Cabinet avocat Dreptul muncii

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 71/R-CM

Şedinţa publică din 19 Ianuarie 2010

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) J.

Grefier E. D.

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de contestatoarea J. N. N., împotriva sentinţei civile nr.904 din 3 noiembrie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au lipsit recurenta-contestatoare J. N. N. şi intimata S.C. H. Com S.R.L..

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că prin cererea depusă la dosar, recurenta-contestatoare solicită ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la noua adresă din comuna E., sat E.,(...), judeţul V.

Curtea ia act de solicitarea recurentei-contestatoare J. N. N. în sensul ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la noua adresă din comuna E., sat E.,(...), judeţul V.

Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispoziţiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată şi trece la soluţionarea acestuia.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă, constată că prin contestaţia înregistrată la data de 12.01.2009 pe rolul T r i b u n a l u l V â l c e a, J. N. N. a chemat în judecată pe intimata S.C. H. Com S.R.L. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei nr. 57/30.12.2008 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 27 decembrie 2008 în temeiul prevederilor art. 65 din Codul muncii, repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar în situaţia în care instanţa va considera că decizia privind concedierea este legală a solicitat plata unei compensaţii de un salariu potrivit dispoziţiilor art. 78 din contractul colectiv de muncă la nivel naţional, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că între contestatoare şi societatea pârâtă s-a încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă V sub nr. (...) din 14 octombrie 2008, cu începerea activităţii la data de 25 septembrie 2008, iar prin adresa nr. 3516/25 noiembrie 2008 i s-a comunicat că prin hotărârea AGA din 24 noiembrie 2008 i s-a desfiinţat postul ocupat.

Prin decizia nr. 57 din 30.12.2008 a fost concediată în temeiul art. 65 (1) Codul muncii.

Decizia este nelegală întrucât nu conţine menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 74 Codul muncii: motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinului de prioritate şi lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate, precum şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.

Referitor la motivele care determină concedierea s-a arătat că angajatorul este suveran în aprecierea necesarului de forţă de muncă, existând o singură limită în această privinţă şi anume buna-credinţă.

Dacă oportunitatea în sine a reducerii numărului de posturi scapă oricărui control judecătoresc, totuşi reaua-credinţă a angajatorului poate face obiectul unei analize din partea instanţei.

S-a arătat că situaţia economică grea a societăţii era preexistentă angajării sale şi consideră că aceasta nu poate să fie motivul concedierii sale.

În ceea ce priveşte durata preavizului s-a arătat că aceasta nu a fost respectată, iar cu privire la menţiunile privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate conform art. 70 alin. 2 lit. d) din Codul muncii, decizia nu cuprinde nicio referire.

De asemenea, decizia nu arată dacă în societate existau sau nu alte locuri de muncă disponibile pentru care contestatoarea putea să opteze.

ÎPrin sentinţa civilă nr. 904/03.11.2009, T r i b u n a l u l V â l c e a a admis în parte contestaţia formulată împotriva deciziei nr.57 din 30 decembrie 2008.

A respins capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 57/2008 emisă de intimată şi plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, precum şi capătul de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

A admis capătul 3 al contestaţiei şi a fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei compensaţii de un salariu conform contractului colectiv de muncă.

A respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

În baza deciziei nr. 57/30.12.2008 emisă de S.C. H. Com S.R.L., începând cu data de 27 decembrie 2008 a încetat contractul individual de muncă al contestatoarei J. N. N. având funcţia de director achiziţii conform art. 65 din Codul muncii.

E. de 30 de zile lucrătoare acordat contestatoarei conform notificării nr. 3516/25.11.2008 a expirat la data de 27.12.2008.

Decizia de încetare a contractului individual de muncă a fost motivată de faptul că societatea trece prin momente grele, determinate de volumul foarte scăzut al vânzărilor din ultimele 3 luni şi recuperarea greoaie a banilor de la clienţii societăţii.

Examinând decizia contestată, prima instanţă a constatat că aceasta a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, neexistând motive care să atragă nulitatea.

În ceea ce priveşte respectarea condiţiilor prevăzute de art. 74 Codul muncii, s-a constatat că decizia de concediere conţine menţiunile obligatorii referitoare la motivele care au determinat concedierea, durata preavizului, iar susţinerile reclamantei referitoare la încălcarea dispoziţiilor de la lit. c) şi d), respectiv criterii de stabilire a ordinului de priorităţi şi lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate nu au temei întrucât dispoziţiile de la lit. c) şi d) se aplică doar în cazul concedierii prevăzute de art. 64 Codul muncii, şi nu de art. 65 din Codul muncii, articol în baza căruia s-a emis decizia contestată.

