R O M Â N I A CURTEA DE A P E L B R A Ş O V Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 359 Şedinţa publică de la 31 Martie 2009 Completul compus din: PREŞEDINTE (...) (...) JUDECĂTOR (...) (...) JUDECĂTOR (...) (...) Grefier (...) (...) Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de intimata Primăria Mun. C – Instituţia Primarului, împotriva sentinţei civile nr. 2386 din 10 aprilie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul civil nr(...), dosar strămutat de la Curtea de A p e l C r a i o v a. La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor. Procedura îndeplinită. Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din 26 martie 2009, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie. În vederea deliberării, instanţa a amânat pronunţarea cauzei pentru astăzi, 31 martie 2009. C U R T E A Constată că prin sentinţa civilă nr. 2386/2008 a T r i b u n a l u l u i D o l j a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul D. N. în contradictoriu cu intimata Primăria Mun. C – Instituţia Primarului, a fost constatată nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 32613/4.12.2007 emisă de intimată şi s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii dispoziţiei. Totodată, intimata a fost obligată la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data de 27 decembrie 2007 şi până la reintegrarea efectivă. În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că reclamantul D. N. a fost salariatul Instituţiei Primarului municipiului C in funcţia de şofer pana la data de 27.12.2007 când i-a fost desfăcut contractul individual de munca in baza art 61 litera c si d din Codul muncii, conform Dispoziţiei nr. 32613 din 04.12.2007. Prin aceeaşi dispoziţie s-a stabilit ca in perioada 04.12.2007-27.12.2007 contestatorul este in preaviz conform prevederilor art 73 alin 1 din Codul muncii. Potrivit dispoziţiilor art 61 litera c din Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa-si îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de munca ocupat iar litera d) a aceluiaşi text prevede posibilitate concedierii in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este încadrat. Conform dispoziţiilor art. 63 alin 2 din acelaşi act normativ concedierea salariatului pentru motivul prevăzut de de art 61 litera d) poate fi dispusa numai după evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unităţi, precum si prin regulamentul intern. Deci concedierea in cazul prevăzut de litera c) este condiţionata de existenta unei decizii a organelor de expertiza medicala care sa constate incapacitatea fizica sau psihica a salariatului iar desfacerea contractului individual de munca in baza art 6..lit d) este condiţionata de evaluarea prealabila a salariatului cu respectarea unei proceduri de evaluare. In speţa nici una din aceste condiţii nu a fost îndeplinita de angajator. Astfel, chiar intimata recunoaşte prin întâmpinare ca măsura concedierii a fost dispusa având in vedere concediile medicale repetate de care a beneficiat contestatorul precum si diagnosticul de specialitate stabilit de către medici conform biletelor de externare, fara insa a de fi efectuat o expertizare medicala a contestatorului, intimata apreciind ca " nu mai era imperios necesara efectuarea unei expertize medicale" in conformitate cu disp art 61 lit c) C. N.. Angajatorul nu a respectat nici cerinţa evaluării prealabile a salariatului asa cum prevede art 61 lit d). Aceste dispoziţii legale au insa caracter imperativ, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii legale fiind sancţionată cu nulitatea absoluta, potrivit disp art 76 din C. N.. In ceea ce priveşte susţinerea contestatorului ca decizia de concediere este nula absolut întrucât a fost emisa in perioada cat contestatorul se afla in concediu medical, instanţa retine ca intr-adevăr decizia de concediere a fost emisa la 04.12.2007, contestatorul fiind in concediu medical de la 03.12.2007 conform certificatului de concediu medical aflat la dosar. Această împrejurare nu afectează însă valabilitatea emiterii deciziei întrucât aşa cum rezultă din cuprinsul ei, aceasta îşi produce efectele începând cu data de 27 decembrie 2007, dată la care contestatorul nu se afla în incapacitate temporară de muncă, astfel că, din acest punct de vedere decizia este legală. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primarul Mun. C, în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Mun. C, în temeiul Legii nr. 215/2001, iar pe fondul cauzei critică reţinerea dispoziţiilor art. 61/lit. c,d din Legea nr. 53/2003 cu ignorarea probelor administrate în cauză. În consecinţă, se solicită respingerea acţiunii. Contestatorul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Recursul este nefondat. În temeiul art. 137 alin. 1 Cod pr. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive va fi respinsă, întrucât contestatorul şi-a modificat cererea în condiţiile dispuse de legiuitor în art. 132-134 Cod pr. civ., înainte de prima zi de înfăţişare arătând că înţelege să se judece în contradictoriu cu Primarul Mun. C Pe de altă parte, în cauză îşi găseşte aplicabilitatea principiul neinvocării propriei culpe – nemo auditur propriam turpitudinem allegans, pornind de la faptul că antetul dispoziţiei nr. 32613 poartă menţiunea „Primăria Mun. C”. În ce priveşte fondul cauzei, dispoziţiile C o d u l u i M u n c i i au fost corect aplicate. Astfel, nerespectarea dispoziţiilor imperative prev. în art. 61 lit. c şi d, cu privire la obligativitatea expertizării medicale şi a evaluării prealabile, atrage aplicarea art. 76 din Codul muncii. Prin urmare, nerespectarea procedurii legale atrage inadmisibilitatea examinării concedierii pe fondul său, a probatoriului care ar putea să o justifice. Faţă de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civ., recursul va fi respins. Pentru aceste motive, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de intimatul Primarul Mun. C în calitate de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale împotriva sentinţei civile nr. 2386/2008 a T r i b u n a l u l u i D o l j. IREVOCABILĂ. Pronunţată în şedinţă publică azi 31 martie 2009. PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, D. (...) (...) (...) (...) (...) Grefier, (...) (...) Red. L.V.. – 13.04.09 Dact. G.G. – 24.04.09 2 ex. Red. fond – R.G./T.D
Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs
Hotararea nr. 359 din data 2009-03-31
Pronuntata de Curtea de Apel Brasov