Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale,

pentru minori şi familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 85/R/2010

Şedinţa publică din 18 ianuarie 2010

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTORI : (...) (...) (...)

(...) E.

GREFIER : D. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul E.-I. E. împotriva sentinţei civile nr. 2310 din 31 august 2009 a T r i b u n a l u l u i C l u j, pronunţată în dosar nr(...), privind şi pe pârâta (...) B. SRL, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă reclamantul recurent E. I. E., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat şi motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate şi este scutit de plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 13 ianuarie 2010 şi 14 ianuarie 2010, pârâta intimată (...) B. SRL a depus la dosar întâmpinare, un exemplar al acestei întâmpinări înregistrat la data de 14 ianuarie 2010 se înmânează reclamantului recurent.

Reclamantul recurent arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării, apreciind că nu sunt invocate aspecte noi.

Reclamantul recurent arată că nu are cereri de formulat în probaţiune.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reclamantul recurent E. I. E. solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, întrucât desfacerea contractului său de muncă în cadrul concedierii colective nu a respectat prevederile art. 69 şi art. 76 din Codul muncii. De asemenea, apreciază că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, însă arată că, în cazul conflictelor de muncă acestea trebuie să se judece de urgenţă întrucât sunt considerate urgente şi că au trecut 10 luni până i s-a judecat cauza şi i s-a comunicat sentinţa. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

După dezbaterea cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate (...) B. SRL, consilier juridic E. J. care depune delegaţie de reprezentare la dosar şi solicită respingerea recursului.

C U R T E A

Deliberând constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.2310 din 31.08.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul nr(...) a fost respinsă acţiunea reclamantului E. I. E. împotriva pârâtei (...) B. SRL.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă şi ca urmare a concedierilor colective i s-a desfăcut contractul de muncă, fiind emisă Decizia nr. 121/04.02.2009.

Reclamatul a contestat această decizie arătând că nu i s-a acordat nici salariul compensator conform contractului colectiv de muncă naţional, nefiind decontate nici cheltuielile ocazionate cu efectuarea vizitelor medicale si nici plata orelor suplimentare.

Potrivit prevederilor art. 65 din Codul muncii concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Din prevederile art. 68 din Codul muncii rezultă condiţiile care trebuie îndeplinite pentru concedierea colectivă.

Din actele care au fost depuse la dosar a rezultat că datorită motivelor tehnico-economice generate de criza economică pârâta a fost nevoită să concedieze mai multe persoane la punctul de lucru din C. De asemenea, a rezultat că această concediere colectivă a fost efectuată cu respectarea atât a C o d u l u i m u n c i i cât şi a prevederilor contractului colectiv de muncă, reclamantul beneficiind de toate drepturile care sunt prevăzute în acest contract.

Faţă de cele de mai sus, s-a constatat că acţiunea înaintată de reclamant nu este întemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul E. I. E. a declarat recurs prin care a invocat că măsura concedierii sale a fost dispusă cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr.57/2003, că nu s-au respectat prevederile Legii nr.319/2006 şi H.G. nr.1425/2006 care obligă fiecare angajator să asigure funcţionarea unui serviciu de sănătate şi securitate a muncii, precum şi că în cauze similare ale colegilor săi s-au pronunţat soluţii favorabile salariaţilor.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea, în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:

Obiectul acţiunii formulate de reclamant este atât contestarea măsurii concedierii, însoţită de cererile accesorii reglementate de art.78 din Codul muncii, cât şi acordarea salariilor compensatorii, plata cheltuielilor efectuate cu ocazia vizitelor medicale, plata orelor suplimentare şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 20.000 lei.

Or, prima instanţă a reţinut prin hotărârea recurată că reclamantul solicită doar anularea deciziei de concediere, astfel încât nu a analizat şi nu a soluţionat celelalte cereri formulate, care au caracterul unor cereri principale distincte, nedepinzând de soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de concediere şi neputând fi considerate judecate din perspectiva soluţiei date primei cereri.

Această dezlegare în drept vizează şi cererea de acordare a daunelor morale, deoarece prin neexercitarea de către prima instanţă a principiului rolului active, nu se poate stabili că daunele morale au fost solicitate ca efect al concedierii, în absenţa unor precizări ale reclamantului în acest sens.

De asemenea, Curtea observă că apărările reclamantului privind nerespectarea dispoziţiilor art.69-74 Codul muncii au fost înlăturate prin simpla constatare în termeni generali că „această concediere a fost efectuată cu respectarea atât a C o d u l u i m u n c i i, cât şi a prevederilor contractului colectiv de muncă”.

Este real că nici reclamantul nu a detaliat pretinsele nelegalităţi, însă prima instanţă era datoare să-i ceară lămuriri pentru stabilirea în mod concret a criticilor formulate, nicidecum să-i respingă cererea în temeiul unei constatări abstracte ce nu respectă exigenţele specifice unei hotărâri judecătoreşti, fiind contrară art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ.

În fine, Curtea constată că nu au primit răspuns criticile reclamantului referitoare la nerespectarea Legii nr.319/2006 şi a H.G. nr.1425/2006, în cuprinsul hotărârii atacate neregăsindu-se nicio menţiune în acest sens.

În consecinţă, constatând nesoluţionarea unor cereri principale, precum şi rezolvarea dată singurei cereri analizate de prima instanţă întemeiată pe afirmaţia în termeni generali privind conformitatea măsurii concedierii cu dispoziţiile legale, Curtea consideră că nu a fost soluţionat fondul litigiului dedus judecăţii.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.5 .proc.civ. va admite recursul, va casa în întregime hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, care în temeiul art.315 alin.1 C.proc.civ. este datoare să se pronunţe asupra fiecărei cereri, exercitându-şi, în caz de nevoie, rolul activ pentru identificarea sau lămurirea temeiului de fapt şi drept al pretenţiilor formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamantul E. – I. E. împotriva sentinţei civile nr. 2310 din 31.08.2009 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţată în dosar nr(...), pe care o casează în întregime şi în consecinţă, trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 18 ianuarie 2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E.

GREFIER

D. N.

Red.SD

Dact.SM/6ex.

20.01.2010