Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA NR. 679/R-CM

Şedinţa publică din 14 O. 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător: (...) (...)-(...)

Judecător: (...) S.

Grefier: B. E.

S-au luat în examinare, pentru pronunţare, recursurile declarate de reclamanta E. N., domiciliată în P, B. (...), (...) .A, .63, judeţul A şi de pârâta E. SA B – B. P,(...), judeţul A, împotriva sentinţei 373/CM din 22 aprilie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş în dosarul nr(...).

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 12.11.2008, când cererile părţilor au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A:

Deliberând constată următoarele:

La data de 27.06.2007, reclamanta E. N. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA B, solicitând să fie obligată aceasta la plata diferenţelor salariale cuvenite ca urmare a concedierii colective, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că prin Decizia 503/2007, i-a fost desfăcut contractul de muncă şi că pârâta i-a calculat greşit indemnizaţia de concediere şi cea de concediu de odihnă cuvenite potrivit disp. art. 47, 50, 58, 81,132 din Contractul Colectiv de muncă prin raportarea la nivelul anului 2006, în loc de 2007, ceea ce a făcut să nu beneficieze de majorările salariale ce au avut loc la începutul anului 2007.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii întrucât solicitarea sa de a i se acorda salariile prevăzute în art.50 al.1 CCM şi plăţile compensatorii la nivelul anului în care a fost disponibilizată, respectiv 2007 este nelegală, neexistând nici un temei legal sau convenţional în acest sens, iar negocierea G.-E. concretizată în planul social ,versiunea finală 21.04.2005 şi cele două amendamente încheiate la 13,09.2006 şi 9.01.2006 reprezintă o negociere realizată în limitele CCM opozabilă părţilor semnatare şi necenzurabilă de către instanţă.

În ceea ce priveşte faptul că reclamanta nu ar fi beneficiat de măririle salariale produse în anul 2007, intimata a arătat că aceasta a figurat pe listele de disponibilizare din anul 2006, iar conform Protocolului încheiat la 29.03.2007, în cadrul Comisiei Paritare salariaţilor nominalizaţi în acestea şi care nu îşi ridicaseră deciziile de încetare a activităţii nu li se puteau aplica aceste creşteri. Înţelegerea părţilor materializată în protocol nu poate fi cenzurată de instanţa de judecată.

A mai susţinut pârâta că reclamantei i s-au compensat în bani cele 40 zile de concediu de odihnă neefectuat pe anul 2007, rezultând suma de 5745 lei brut din care i s-au reţinut impozitul, CAS, CASS-ul.

În cauză s-au administrat proba cu acte şi cu expertiză contabilă, având ca obiective calcularea în două variante a drepturilor ce se cuvin reclamantei, respectiv: în prima variantă expertul urma să calculeze indemnizaţia de concediere conform art.50 din CCM şi prevederilor planului social, indemnizaţia de concediu de odihnă şi drepturile băneşti cuvenite ca urmare a majorării salariale de la data de 1.01.2007; în a doua variantă expertul urma să verifice corectitudinea calculului drepturilor băneşti acordate reclamantei efectuat de către pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr.373/CM/22.04.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş a fost admisă în parte acţiunea împotriva deciziei nr.503/18.06.2006 şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.631 lei, reprezentând diferenţa drepturi salariale şi suma de 400 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Decizia 503/2007, intimata SC E. SA - Sucursala B. P a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantei, începând cu 18.06.2007. În art. 6 şi 7 ale acestei decizii s-a prevăzut că la data încetării contractului de muncă salariata să beneficieze de toate drepturile salariale aferente perioadei în care a lucrat şi concediului de odihnă pe anul 2007 în conformitate cu disp. art. 93 al.3 din Contractul Colectiv de Muncă, iar prin art. 6 a stabilit că valoarea netă a indemnizaţiei de concediere va fi acordată cu respectarea prevederilor art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă, completate cu prevederile Planului Social , ţinând conte de vechimea în muncă a acesteia şi va fi de 22.630 lei.

Potrivit art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă, în cazul concedierii care nu ţine de persoana salariatului angajatorul îi plăteşte, în raport de vechime o indemnizaţie minimă de concediere, după cum urmează: pentru vechimea de până la 3 ani-echivalentul a 1,5 salarii nete; pentru vechimea cuprinsă între 3 şi 10 ani - de 3 salarii nete, iar pentru vechimea de peste 10 ani - de 5 salarii nete şi că prevederile acestui articol se completează cu cele ale Planului Social însuşit de părţi. Din analiza carnetului de muncă al reclamantei a rezultat că aceasta are vechimea în muncă de 27 ani.