S-a reţinut că decizia este legală şi sub aspectul termenului de 30 de zile privind preavizul, iar motivele care au stat la baza desfiinţării postului ocupat de contestatoare au fost temeinice întrucât postul ocupat presupunea achiziţionarea de marfă de la furnizori în funcţie de volumul de vânzări şi de necesarul de marfă.

Aşa cum reiese şi din motivarea deciziei prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, societatea trece prin momente grele determinate de volumul foarte scăzut al vânzărilor din ultimele 3 luni şi recuperarea greoaie a banilor de la clienţii societăţii.

Faţă de cele arătate tribunalul a constatat că decizia contestată este legală şi temeinică, astfel că au fost respinse capetele de cerere ale contestaţiei referitoare la anularea deciziei şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În ceea ce priveşte capătul 3 al contestaţiei referitor la salariul compensator cuvenit contestatoarei în conformitate cu prevederile art. 78 din contractul colectiv de muncă la nivel naţional, s-a reţinut că acesta este întemeiat, fiind admis în sensul obligării intimatei la plata unei compensaţii de un salariu.

De altfel, intimata a arătat că este de acord să achite acest salariu în momentul în care contestatoarea se va prezenta să îl ridice.

În fine, potrivit art. 276 Cod procedură civilă a fost respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.

Împotriva sentinţei a formulat recurs, în termen legal, contestatoarea J. N. N., criticile de nelegalitate şi netemeinicie fiind următoarele:

- Contrar celor reţinute de instanţa de fond, intimata nu a făcut dovada dificultăţilor economice din ultimele 3 luni, care au determinat concedierea. Bilanţul contabil depus la dosar demonstrează o creştere exponenţială a tuturor cifrelor legate de vânzare.

Mai mult, contestatoarea a fost angajată atunci când se cunoşteau deja dificultăţile economice.

Dacă oportunitatea reducerii numărului de posturi scapă oricărui control judecătoresc, reaua-credinţă a angajatorului poate face obiectul unei analize din partea instanţei.

- P. au fost întocmite pro causa şi reflectă numai situaţia din 6.08.2009 deoarece, deşi prin hotărârea din 24.11.2008 s-a dispus şi reducerea postului de şef depozit, în niciuna din cele două organigrame de dinainte şi de după concediere nu apare acest post.

- Faţă de menţiunea din decizie în sensul că preavizul este de 30 de zile lucrătoare, încetarea contractului de muncă trebuia să opereze cu data de 12.01.2009, şi nu cu data de 27.12.2008.

- Decizia de concediere nu cuprinde menţiunile privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 70 alin. (2) lit. d) Codul muncii.

- De asemenea, decizia nu arată dacă în societate existau sau nu alte locuri de muncă vacante pentru care putea să opteze.

Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, curtea reţine următoarele:

Aşa cum s-a arătat în considerentele hotărârii, în urma aprecierii înscrisurilor aflate la dosar, desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei a fost motivată prin întâmpinarea dificultăţilor economice pe durata ultimelor trei luni de activitate, constând în volumul foarte scăzut de vânzări şi în recuperarea greoaie a creanţelor.

Cu toate că cifra de afaceri netă, producţia vândută şi veniturile din vânzarea mărfurilor înregistrează creşteri în anul 2008 faţă de anul 2007, potrivit documentului „contul de profit şi pierderi” de la filele 36-37 din dosar, profitul net scade de la (...) la (...).

Incidentele de plăţi înregistrate la plata cu cecuri de la filele 53 şi următoarele din dosar reflectă existenţa a numeroase cazuri în care unitatea a recuperat cu greutate creanţele.

Şi acesta este unul dintre motivele scăderii capitalurilor la sfârşitul anului 2008 în pofida creşterii valorii creanţelor.

Aceasta înseamnă că dificultăţile economice de la sfârşitul anului 2008 reprezintă o cauză reală şi serioasă a desfiinţării locului de muncă al contestatoarei, conform art. 65 alin. (1) Codul muncii, aşa cum s-a considerat şi de către tribunal.

În organigrama întocmită la 17.06.2009 postul de director achiziţii ocupat anterior de contestatoare nu mai este menţionat, ceea ce demonstrează că desfiinţarea locului de muncă este efectivă.

