Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr.

Şedinţa din Camera de Consiliu din 25 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) D.

Grefier H. Ţ.

***************

.

Pe rol, pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 22.02.2010, privind recursul declarat de contestatorul H. M. împotriva sentinţei nr.2998 din 30.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata SC S. SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere

Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părţilor.

Dezbaterile şi concluziile părţilor în cauza de faţă, au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 22.02.2010, care fac parte integrantă din prezenta decizie şi instanţa în conformitate cu prevederile art 260 c.pr.civ a amânat pronunţarea la data de 25 februarie 2010.

În urma deliberării, s-a pronunţat următoarea soluţie:

C U R T E A

Asupra recursului de faţă;

T r i b u n a l u l G o r j prin sentinţa civilă nr.2998 din 30.06.2009 a respins contestaţia formulată de petentul H. M., în contradictoriu cu intimata S.C. S. S.A. B.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin decizia de concediere nr. 100/02/01/13/DJ din 04.03.2009 emisă de intimata S.C. S. S.A. s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al petentului în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii, motivat de desfiinţarea locului de muncă ca urmare a procesului de reorganizare a Direcţiei Executive Operaţiuni, ceea ce a determinat desfiinţarea Compartimentului P., S. Acces 3 G, în conformitate cu decizia Directorului General al S.C. S. S.A. nr.59/21.05.2008.

Conform art.65 din Codul muncii (1), concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii, desfiinţare ce trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, dintre cele prevăzute la alin.1.

S-a reţinut că desfiinţarea locului de muncă ocupat de petent a fost determinată de reorganizarea Direcţiei Executive Operaţiuni, în conformitate cu decizia directorului general, reorganizare ce a avut ca scop eficientizarea întregii activităţii a S.C. S. S.A., avându-se în vedere optimizarea procedurilor de lucru şi asigurarea în acelaşi timp de resurse suficiente pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor şi livrarea la timp a serviciilor societăţii.

Prin caracterul efectiv al desfiinţării locului de muncă trebuie să se înţeleagă respectarea cerinţei ca, respectivul loc de muncă să fi fost suprimat din statul de funcţii, sens în care cauza trebuie să existe, să fie efectivă, să se întemeieze pe modalitatea concretă care exclude motive vagi, inconsistente şi în consecinţă incontrolabile.

Pentru ca o cauză să fie reală şi serioasă, este necesar ca aceasta să aibă caracter obiectiv în temeiul C o d u l u i M u n c i i, să fie impusă de dificultăţi economice, transformări tehnologice sau de o reorganizare a activităţii.

În concret, cauza trebuie să fie independentă de factorii subiectivi, să fie precisă, să constituie veritabilul motiv al concedierii, să fie serioasă, în sensul că dificultăţile economice, transformările tehnologice sau o reorganizare a activităţii după caz, să aibă o anumită gravitate care să impună cu adevărat reducerea locului de muncă.

Ori, prin decizia nr.59/21.05.2008 a Directorului General al S.C. S. S.A. s-a dispus printre altele şi reorganizarea Direcţiei Executive Operaţiuni, ceea ce a determinat desfiinţarea Compartimentului P., S. Acces 3 G, reorganizarea având ca scop eficientizarea întregii activităţi a Romtelecom la nivelul întregii ţări.

Din organigramele depuse la dosarul cauzei, precum şi din statele de funcţiuni, se atestă faptul că a avut loc o reală şi efectivă desfiinţare a locului de muncă al petentului.

De altfel, Sindicatul şi-a dat acordul cu privire la criteriile ce urmau a fi avute în vedere la concedierea salariaţilor afectaţi de procesul de reorganizare al societăţii.

De asemenea, instanţa a reţinut că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea condiţiilor impuse de prevederile art.74 pct.1 cuprinzând motivele care au determinat concedierea, durata preavizului şi lista locurilor de muncă disponibile în S.C. S. S.A., aspect ce rezultă din anexa nr.1 la decizia de concediere a contestatorului.

Nu poate fi reţinută susţinerea petentului în sensul că art.112 din C.C.M. la nivelul S.C. S. S.A. pe 2007-2008, prevede în mod imperativ acordul sindicatului în orice problemă a relaţiilor de muncă, deoarece acest articol se referă la comunicarea hotărârilor şi deciziilor privind problemele importante din domeniul relaţiilor de muncă.