În planul social E., versiunea din 21.04.2005, anexă a contractului colectiv de muncă s-a prevăzut că în cazul plecărilor non-voluntare din unitate ale salariaţilor, li se vor aplica criteriile prevăzute în art. 51 din CCM şi, potrivit pct. 4 că în funcţie de vechimea în unitate aceştia vor primi următoarele pachete financiare: pentru vechime între 0,5 ani şi 5 ani -8 salarii; între 5-15 ani vechime - 12 salarii ,iar peste 15 ani vechime, în care se încadrează reclamanta - de 15 salarii, salarii medii brute calculate în baza celui din anul 2004 majorat în anii ulteriori direct proporţional cu procentul cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.

Prin amendamentul la planul social emis la 9.01.2006 s-a modificat pct. 4 al acestuia în sensul că salariul brut pe E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate pe baza prezentei se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de intimată salariaţilor săi în anul anterior celui în care se acordă indemnizaţia de concediere. Prin amendamentul din 13.O9.2006, pct.I s-a statuat că voinţa părţilor la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor SC E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 al.1 din CCM şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă. În consecinţă, reclamantei i se cuvenea la data concedierii o indemnizaţie de 15 salarii medii brute pe unitate, calculate în raport de salariul mediu brut din anul 2006, majorat cu procentul de creştere a acestuia din anul 2007.

În ceea ce priveşte procentul de creştere a salariului în anul 2007, conform deciziei Comisiei Paritare –E. s-a stabilit o creştere a salariilor de bază în medie cu 12%. Prin Protocolul încheiat la 29.03.2007, în cadrul şedinţei Comisiei Paritare constituite la nivelul B. SA s-a precizat că s-a acordat un minim de 8% pentru salariaţii existenţi în evidenţele unităţii la data încheierii protocolului. Cum reclamanta a fost concediată începând cu data de 18.06.2007, la momentul emiterii acestor două acte se afla în evidenţele unităţii. A fost într-adevăr nominalizată în listele cuprinzând salariaţii propuşi pentru disponibilizare din anul 2006 însă la acel moment nu i se emisese decizia de concediere astfel că nu avea ce să ridice şi întrunea criteriile pentru a beneficia de creşterea salarială. Cum decizia comisiei paritare este în acord cu prevederile Contractului Colectiv de muncă şi este emisă de SC E. SA cu care s-a încheiat contractul colectiv de muncă urmează ca la calculul drepturilor reclamantei să se aibă în vedere creşterea salarială de 12 %.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de exp. E. N. s-a realizat calculul diferenţelor drepturilor contestatoarei reprezentând indemnizaţie de concediere şi drepturi băneşti cuvenite ca urmare a majorării salariale din anul 2007 şi indemnizaţie de concediu şi, de asemenea, s-a verificat şi calculul drepturilor băneşti achitate de intimată contestatoarei cu ocazia concedierii, stabilindu-se că acesteia i-au fost plătite conform deciziei 503/18.06.2007 de către intimată indemnizaţia de concediere, indemnizaţia de concediu, drepturile cuvenite ca urmare a neacordării preavizului de concediere şi drepturile salariale cuvenite pentru perioada lucrată în anul 2007 fără a se avea în vedere, însă creşterile salariale de 12% din 2007. Din concluziile raportului de expertiză contabilă a rezultat că diferenţele ce se cuvin reclamantei în raport de creşterea salarială sunt de: 800 lei, diferenţe drepturi băneşti pentru perioada 1.01.2007-18.06.2007; 289 lei, diferenţe drepturi băneşti pentru neacordarea preavizului şi 542 lei, diferenţa de indemnizaţie de concediu, în total-1631 lei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin recursul declarat de către pârâta SC E. SA B – B. P se susţine că sentinţa este nelegală şi dată cu aplicarea greşită a legii.

Se susţine că instanţa, deşi a luat act că reclamanta E. N. se află pe listele de disponibilizare din anul 2006, a considerat că aceasta era în evidenţele unităţii la data încheierii protocolului Comisiei Paritare constituită la nivelul B..

Se arată că reclamanta a fost propusă pentru disponibilizare la finele anului 2006, iar începând cu 1.12.2006 aceasta a prezentat concediu medical care s-a prelungit până la data de 15.06.2007, motiv pentru care nu şi-a ridicat decizia de disponibilizare, iar angajatorul fiind în imposibilitate legală de a dispune încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în anul 2005. Pentru aceste motive recurenta consideră că reclamanta nu putea să beneficieze de creşterea de salariu acordată pe anul 2007.