Asupra momentului luării măsurii de concediere este dreptul angajatorului să hotărască în funcţie de evoluţia situaţiei economice, cu privire la care s-a reţinut corect că s-a înrăutăţit spre finalul anului 2008.

- În lipsa unei convenţii a părţilor din care să rezulte contrariul, termenul de preaviz de 30 de zile calendaristice acordat contestatoarei conform menţiunilor notificării de la fila 7 din dosar şi conform datei de expirare a raporturilor de muncă precizate în decizia de concediere este legal, fiind mai mare decât cel prevăzut de art. 73 alin. (1) din Codul muncii şi de contractul individual de muncă.

Din calculul efectuat de unitate conform deciziei contestate rezultă că sintagma” 30 de zile lucrătoare „reprezintă o eroare de redactare.

- Criteriile de stabilire a ordinii de prioritate invocate în cea de-a patra critică de nelegalitate nu se aplică situaţiei de faţă, în care este vorba despre o concediere individuală determinată de desfiinţarea unui singur post.

Nu a rezultat din înscrisurile aflate la dosar nici faptul că existau în unitate mai multe posturi de natura celui desfiinţat spre a fi necesară examinarea modalităţii în care a fost selectat postul contestatoarei. De aceea contestatoarea nu poate invoca nerespectarea principiului egalităţii de tratament într-o astfel de concediere drept justificare pentru extinderea aplicării prevederilor art. 74 alin. (1) lit. c) din Codul muncii de la concedierea colectivă la cea individuală.

Este însă fondat motivul de recurs vizând analiza incidenţei în speţă a obligaţiei reglementate de art. 74 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 64 din Codul muncii, care constă în menţionarea în decizie a derulării procedurii de oferire a eventualelor posturi vacante, compatibile cu pregătirea profesională.

Unitatea a recunoscut că nu a urmat această procedură anterior concedierii, invocând dispoziţiile art. 64 alin. (1) Codul muncii, potrivit cărora o astfel de obligaţie nu este prevăzută pentru cazul concedierilor reglementate de art. 65 din Codul muncii.

Concedierea individuală reglementată de art. 65 din Codul muncii, cum este şi concedierea contestatoarei, este determinată de motive care nu ţin de persoana salariatului.

Întrucât relaţiile de muncă se bazează pe principiul bunei-credinţe conform art. 8 din cod iar salariatul beneficiază de protecţie socială, implicit de protecţie împotriva şomajului conform art. 6 din acelaşi cod, unitatea are obligaţia de a-i propune acestuia şi în cazul concedierii prevăzute de art. 65 locurile de muncă vacante corespunzătoare pregătirii profesionale.

În lipsa lor, are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului.

Cum o astfel de procedură prealabilă nu a fost urmată, operează sancţiunea nulităţii absolute a concedierii conform art. 76 din Codul muncii.

Consecinţa imediată a acesteia este repunerea părţilor în situaţia anterioară, ceea ce presupune plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada concedierii, aşa cum sunt prevăzute de art. 78 alin. (1), precum şi reintegrarea contestatoarei pe postul ocupat anterior.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă va fi admis recursul şi modificată sentinţa în sensul că va fi admisă contestaţia şi anulată decizia nr. 57/30.12.2008 emisă de intimată. Se va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior emiterii deciziei şi va fi obligată intimata la plata despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea. Se va respinge, prin urmare, capătul de cerere subsidiar privind plata compensaţiei.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă şi chitanţa de plată a onorariului de avocat de la fila 102 din dosarul de fond, va admite cererea de plată a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare J. N. N., domiciliată în Râmnicu V,(...), .15, .C, .2, judeţul V, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în comuna E., sat E.,(...), judeţul V împotriva sentinţei civile nr.904 din 3 noiembrie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...), intimată fiind S.C. H. COM S.R.L. Râmnicu V, cu sediul în Râmnicu V, str. (...) V. (...) nr. 3, judeţul V.

Modifică sentinţa în sensul că admite contestaţia, anulează decizia nr. 57/30.12.2008 emisă de intimată. Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior emiterii deciziei. Obligă intimata la plata despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea. Respinge capătul de cerere subsidiar privind plata compensaţiei.

Obligă pe intimată să plătească recurentei 2000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19 ianuarie 2010, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) J.

Grefier,

E. D.

Red. N.S.P.

Tehnored. G.T.

6 ex./22.01.2010

Jud. fond: M. B./G. E.