R O M Â N I A CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A OPERATOR 2928 SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 709 Şedinţa publică din 29 aprilie 2009 Curtea constituită din : PREŞEDINTE : (...) (...) JUDECĂTOR : DR. (...) (...) JUDECĂTOR : (...) (...) GREFIER : (...) (...) Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâta S.C. T. S.A. împotriva sentinţei civile nr.251 din 22 ianuarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş, în dosar nr(...), în contradictoriu cu reclamantul M. T. E., având ca obiect drepturi băneşti. La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă S.C. „T.” S.A. T, consilier juridic N. D. E., lipsă fiind reclamantul intimat M. T. E.. Procedura de citare legal îndeplinită. Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului. Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestaţiei şi menţinerea deciziei de concediere ca legală şi temeinică. Arată că prima instanţă nu a analizat toate motivele pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că greşit a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei, respectiv reangajarea, câtă vreme acest lucru nu a fost solicitat. În plus, faptul că acesta s-ar fi aflat în incapacitate temporară de muncă, nu a fost cunoscut de către societate, certificatul medical fiind depus doar în instanţă, ceea ce denotă reaua credinţă a reclamantului. D. a se avea în vedere că decizia de concediere a fost emisă în urma gravelor abateri săvârşite de contestatori, respectiv absenţe nemotivate şi refuzul reclamantului de a-şi îndeplini sarcinile de serviciu. C U R T E A Deliberând asupra recursului de faţă, constată: Prin sentinţa civilă nr. 251 din 22 din 2009 a T r i b u n a l u l u i T i m i ş s-a admis contestaţia formulată de către reclamantul M. T. E. împotriva deciziei de concediere nr. 244/23.10.2008 în contradictoriu cu intimata SC T. SA T, consecinţă a admiterii excepţiei nulităţii absolute, anulându-se decizia de concediere mai sus-menţionată. S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere nr. 244/23.10.2008, respectiv reangajarea reclamantului pe postul şi funcţia deţinută anterior emiterii deciziei contestate şi anulate, cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că deşi contestatorul s-a aflat în stare de incapacitate temporară de muncă, intimata, cu ignorarea dispoziţiilor legale din compunerea art. 60 alin. 1 lit. a Codul muncii a procedat la emiterea deciziei de concediere la data de 23 octombrie 2008, împrejurare care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 76 din acelaşi act normativ, conform cărora concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută. Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul reţinerii greşite, din oficiu, a excepţiei nulităţii absolute a deciziei de concediere, şi în consecinţă a admiterii contestaţiei formulată de reclamant, dispunând repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere, respectiv reangajarea reclamantului pe postul şi funcţia deţinute anterior emiterii deciziei anulate. A arătat recurenta că prima instanţă a aplicat şi interpretat greşit prevederile legii, în speţă Legea nr. 53/2003, şi nu a stăruit prin toate mijloacele pentru descoperirea adevărului, aşa cum prevede art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, această concluzie fiind susţinută de faptul că prima instanţă nu a ţinut cont de gravitatea faptelor săvârşite de reclamant care au avut drept consecinţă concedierea sa şi a reţinut doar faptul că reclamantul se afla în concediu medical fiind concediat disciplinar pentru absenţe nemotivate. Certificatul medical invocat de tribunal a fost depus de reclamant odată cu depunerea contestaţiei, respectiv 20.11.2008, doar la instanţa de judecată. Până la acea dată, societatea nu a avut cunoştinţă despre acest certificat, reclamantul neprezentându-l şi neinformând nicio persoană din cadrul societăţii că s-ar afla în concediu medical, considerând că după săvârşirea în data de 10.10.2008 a unor abateri disciplinare grave, reclamantul şi-a procurat un concediu medical la acea dată sau ulterior, ştiind că nu i se poate desface contractul de muncă în această perioadă, şi deşi la data de 14.10.2008 reclamantul a primit convocarea făcută de societate de a se prezenta în termen de 24 de ore de la primire pentru a-şi expune apărările cu privire la abaterile săvârşite, nu s-a prezentat, situaţie în care ar fi putut să depună certificatul medical. În consecinţă, a arătat recurenta, că s-au încălcat principiile aflării adevărului, precum şi principiul disponibilităţii procesului civil, netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei civile recurate rezultând şi din faptul că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv instanţa a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere, fără ca reclamantul să solicite acest lucru. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, rejudecarea pe fond şi modificarea în tot a sentinţei civile în sensul respingerii contestaţiei. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304, 3041 Cod procedură civilă, art. 81 din Legea nr. 168/1999. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii. Se va constata că reclamantul s-a aflat în concediu medical în intervalul 10-26.10.2008, iar decizia de concediere nr. 244 a fost emisă de recurentă la data de 23.10.2008, deci în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificatul medical nr. (...) emis acestuia la data de 10 octombrie 2008, şi fiind luat în evidenţă de medicul de familie la data de 16.10.2008, conform menţiunilor din acest formular (fila 5 dosar fond). Potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. 1 lit i) din Codul muncii, ,,concedierea salariaţilor nu poate fi dispusăpe durata efectuării concediului de odihnă”. Această împrejurare atrage incidenţa dispoziţiilor art. 76 din Codul muncii, potrivit cu care ,,concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută”. Excepţia reţinută de instanţă, fiind o excepţie absolută, privind încălcarea unor norme imperative, putea fi invocată şi de instanţă din oficiu, iar procedura de soluţionare a excepţiilor este reglementată de art. 137 Cod procedură civilă, care prevede că :,,Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, ce3rcetarea în fond a pricinii. Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”. Prin urmare, orice alte motivări ale recurentei în legătură cu abaterile grave sau abaterile repetate de la regulile de disciplină a muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, săvârşite de către reclamant, şi care au dus la concedierea sa în temeiul dispoziţiilor art. 61 lit. a din Codul muncii, fiindu-i emisă decizia de concediere atacată, fapte care au fost menţionate în această decizie, şi că s-ar fi impus analizarea acestora, nu prezintă relevanţă. Recursul este însă întemeiat, iar hotărârea va fi modificată, sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, întrucât, deşi prin contestaţia adresată tribunalului, reclamantul nu a cerut angajarea pe postul şi funcţia deţinute anterior emiterii deciziei contestate şi anulate, prin dispozitiv s-a admis această cerere. Ca o consecinţă a anulării deciziei de concediere, în mod corect tribunalul făcând aplicarea dispoziţiilor art. 78 din Codul muncii a obligat intimata să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Se impun rectificări doar în ce priveşte data până la care se acordă aceste despăgubiri, respectiv aceea a pronunţării prezentei decizii, urmare a înlăturării dispoziţiei de reangajare a reclamantului pe postul şi funcţia deţinute anterior, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei. Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 – 3 raportat la art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă se va admite recursul pârâtei, modificându-se în parte sentinţa în sensul celor decise. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul pârâtei S.C. T. S.A. declarat împotriva sentinţei civile nr.251/PI/2009, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş la data de 22.01.2009, în dosar nr(...), în contradictoriu cu reclamantul M. T. E.. Modifică în parte sentinţa civilă recurată, în sensul înlăturării dispoziţiei de reangajare a contestatorului pe postul şi funcţia deţinute anterior emiterii deciziei contestate. Obligă pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, până la data pronunţării prezentei decizii. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei. IREVOCABILĂ. Pronunţată în şedinţă publică azi, 29 aprilie 2009. PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, (...) (...) DR.(...) (...) (...) (...) GREFIER, (...) (...) Red.V.S../14.05 2009 Thred.M.L./14.05.2009 Ex.2 Prima inst. – S. E. - B. B. - Trib. T
Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs
Hotararea nr. 709 din data 2009-04-29
Pronuntata de Curtea de Apel Timisoara