Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A COD OPERATOR 2928

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 7

Şedinţa publică din 15 ianuarie 2008

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER: (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta SC „G. LINE F.” SRL T, împotriva sentinţei civile nr. 2212I/PI/25.10.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosar nr(...), în contradictoriu cu reclamantul F D..

La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă, avocat B. S. şi pentru reclamantul intimat, avocat T. H., în substituirea avocatului E. D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar concluzii scrise, apoi se trece la judecarea în fond a recursului.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită instanţei admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele expuse în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A,

În deliberare, constată că prin sentinţa civilă nr. 2212/PI/ din 25.10.2007 a T r i b u n a l u l u i T i m i ş s-a hotărât: „admite excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere nr.1800/26.07.2007, invocată de contestator.

Admite contestaţia formulată de contestatorul F D. împotriva deciziei de concediere nr.1800/26.07.2007, emisă de SC „G. LINE F.” SRL T.

Dispune anularea deciziei de concediere nr.1800/26.07.2007, reîncadrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior desfacerii contractului de muncă precum şi obligarea intimatei la plata către contestator a drepturilor salariale cuvenite, indexate majorate şi reactualizate de la data desfacerii contractului de muncă, până la reîncadrarea efectivă.

Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Definitivă şi executorie de drept.’’

Considerentele avute în vedere de prima instanţă, pentru a pronunţa această hotărâre sunt următoarele: „în exercitarea atribuţiilor sale Consiliul de Administraţie al intimatei, în cadrul şedinţei din data de 12.07.2007 a decis „încetarea mandatului în funcţia de director general al D-lui F D. (…) precum şi neprelungirea acestuia”, precum şi numirea unui nou director general. Această hotărâre a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă T r i b u n a l u l T i m i ş.

Concomitent cu retragerea de către Consiliul de Administraţie a votului de încredere acordat contestatorului, s-s constatat lipsa nejustificată a acestuia de la locul de muncă, sesizându-se totodată că acesta presta efectiv activităţi zilnice la o altă societate comerciale cu intimata, respectiv SC G. SA unde contestatorul are calitatea de administrator unic.

Intimata menţionează că în această perioadă, contestatorul a semnat acte în calitatea sa de administrator al SC G. SA, ceea ce în opinia intimatei demonstrează faptul că acesta nu se află în incapacitate de muncă, deşi deţinea certificat medical.

Prin concluziile scrise, depuse la dosar, contestatorul solicită admiterea contestaţiei, anularea deciziei de concediere nr.1800/26.07.2007, emisă de intimata SC „G. LINE F.” SRL T şi reîncadrarea în funcţia deţinută anterior, obligarea pârâtei la plata contravalorii renumeraţiei sale de la data emiterii deciziei de concediere.

În considerente se invocă excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere, faţă de dispoziţiile art.268 alin.2 Codul muncii nefiind indicată „descrierea faptei care constituie abatere disciplinară”.

Pe fondul cauzei, se susţine că decizia intimatei este abuzivă întrucât în acea perioadă se afla în concediu medical, fiind în incapacitate de lucru şi că intimata nu a înlăturat valabilitatea şi temeinicia certificatelor medicale.

Contestatorul menţionează că deşi era în concediu medical nu înseamnă că se afla în imposibilitate de a semna o serie de acte în numele unei societăţi al cărei administrator este.

Instanţa examinând cererea contestatorului prin prisma probatoriului administrat în cauză, a temeiului de drept invocat, constată că, contestaţia este întemeiată, urmând a fi admisă, potrivit motivaţiei ce rezidă în continuare.

De necontestat calitatea de angajat cu contract de muncă a contestatorului în cadrul societăţii pârâte.

Prin decizia e concediere nr.1800/26.07.2007, pârâta SC „G. LINE F.” SRL T a dispus încetarea raporturilor de muncă a contestatorului cu aceasta începând cu 25.07.2007 în baza art.61 lit.a Codul muncii.

Reclamantul a prezentat dovezi scrise, acte medicale (certificat de concediu medical seria (...) nr.(...) din 07.07.2007) din care rezultă că acesta a fost în incapacitate temporară de muncă la data de 25.07.2007 şi în continuare.

Art.60 (1) lit.a Codul muncii prevede că, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii.