Cu privire la acest articol, precum şi prevederile art. 16 din C.C.M., instanţa a reţinut că au fost respectate de către intimată, aspect ce rezultă din procesul-verbal de consultare a Federaţiilor Sindicale reprezentative la nivelul S.C. S. S.A., cu privire la procesul de evaluare din structurile ce vor fi reorganizate în cadrul procesului de eficientizare a activităţii desfăşurate de societate, precum şi din procesul-verbal de consultare a sindicatelor, cu privire la cuantumul sumei care să fie oferit de către societate salariaţilor afectaţi de reorganizarea activităţii companiei.

Susţinerile petentului cu privire la faptul că desfiinţarea postului nu a fost determinată de o cauză reală şi serioasă şi că decizia sa de concediere este lovită de nulitate absolută, a fost infirmată de societatea intimată conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezultând că au fost respectate atât dispoziţiile legale statuate de Codul muncii în materia concederii individuale, precum şi celelalte prevederi din legislaţia în vigoare, neexistând nici un motiv care să atragă sancţiunea nulităţii absolute a deciziei de concediere prevăzută de art. 76 Codul muncii.

Prin urmare, instanţa a reţinut şi constatat legalitatea şi temeinicia măsurii concedierii petentului şi pe cale de consecinţă, a respins contestaţia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul H. M., criticând-o pentru nelegalitate, invocând următoarele:

Ca instanţa de fond nu a luat in considerare adresa nr. 47/2008 si adresa nr(...) prin care se arata ca nu exista norme de personal si norme de munca.

Nu s-a avut in vedere adresa nr. 26/2009 susţinându-se ca desfiinţarea locului de munca s-a făcut in baza deciziei nr. 59/2008 prin care doar a schimbat denumirile unor formaţii de lucru sau reducerea numărului de formaţii, fara sa facă cunoscut pentru fiecare formaţie numărul necesar de personal.

Ca unitatea recunoaşte ca numărul necesar de personal este bine definit conform Planului de reorganizare, ceea ce înseamnă ca a stabilit normativul de personal necesar activităţii, normativ ce nu a fost stabilit conform C o d u l u i M u n c i i sau contractului colectiv de munca aplicabil.

Ca din Decizia nr. 100/02/01/21/DJ de revocare a concedierii d-ului B. G., aflat in aceeaşi funcţie reiese clar ca locul de munca nu a fost desfiinţat, ci doar i s-a schimbat denumirea, deci activitatea nu a dispărut.

Arata ca in activitate a avut calificative foarte bune si nu a avut sancţiuni.

Analizând sentinţa recurată in raport cu motivele de recurs de investire a instanţei, Curtea retine următoarele:

Salariatul recurent a îndeplinit funcţia de tehnician de teren instalări & reparaţii in cadrul Compartimentului P. S. Acces G 3 din cadrul unitaţii intimate.

Prin decizia nr. 59/21.05.2008 s-a dispus, începând cu data de 01.06.2008, modificarea structurilor organizatorice din cadrul Direcţiei Executive Operaţiuni, fiind afectata de masurile organizatorice si E. P. din care face parte contestatorul.

S. prin reorganizare structurala a fost justificata de către unitatea angajatoare prin determinări de ordin tehnologic, retehnologizarea si imbunatatirea politicilor comerciale, rezultate ca urmare a liberalizării totale a pieţei de telecomunicaţii si a implementării de tehnologie noua, ce a dus la necesitatea restructurării personalului excedentar.

Prin decizia nr. 44/2008 au fost stabilite o serie de masuri de protecţie sociala privind salariaţi afectaţi stabilindu-se, totodată, si criteriul evaluării profesionale ce trebuie avut in vedere la momentul disponibilizărilor.

Prin Decizia nr. 33/2008 s-a implementat procesul de evaluare profesionala, din care a făcut parte si contestatorul.

Reorganizarea departamentului din care făcea parte contestatorul s-a realizat prin restructurarea celor 3 compartimente R. S. Acces 1, 2 si 3 G in doua compartimente Furnizare Servicii Acces GJ Zona A, respectiv Zona B si reducerea unui număr de posturi de natura celui deţinut de contestator, respectiv tehnician de teren instalări & reparaţii.

