Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR.1050/R-CM

Şedinţa publică din 01 Iunie 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...)-(...) (...), judecător

Judecător : (...) (...)

Judecător : (...) O.

Grefier : O. T. E.

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul civil declarat de contestatorul I. E., domiciliat în Piteşti,(...), .7, .A, .11, judeţul A, împotriva sentinţei civile nr.43/CM din 14 ianuarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns recurentul-contestator I. E. şi consilier juridic H. N., pentru intimata D. E., în baza delegaţiei depuse la dosar, lipsind celelalte intimate G. A, Uniunea Judeţeană a Cooperativei de Consum A.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că la dosarul cauzei au fost depuse, prin compartimentul registratură, întâmpinări din partea intimatelor D. E. şi Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum A.

Se comunică câte un exemplar de pe întâmpinările depuse la dosar, recurentului-contestator I. E., care precizează că are cunoştinţă de conţinutul lor şi nu solicită amânarea cauzei în acest sens.

Părţile, având cuvântul pe rând, precizează că nu au de formulat cereri prealabile sau excepţii de invocat în cauză.

Curtea, în raport de aceste precizări, constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Recurentul-contestator I. E. susţine oral recursul aşa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinţei de fond, în sensul admiterii contestaţiilor conexe şi reintegrarea în postul avut anterior, cu cheltuieli de judecată.

Întrebat fiind, precizează că se contestă ambele decizii de concediere.

Solicită admiterea excepţiei de nulitate absolută a deciziei de concediere nr.118/02.11.2006 şi anularea acesteia, ca fiind emisă de un organ necompetent.

Precizează totodată, că nu se poate desface contratul de muncă, prin două decizii întemeiate pe două motive contradictorii.

Măsura primei decizii de concediere a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art.45 din Legea nr.1/2005 şi art.21 alin.1 şi 2 din Actul Constitutiv. Chiar şi intimata D. E. recunoaşte propria greşeală, prin faptul că cea de-a doua decizie de concediere nr.108/29.08.2007, este emisă de Consiliul de Administraţie.

De asemenea, precizează că măsura este ilegală întrucât a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art.96 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă, disponibilizarea sa fiind făcută fără consultarea liderului de sindicat N. T., persoana care semnează şi Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul Cooperativei de Consum, precum şi pentru faptul că au fost încălcate şi dispoziţiile art.96 alin.2 lit.b din acelaşi contract, în sensul că a afectat o persoană care are în întreţinere un minor, respectiv pe fiul său, I. S., născut la data de 20.12.2005, aşa cum rezultă din certificatul de naştere existent la dosar.

Precizează că hotărârea atacată este nelegală, deoarece i-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi a fost în imposibilitate de a se apăra, fiindu-i încălcat şi acest drept legal, prin aceea că raportul de expertiză a fost făcut cu nerespectarea prevederilor art.208 şi 209 Cod procedură civilă.

Prin concedierea sa, D. E. nu a înregistrat nicio economie la cheltuielile salariale, întrucât aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, era renumerat din „cota de susţinere”.

Instanţa de fond reţine că activitatea comercială a intimatei este în reducere, aspect care a condus la închirierea de spaţii altor agenţi economici, dar omite să constate faptul că intimata nu a concediat pe nimeni din personalul care deserveşte activitatea comercială, exceptând persoana sa.

Postul de consilier juridic al domnului E. N. a fost desfiinţat fictiv din organigramă, deoarece la data de 17 ianuarie 2007, acesta a reprezentat D. de Consum E. în faţa Curţii de A P E L P I T E Ş T I, în baza delegaţiei nr.439, în calitate de consilier juridic. Actul de reprezentare este unul onoros, deoarece calitatea de consilier juridic implică şi calitatea de salariat.

Consilier juridic H. N., având cuvântul pentru intimata D. E., solicită respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de T r i b u n a l u l A r g e ş, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar.

Precizează că societatea este în curs de lichidare şi are datorii de circa un miliard de lei, iar în prezent nu mai are nici un consilier juridic angajat.

În ceea ce priveşte măsura concedierii, precizează că acesta a fost luată de Consiliul de Administraţie şi întărită de Adunarea Generală.