Art. 268 (2) lit.a Codul muncii prevede că sub sancţiunea nulităţii absolute decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare trebuie să cuprindă printre altele descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.

Instanţa verificând legalitatea deciziei de concediere nr.1800/26.07.2007, aceasta nu cuprinde această condiţie imperativă impusă de legiuitor.

Din decizia de concediere nu rezultă care este fapta comisă de contestator ce îmbracă forma unei abateri disciplinare (acţiunea sau inacţiunea sa).

Sub acest aspect şi în conformitate cu art.268 (2) lit.a Codul muncii decizia de concediere este nulă.

Instanţa constată că excepţia este întemeiată şi drept consecinţă, în conformitate cu art.283 (1) lit.b din Codul muncii coroborat cu art.60 alin.1 lit.a Codul muncii coroborat cu art.268 (2) lit.a Codul muncii, contestaţia este întemeiată urmând a fi admisă.

Potrivit art.78 Codul muncii se va dispune anularea deciziei de concediere nr.1800/26.07.2007, se va dispune reîncadrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior concedierii potrivit art.78 (2) Codul muncii şi obligarea intimatei la plata către contestator a drepturilor salariale cuvenite, indexate, majorate şi reactualizate de la data concedierii până la reintegrarea efectivă în muncă.”

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, în motivarea căruia se susţine existenţa motivului de casare cu trimitere pentru rejudecare, decizia contestată nefiind nulă, impunându-se rejudecarea în fond a pricinii; un al doilea motiv de recurs, subsidiar, pe care îl invocă recurenta, se referă la netemeinicia contestaţiei reclamantului şi la acordarea acestuia „mai mult decât s-a cerut”, prin a fi fost reîncadrat în funcţie fără să-i fi cerut instanţei acest lucru.

Intimatul reclamant s-a opus admiterii recursului, apreciind că nici unul dintre motivele de recurs nu se poate reţine în cauză.

Recursul este fondat pentru cel de al doilea motiv invocat.

În privinţa primului motiv de recurs, acesta este inexistent, câtă vreme, neîndoielnic, aşa cum rezultă din probele dosarului, „destituirea” reclamantului din funcţia deţinută s-a făcut în timp ce aceasta se afla în concediu medical, fiind astfel încălcate dispoziţiile cu caracter imperativ ale art. 60 lit. a din Codul muncii.

Al doilea motiv de recurs, însă, poate fi încadrat în prevederile art. 304 punct 6 din C o d u l d e procedură civilă, reîncadrarea în funcţia destinată anterior nefiind cerută de contestator în condiţiile cerute de art.114 sau art.132 din acelaşi cod de legi, ci prin concluziile scrise depuse la dosar în chiar ziua judecării şi pronunţării sentinţei recurate, ceea ce în mod greşit a luat în considerare prima instanţă ca o reîntregire sau modificare a cererii sale. Aceasta neînsemnând, însă, că reclamantul nu poate cere reîncadrarea în funcţie pe calea unei acţiuni civile separate.

Aşa fiind, prin admiterea recursului, sentinţa va fi parţial modificată în sensul celor mai sus arătate şi cu limitarea în timp a plăţii despăgubirilor de către recurentă intimatului, până la data pronunţării deciziei în recurs.

Luând în considerare şi dispoziţiile art. 312 (1) şi art. 274 (1) din C o d u l d e procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC „G. LINE F.” SRL T, împotriva sentinţei civile nr. 2212I/PI din 25.10.2007 a T r i b u n a l u l u i T i m i ş dată în dosar nr(...), pe care o modifică parţial în sensul că înlătură din cuprinsul ei dispoziţia de reîncadrare în muncă „în funcţia deţinută anterior desfacerii contractului de muncă” a intimatului reclamant F D. şi limitează, până la data pronunţării deciziei de faţă, plata de către recurentă a drepturilor salariale la care a fost obligată prin sentinţa recurată către reclamantul intimat.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Obligă pe reclamantul intimat F D. să plătească recurentei 500 (cinci sute) lei cheltuieli de judecată parţiale în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.01.2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red.M.D/21.01.2008

Tehnored.: D.I/ 2 ex./28.01.2008

Prima instanţă: T r i b u n a l u l T i m i ş

Jud.J. J., jud. E. S.