Prin Decizia nr. 100/02/01/13/DJ s-a dispus încetarea contractului individual de munca in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, reţinându-se ca, urmare a rezultatului obţinut in cadrul procesului de evaluare, contestatorul nu a putut fi redistribuit pe unul din noile posturi, ce au fost ocupate de alţi salariaţi din cadrul Direcţiei Executive Operaţiuni care au obţinut rezultate mai bune. Potrivit art. 65(1) Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Aşa cum se observa din dispoziţiile mai sus menţionate, concedierea individuala pentru a fi legala trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii: motivele sa nu U. de persoana salariatului, adică sa U. de situaţia obiectiva a unitaţii angajatoare; locul de munca al salariatului sa fie efectiv desfiinţat; cauza ce a dus la desfiinţare sa fie reala si serioasa. In cauza de fata, aşa cum se observa din starea de fapt reţinuta, concedierea s-a datorat unor motive obiective care ţin de masurile de restructurare ale unitaţii, justificate de către aceasta, constând in efectele retehnologizării si liberalizării pieţei telecomunicaţiilor, motive independente de persoana salariatului.

Aceste efecte constituie cauza desfiinţării locurilor de munca, fiind reala si serioasa, atât timp cat întreaga structura organizatorica a unitaţii a fost afectata de aceste masuri luate la nivelul tuturor departamentelor funcţionale, aşa cum rezulta din decizia nr. 59/2008. In ceea ce priveşte departamentul din care a făcut parte contestatorul se observa ca a avut loc o restructurare efectiva, prin reorganizarea celor trei compartimente si desfiinţarea unor locuri de munca, intre care si cel al contestatorului. Situaţia reorganizării si a desfiinţării unor posturi de lucru este dovedita prin organigramele depuse la dosar din care rezulta înfiinţarea celor doua compartimente zonale 1 si 2 si dispariţia unor posturi, nominalizat fiind si cel al contestatorului. Ca aceasta desfiinţare a fost efectiva rezulta atât din dispariţia acestui post din structura organizatorica, cat si din emiterea deciziei de concediere, care atesta desfiinţarea locului de munca. Cat timp condiţiile impuse de textul de lege sunt respectate, strategia de restructurare apartine in mod exclusiv unitaţii angajatoare, acesta fiind singura in măsura sa aprecieze mijloacele optime de realizare a programului de reorganizare in funcţie de specificul unitaţii. Nu pot fi reţinute nici motivele de recurs extrase din conţinutul adreselor precizate, acestea reprezentând puncte de vedere care nu isi găsesc justificare in raport de considerentele reţinute sub aspectul îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 65 Codul muncii. O. de personal si numărul necesar de personal al formaţiilor de lucru tine de decizia de oportunitate economica a unitaţii, masurile dispuse privind restructurarea fiind relevante in acest caz. Aceste elemente nu sunt de natura a atrage anularea masurilor de concediere, atât timp cat nu sunt elemente care sa justifice existenta unui abuz de drept sub acest aspect. In cauza nu s-a pus problema desfiinţării activităţilor realizate in cadrul departamentului, ci a reducerii numărului de posturi aferente acestor activitati. Astfel, revocarea concedierii d-lui B. R. nu afectează, sub aspectul legalităţii, decizia de concediere a contestatorului, fiind vorba de o menţinere de post si nu de existenta sau inexistenta activităţii respective. Nu pot fi reţinute nici motivele de recurs privind situaţia personala a contestatorului cat timp concedierea dispusa in temeiul art. 65 Codul muncii nu vizează motive care ţin de persoana salariatului, ci motive obiective care privesc situaţia unitaţii. In ceea ce priveşte motivele noi de recurs privind contestarea evaluării făcute cu ocazia concedierii, Curtea retine ca instanţa de recurs analizează hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs formulate si depuse in condiţiile art. 303 C o d u l d e procedura civila, cu excepţia motivelor de ordine publica. Or, aceste motive nu reprezintă motive de ordine publica si au fost depuse pentru prima data cu ocazia concluziilor scrise, cu incălcarea dispoziţiilor legale menţionate. Pentru toate aceste motive, instanţa retine ca sentinţa Tribunalului este temeinica si legala, motivele de recurs fiind neîntemeiate, situaţie in care urmează a respinge recursul ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de contestatorul H. M. împotriva sentinţei nr.2998 din 30.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata SC S. SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 25 Februarie 2010

2ex/A.G.

Red.jud.L.E..04.2010

Jud.fond E.M.T./A.E.