.2009 pârâta a emis o nouă decizie nr.200 prin care se dispunea concedierea reclamantului în temeiul art.65 din Codul muncii începând cu data de 1.05.2009.( f.23)Ulterior pârâta a rectificat această decizie în privinţa datei de la care încetează contractul de muncă al reclamantului, în sensul că aceasta este 2.05.2009.( f.46).

Reclamantul contestă aceste decizii arătând că este mulţumit de ultima decizie , respectiv cea care prevede încetarea contractului de muncă începând cu data de 2.05.2009.( f.46)

Referitor la cererea de anulare a deciziei nr.200/27.05.2009, reclamantul nu a precizat nici un motiv de nulitate, singura nemulţumire fiind legată de data încetării raportului de muncă , respectiv 2.05.2009 şi nu 1.05.2009.

Întrucât pârâta a remediat acest aspect, îndreptând eroarea materială din decizie, instanţa va respinge şi acest petit.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata salariului pe luna aprilie în cuantum de 870 lei.

Întrucât pârâta nu a dovedit că a achitat reclamantului această sumă, statul de plată depus la dosar nefiind semnat de către reclamant, instanţa în temeiul art.154 , art.156, art.161 şi art.162 din Codul muncii a admis în parte acest petit şi a obligat pârâta să achite reclamantului suma de suma de 641 lei( sumă netă), reprezentând drepturi salariale aferente lunii aprilie 2009.

În conformitate cu dispoziţiile art.78 din contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007-2010,, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi”

Faţă de această situaţie, instanţa, a admis si acest petit şi pe cale de consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantului o compensaţie echivalentă cu un salariu lunar avut la data concedierii conform art. 78 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010.

Deoarece prin neplata drepturilor salariale s-a creat reclamantului un prejudiciu constând în lipsa de folosinţă a banilor, instanţa a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferentă sumei restante , începând cu data când acestea drepturi trebuiau acordate şi până la plata efectivă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în teren , motivat, pârâta S.C. I. S. SRL .

În motivele de recurs este criticată sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie .

Se susţine că în data de 26.03.2009 contestatorul a formulat cerere de efectuare a preavizului , ceea ce practic echivalează cu o decizie, în condiţiile în care prima decizie de concediere a fost emisă în 13.04.2009.

Societatea recurentă învederează că nu mai datorează nicio sumă de bani contestatorului , având în vedere că acesta a primit sume de bani mai mari chiar decât salarul său net.

Nu i se cuvin nici plăţile compensatorii având în vedere faptul că acesta nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, prejudiciind societatea pretinzând la angajare că deţine brevet de turism.

Analizând recursul formulat, instanţa constată că nu este fondat.

Susţinerea că cererea acordării preavizului echivalează cu o decizie nu este fondată.

Recurenta doreşte să schimbe termenul de drept al desfacerii contractului individual de muncă , invocând demisia , după ce şi-a revocat prima decizie de concediere din 13.04.2009, emiţând o nouă decizie în 27.05.2009 în baza art. 65 Codul muncii..

În ceea ce priveşte drepturile salariale , se reţine că soluţia instanţei de fond este corectă. I se cuvin contestatorului drepturi salariale pe luna aprilie , fiind perioada cuprinsă între cele două decizii de concediere prima care a fost invocată şi ultima pusă în aplicare, nefiind anulată de instanţa de fond.

Recurenta nu justifică susţinerile din recurs, respectiv faptul că i-a acordat drepturi salariale chiar mai mari decât cele ce i se cuveneau.

Faptul că intimatul contestator a indus în eroare recurenta la angajare pretinzând că are un brevet de turism nu este un argument pentru neplata salariului compensator dacă acesta este negociat prin contractul colectiv de muncă. Recurenta îşi invocă propria culpă. Verificarea condiţiilor de studii şi specializări la angajare este atributul exclusiv al angajatorului.

Faţă de toate aceste considerente , recursul va fi respins în baza art. 304/1 Cod procedură civilă şi 312 alin 1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă SC I. S. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1462/2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v pe care o menţine .

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 10 Februarie 2010

Red AP 15.02.2010

Tehnored AG 18.02.2010/4 ex

Jud fond M E./N G.