Prin protocolul încheiat la data de 29.03.2007, la nivelul B. s-a dispus aplicarea unui minim de 8% pentru creşterea salariilor, pentru salariaţii existenţi în evidenţele unităţii la data încheierii prezentului protocol, cu menţiunea că nu vor beneficia de această creştere, cei care sunt nominalizaţi pe listele de disponibilizare pe anul 2006 şi care nu şi-au ridicat deciziile de încetare a activităţii.

În al doilea motiv de recurs se susţine că, în mod greşit s-a considerat de către instanţa de fond că reclamanta este îndreptăţită la o majorare salarială de 12%, prevăzută de Protocolul încheiat la data de 29.03.2007, instanţa având posibilitatea să aplice o majorare de 8%, urmând ca reclamanta să primească suma de 1036 RON, calculate prin raportul de expertiză.

Prin recursul declarat de reclamanta E. N., întemeiat pe disp. art.304 pct.9 şi 304¹ Cod pr.civilă, se susţine că în mod greşit nu i-au fost acordate drepturile băneşti prevăzute în art.50 din CCM, avându-se în vedere vechimea în muncă pe care o avea în momentul concedierii.

De asemenea, greşit s-a reţinut că drepturile cuvenite potrivit planului social nu se cumulează cu cele prevăzute de art.50 din CCM, invocându-se prevederile din amendamentul din 13.09.2006, prevederile din CCM, completându-se cu prevederile din planul social, precum şi faptul că pentru anul 2008 s-a prevăzut această cumulare.

Prin întâmpinarea de la fila 132, reclamanta solicită respingerea recursului declarat de pârâtă.

Curtea analizând cele două recursuri prin prisma criticilor formulate şi a probelor administrate, constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare, în baza art.312 şi următoarele Cod pr.civilă şi pentru următoarele considerente:

Referitor la recursul declarat de pârâta SC E. SA B, acesta este nefondat, constatându-se că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi dată fără încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Se reţine astfel că reclamanta a fost disponibilizată la data de 18.06.2007, când s-a emis decizia nr.503, privind încetarea contractului individual de muncă, ci nu la finele anului 2006.

Se susţine că este vina reclamantei că nu a ridicat decizia de disponibilizare la finele anului 2006, aflându-se în concediu medical, începând cu data de 1.12.2006 – 15.06.2007, însă, se constată că decizia de disponibilizare nu exista la finele anului 2006, aşa cum s-a arătat anterior.

Drept urmare, reclamanta era îndrepăţită să beneficieze de creşterea de salariu acordată pe anul 2007, acordându-se în mod corect procentul de 12% stabilit prin decizia Comisiei Paritare, care este în acord cu prevederile CCM.

De reţinut faptul că reclamanta a fost concediată cu data de 18.06.2007, încât la momentul emiterii deciziei Comisiei Paritare şi a Protocolului încheiat la 29.03.2007 în cadrul şedinţei Comisiei Paritare constituită la nivelul B. SA, aceasta se afla în evidenţele unităţii şi nu i se emisese decizia de concediere, întrunind criteriile pentru a beneficia de creşterea salarială, drepturile acesteia fiind stabilite prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

Referitor la recursul declarat de reclamantă se constată că acesta este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare pentru următoarele considerente.

Dispoziţiile art.50 din CCM prevăd că în cazul concedierii care nu ţine de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte o indemnizaţie minimă de concediere în raport de vechime.

În Planul Social E. versiunea din 21.04.2005, anexă la CCM s-a prevăzut aplicarea criteriilor din art.51 CCM, în cazul plecărilor non -voluntare, iar prin amendamentul la planul social emis la 9.01.2006, s-a modificat punctul 4 al art.51 în sensul că salariul brut pe E. luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate în anul anterior celui în care se acordă indemnizaţia de concediere.

Prin amendamentul din 13.09.2006, punctul I, s-a statuat că voinţa părţilor la data semnării planului social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 alin.1 din CCM, ci nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art.50 alin.1 din CCM.

Drept urmare, reclamantei i se cuvenea la data concedierii o indemnizaţie de 15 salarii medii brute pe unitate, calculate în raport de salariul mediu brut din anul 2006, majorat cu procentul de creştere de 12% din anul 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta E. N., domiciliată în P, B. (...), (...) .A, .63, judeţul A şi de pârâta E. SA B – B. P,(...), judeţul A, împotriva sentinţei 373/CM din 22 aprilie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 O. 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I, Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

F.A. V.Ş.B. F.R.

Grefier,

Red.E.;

S./2ex/12.12.2008

Jud.fond: C.E.; F.V.