După anularea primei decizii de concediere, s-a recurs la reintegrarea acestuia pe postul deţinut anterior, însă a refuzat să primească fişa postului.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă, constată că:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i A r g e ş, la data de 14.11.2006, I. E. a chemat în judecată D. E., G. A şi UNIUNEA JUDEŢEANĂ a COOPERATIVEI de CONSUM A, solicitând pronunţarea unei hotărâri în care să se desfiinţeze decizia de concediere a contestatorului şi să fie repus în situaţia anterioară în sensul obligării primei pârâte la plata salariilor indexate şi reintegrarea acestuia în muncă.

În motivarea acţiunii s-a arătat că, în mod greşit, intimata D. E. a dispus concedierea contestatorului, desfiinţarea locului său de muncă nefiind efectivă şi nedatorându-se unei cauze reale.

Pe rolul aceluiaşi tribunal la data de 23.11.2007, reclamantul I. E., în contradictoriu cu pârâtele Consum Coop E. şi G. A a solicitat desfiinţarea deciziei de concediere a deciziei nr.108/29.08.2007, pentru aceleaşi motive.

Pentru o mai bună administrare a justiţiei la data de 30.01.2008, instanţa a dispus conexarea celor două cauze.

Prin sentinţa civilă nr.381, pronunţată la 13.07.2007 a fost admisă în parte contestaţia, faţă de intimata D. E., care a fost obligată să reintegreze contestatorul în funcţia avută anterior emiterii deciziei de concediere şi să-i plătească drepturile salariale indexate începând cu data de 2.11.2006 şi până la reintegrarea efectivă.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut că, desfiinţarea postului ocupat de contestator nu s-a bazat pe o cauză reală, impusă de dificultăţile economice în care s-a aflat intimata, aceasta de pe urmă fiind reprezentată în instanţă după emiterea deciziei de concediere de consilierul juridic E. N. care îndeplinea aceeaşi funcţie ca şi contestatorul.

Împotriva hotărârii au formulat recurs contestatorul şi intimata D. E., pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr.502 pronunţată la 16.10.2007 a fost respins recursul contestatorului şi admis acela formulat de intimată, fiind casată sentinţa cu trimitere spre rejudecare, pentru a se efectua în cauză o expertiză contabilă şi a se determina pe această cale factorii economici reali care au dus la restructurarea postului ocupat de contestator.

După casarea cu trimitere spre rejudecare, prin sentinţa civilă nr.43, pronunţată la 14.01.2009 a fost respinsă contestaţia ca nefondată, cu argumentul că desfiinţarea locului de muncă a contestatorului a fost reală, nemaifigurând în organigrama intimatei.

Desfiinţarea postului s-a datorat condiţiilor economice în care s-a aflat contestatoarea potrivit constatărilor din raportul de expertiză contabilă.

Împotriva hotărârii a formulat recurs contestatorul pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei de nulitate absolută a deciziei de concediere, fiind adoptată de către Adunarea Generală a Asociaţilor şi nu de către Consiliul de administraţie.

De asemenea, a fost încălcat dreptul la apărare, expertiza contabilă fiind întocmită cu încălcarea dispoziţiilor art.208 şi art.209 Cod procedură civilă, privitoare la obligaţia expertului de a încunoştinţa partea de efectuarea raportului de expertiză tehnică.

Instanţa nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului atunci când a respins obiecţiunile formulate la raportul de expertiză contabilă şi a încălcat dispoziţiile art.96 alin.1 şi 4 din Contractul Colectiv de Muncă, fiind menţinută, după concedierea recurentului, în funcţie o altă persoană.

S-a mai motivat că înainte de judecarea recursului, intimata în mod greşit a emis decizia nr.108/29.08.2007 de concediere în aceleaşi condiţii.

Analizând recursul, în limita motivelor invocate se apreciază ca nefondat, pentru argumentele ce urmează:

La data de 12.11.2006, intimata, prin reprezentantul său legal, a emis decizia nr.118 prin care a hotărât ca începând cu data de 2.11.2006, să înceteze contractul individual de muncă, încheiat cu recurentul, acesta de pe urmă îndeplinind funcţia de jurist-consult pentru motivul prevăzut de art.65 din Codul muncii.

Concedierea recurentului s-a dispus pentru motive neimputabile, determinată de desfiinţarea locului de muncă şi motivate de către intimată ca având o cauză reală şi serioasă, determinată de dificultăţile economice în care se afla.

