(1741/2009) ROMÂNIA CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I SECŢIA A VII-A CIVILĂ Şl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE Decizia civilă nr.3890 IR Şedinţa publică din data de 28 mai 2009 Curtea constituită din: PREŞEDINTE - (...) (...) JUDECĂTOR - (...) (...) (...) JUDECĂTOR - (...) D. (...) GREFIER - G. E. Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată (...) M. & N. ROMÂNIA SRL, împotriva sentinţei civile nr. 7184 din 19 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr. 12449/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul contestator S. G., având ca obiect - contestaţie decizie concediere. Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 21.05.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării soluţiei la data de 28.05.2009, când a decis următoarele: CURTEA, Constată că prin sentinţa civilă nr.7184 din 19.11.2008 pronunţată în dosarul nr(...) de către T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a dispus admiterea în parte a contestaţiei formulată de contestatorul S. G. în contradictoriu cu intimata (...) M.. ROMNIA SRL; a dispus anularea deciziei de concediere nr.3501/25.04.2008 emisă de intimată; a fost obligată intimata să reintegreze contestatorul pe postul deţinut anterior concedierii; a obligat intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii şi până la reintegrarea efectivă. Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut în esenţă următoarele; Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamantul îşi desfăşura activitatea la sediul Motorola România SRL societate distinctă de cea a angajatului. Tribunalul a reţinut că între intimată şi (...) Motorola exista un contract de prestări servicii prin care se stipula că intimata se obliga să repartizeze din când în când personal către clientul Motorola SA pentru asigurarea prestării serviciilor la indicaţiile societăţii „Client”. La data de 03.03.2008 intimata a comunicat contestatorului adresa cu nr.3024 prin care-l înştiinţează pe acesta din urmă despre desfiinţarea postului său „ca urmare a reorganizării activităţii firmei la sediul Motorola” şi despre faptul că i se acordă un preaviz de 20 de zile. La data de 04.03.2008 contestatorul comunică intimatei că se află în concediu medical începând cu data de 03.03.2008, dat fiind faptul că perioada de preaviz se suspendă pe durata contractului individual de muncă conform art.73 alin. (3) din Codul muncii şi întrucât starea de incapacitate de muncă a reclamantului s-a prelungit până la data de 27.03.2008, la data de 28.03.2008 angajatorul comunică o nouă adresă reclamantului cu nr.3289 prin care i se acordă acestuia un nou preaviz de 20 de zile şi i se oferă acestuia ocuparea unui alt loc de muncă disponibil. Tribunalul a apreciat că cele două adrese nu au produs efecte cu privire la încetarea raporturilor de muncă având doar rolul de înştiinţări, motiv pentru care s-a respins cererea contestatorului cu privire la anularea lor. În ceea ce priveşte decizia de concediere emisă la data de 25.04.2008, instanţa apreciază că aceasta este netemeinică întrucât desfiinţarea postului ocupat de reclamant nu a avut la bază o cauză reală şi serioasă cum cer dispoziţiile art. 65 alin. (2) din Codul muncii. Tribunalul a reţinut că intimata nu a reuşit să dovedească faptul că reorganizarea activităţii societăţii ce a dus la concedierea reclamantului a avut loc nu la nivelul societăţii Motorola, ci a avut loc la nivelul societăţii intimate. S-a reţinut de asemenea că deşi i s-a pus în vedere de către instanţă, intimata nu a depus la dosar actul decizional prin care s-ar fi dispus reorganizarea societăţii şi desfiinţarea din organigrama societăţii intimate a postului ocupat de contestator, cum de altfel nu a înţeles să depună statele de funcţiuni anterioare şi ulterioare concedierii contestatorului. Tribunalul a reţinut de asemenea că angajatorul nu a făcut dovada caracterului serios al concedierii contestatorului. Iar, intimata nu a făcut dovada existenţei unor studii temeinice şi nici nu a relevat instanţei existenţa vreunei împrejurări apărute la nivelul societăţii care să fi justificat desfiinţarea postului ocupat de contestator. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta (...) M.