Potrivit dispoziţiilor art.263-268 din Codul muncii, măsura de concediere sau de sancţionare a angajatului se dispune printr-o decizie adoptată de către angajator, în cazul în care acesta este persoană juridică, decizia fiind emisă prin reprezentantul legal.

Recurentul a invocat nulitatea absolută a deciziei de concediere pentru motivul că a fost adoptată de către altcineva decât persoana competentă, respectiv de către Adunarea Generală a Asociaţilor şi nu de către Consiliul de administraţie.

Decizia de concediere nu poate să fie adoptată de către niciuna dintre aceste persoane, ci numai de către angajator prin reprezentantul său legal, astfel că din analiza condiţiilor de formă ale actului contestat rezultă că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, pentru că din acest punct de vedere să-şi poată produce toate consecinţele juridice.

O altă critică formulată de recurent s-a referit la îndeplinirea condiţiilor de fond pe care trebuia să le îndeplinească măsura concedierii, respectiv ca încetarea contractului individual de muncă să se fi datorat desfiinţării locului postului ocupat, iar această desfiinţare să fie una efectivă, să se bazeze pe cauze reale şi serioase.

Potrivit organigramei, înainte de concedierea recurentului, intimata a avut în schemă două posturi de jurist, ocupate de acesta dinainte şi E. N.. După data de 01.12.2006, ambele posturi au fost desfiinţate, motiv care conduce la concluzia că, într-adevăr desfiinţarea a fost una efectivă.

Desfiinţarea postului a fost motivată de către intimată, ca urmare a condiţiilor economice în care s-a aflat, independente de voinţa angajatorului, dificultăţile economice relevate în raportul de expertiză contabilă constând în cheltuieli cu dobânzi bancare, dobânzi credite leasing şi diferenţă de curs valutar.

Recurentul a formulat obiecţiuni cu privire la raportul de expertiză contabilă şi a invocat nulitatea acestuia pentru motivul că la efectuarea lucrării nu a fost încunoştinţat de către expert, potrivit art.208 Cod procedură civilă.

La efectuarea lucrării a fost încunoştinţat recurentul potrivit recipiselor scrisorilor recomandate, anexate raportului de expertiză contabilă, iar după completarea acestei lucrări, recurentul nu a invocat nulitatea lucrării pentru încălcarea dispoziţiilor prevăzute în art.208 Cod procedură civilă, acordarea cuvântului asupra fondului fiind de natură să acopere orice neregularitate ca urmare a caracterului relativ al nulităţii ce putea opera potrivit art.108 alin.3 Cod procedură civilă.

Dificultatea economică în care s-a aflat intimata a reprezentat o cauză reală, în raport de care pentru a se redresa din acest punct de vedere a desfiinţat postul ocupat de către recurent, fiind îndeplinite în acest sens condiţiile de concediere prevăzute de art.65 alin.2 din Codul muncii.

După pronunţarea sentinţei civile nr.381/13.06.2007, intimata a repus contestatorul în situaţia anterioară ca urmare a caracterului executoriu al hotărârii, însă formularea căii de atac a recursului împotriva acestei hotărâri nu a împiedicat-o pentru aceleaşi motive să emită o altă decizie cu privire la care recurentul a putut să formuleze obiecţiuni.

Argumentele exprimate confirmă soluţia pronunţată de către instanţa de fond, deoarece măsura concedierii recurentului a îndeplinit condiţiile de fond prevăzute de art.65 alin.2 din Codul muncii, a fost dispusă de către angajator prin reprezentantul său legal, iar în cursul cercetărilor judecătoreşti, instanţa a respectat dreptul de apărare al recurentului şi a manifestat rol activ în aflarea adevărului despre legalitatea acestei măsuri.

Pentru toate aceste argumente, în baza art.312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU B. MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de contestatorul I. E., domiciliat în Piteşti,(...), .7, .A, .11, judeţul A, împotriva sentinţei civile nr.43/CM din 14 ianuarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...), intimaţi fiind D. E., G. A, Uniunea Judeţeană a Cooperativei de Consum A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 iunie 2009, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I, Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

P.A.C. I.R. G.N. Grefier,

Red.I.R.

S./2 ex/24.06.2009

Jud.fond A.E.; A.M.D.