&N. SRL prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei iar pe fondul cauzei respingerea tuturor capetelor de cerere. În motivarea în esenţă a recursului se invocă împotriva sentinţei următoarele critici: În acest sens se invocă faptul că prin planul de reorganizare a activităţii au fost aprobate de organele de conducere ale societăţii şi au fost adoptate măsuri de natură managerială, tehnico-organizatorice şi economico-financiare, în scopul redresării activităţii de prestări servicii profesionale de vânzări pentru (...) N. SRL. Recurenta criticând sentinţa cu privire la motivele prevăzute de art. 65 din Codul muncii, menţionează că situaţia societăţii, împrejurările şi necesităţile care au dus la luarea acestei decizii, întrunesc condiţiile prevăzute de lege, cauza fiind reală, efectivă şi serioasă. De asemenea se reţine că unitatea are deplină libertate în procesul de selecţie a personalului în situaţiile în care intervine măsura restrângerii de activitate. La rândul său intimatul-contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, cât şi a actelor şi lucrărilor dosarului precum şi din oficiu în conformitate cu art. 3041C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefundat, pentru considerentele care se vor arăta în continuare. Cu privire la prima critică referitoare la faptul că contestatorul nu s-a aflat delegat la (...) N. SRL, Tribunalul a respins capătul de cerere al acestuia cu privire la anularea celor două adese prin care acesta i se comunica termenul de preaviz, astfel că nu mai poate constitui motiv de critică la adresa sentinţei recurate. În ceea ce priveşte critica sentinţa cu privire la netemeinicia măsurii de concediere, Curtea constată şi reţine că Tribunalul a stabilit în mod corect din probele administrate că această concediere întemeiată pe dispoziţiile art. 65 din Codul muncii, este netemeinică. Decizia contestată de către contestatorul-intimat se referă la concedierea acestuia pentru motive care nu ţin de persoana salariatului şi trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 65 din Codul muncii, statuează următoarele: „(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”. Prin urmare o astfel de concediere trebuie aşa cum menţionează textul de lege precitat să fie determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din cel puţin unul sau mai multe motive dar care să nu aibă legătură cu persoana celui concediat. De asemenea o altă condiţie a acestei desfiinţări a locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Curtea reţine aşa cum de altfel a hotărât şi Tribunalul că în ceea ce priveşte desfiinţarea locului de muncă, recurenta-intimată nu şi a îndeplinit obligaţiile stabilite de art. 287 din Codul muncii, ce stipulează că sarcina probe îi aparţine angajatorului, astfel: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare” . În privinţa caracterului sincer şi serios al concedierii, aceasta presupune în conformitate cu art. 65 şi art. 287 din Codul muncii, ca angajatorul atât anterior emiterii deciziei de concediere cât şi la judecata în primă instanţă să dovedească aceste condiţii cerute de lege. Cauza este reală atunci când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice etc., independentă de bună sau reaua credinţă a angajatorului. Este serioasă, când se impune din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea. Cauza este serioasă atunci când face imposibilă continuarea activităţii la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator. Cele două condiţii constând în caracterul sincer şi serios al desfiinţării locului de muncă ocupat de intimatul-contestator trebuia să rezulte din cel puţin următoarele documente, cum ar fi: programul de restructurare şi reorganizare a societăţii; proiectul de concediere colectivă; tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele şi statele de funcţii ale unităţii anterioare şi ulterioare concedierii, documente ce nu în cauza de faţă nu au fost invocate sau depuse ca probe în apărare de către recurenta-intimată la judecata în prima instanţă şi nici în recurs. Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat, iar potrivit art. 274 C. proc. civ., şi pe baza înscrisurilor depuse în recurs, constând în dovada plăţii onorariului de avocat, obligarea recurentei la plata sumei de 3548,58 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată (...) M. & N. ROMÂNIA SRL împotriva sentinţei civile nr.7184/19.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimatul-contestator S. G. . Obligă recurenta la 3548,58 lei cheltuieli de judecată către intimat. IREVOCABILĂ. Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2009. PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR E. B. F. M. V. M. D. E. GREFIER G. E. Red.: P.A. Dact.: Z.G. 2 ex. 16.06.2009 Jud.fond: A.V.U. D.P.
Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs
Hotararea nr. 3890R din data 2009-05-28
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti