Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.44/R

Şedinţa publică din 16 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanţii E. O., D. M., N. E., O. B., cu domiciliul ales la Cabinet av.B. H. cu sediul în F, str.(...).(...), nr.15, Bl.15, .9 împotriva sentinţei civile nr.690/24.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata S.C. E. S.A., cauza având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns: intimata pârâtă S.C. E. S.A. reprezentantă de avocat H. F. în substituirea d-lui avocat E. D. cu delegaţie de substituire, lipsă fiind recurenţii reclamanţi E. O., D. M., N. E., O. B..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenţii reclamanţi au depus la dosar concluzii scrise; după care:

Reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar împuternicire avocaţială şi delegaţie de substituire.

Întrebat fiind, reprezentantul intimatei pârâte precizează că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului intimatei pârâte.

Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului declarat de reclamanţi, considerând că hotărârea pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a este corectă, legală şi temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.

După strigarea cauzei s-au depus la dosar concluzii scrise din partea intimatei pârâte.

CURTEA

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.690/24.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a în dosarul nr(...) a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă, având ca obiect drepturi băneşti formulate de reclamanţii E. O., D. M., N. E., O. B. în contradictoriu cu intimata S.C. E. S.A.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.2846/91/6.08.2008 pe rolul T r i b u n a l u l u i V r a n c e a reclamanţii E. O. , D. M. , N. E. şi O. B. au chemat in judecata pa parata SC E. SA pentru ca prin hotărâre judecătoreasca sa se dispună obligarea paratei la plata sumelor reprezentând salarii cuvenite ca urmare a executării necorespunzătoare a obligaţiei de acordare a plăţilor compensatorii datorate ca urmare a încetării contractului individual de munca, sume actualizate conform indicelui de inflaţie.

In motivare au arătat ca au fost salariaţi ai pârâtei S.C. E. S.A. B, punctul de lucru E. V, având o vechime intre 5-15 ani, iar unii dintre reclamanţi de peste 15 ani si ca in urma procesului de reorganizare si restructurare a paratei aprobat in anul 2005 s-a trecut la disponibilizarea personalului din acest punct de lucru.

Disponibilizarea s-a făcut în conformitate cu Planul social - anexa la contractul colectiv de munca aprobat de Consiliul de administraţie al paratei in anul 2005.

Conform pct. 4 din Planul social angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi sa beneficieze, în funcţie de vechimea în muncă, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.

În contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariaţilor, angajatorul plăteşte salariatului o indemnizaţie de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.

Din interpretarea contractului colectiv de munca si a Planului social rezulta, arata reclamanţii, ca parata ar avea de achitat o diferenţa de suma la plăţile compensatorii efectuate.

Au precizat ca plăţile compensatorii trebuiau sa fie acordate la nivelul salariului mediu brut , aşa cum prevede Planul social anexa la CCM.

Sumele acordate nu sunt supuse impozitării, angajatorului revenindu-i sarcina de a asigura plata acestor impozite, in condiţiile disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal.

Prin întâmpinarea din data de 7.10.2008 parata a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiata, arătând, în esenţă, ca sumele acordate in baza Planului social nu se cumulează cu cele prevăzute în contratul colectiv de munca.

Aceasta împrejurare rezulta din B.ul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părţile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social voinţa comuna a părţilor a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizaţiile de concediere.

A mai arătat ca toate aceste acte reprezintă voinţa parţilor şi această voinţă nu poate fi modificată pe cale judiciară.

O dovada în plus pentru cele susţinute este faptul ca în C.C.M. pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanţii E. O., D. M., N. E. şi O. B. au fost salariaţi ai paratei, iar prin deciziile aflate la dosar aceştia au disponibilizaţi, cu acordarea unei indemnizaţii de concediere stabilite in baza art. 50 din Contractul colectiv de munca, completate cu prevederile Planului social, ţinând cont de vechimea in cadrul E. a salariatului.

Reclamanţii au susţinut ca aceste sume, acordate cu titlu de indemnizaţie de concediere, nu sunt corect calculate, ele cumulându-se cu sumele ce erau prevăzute in art. 50 din Contractele colective de munca.

Conform pct. 4 din Planul social angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi să beneficieze, in funcţie de vechimea in muncă, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.

Acest Plan social constituie anexa la contractul colectiv de munca.

In contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca în caz de concediere din motive neimputabile salariaţilor, angajatorul plăteşte salariatului o indemnizaţie de concediere astfel: de la 0 la trei ani - 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.

Din B.ul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părţile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social voinţa comuna a parţilor a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizaţiile de concediere rezulta ca voinţa comuna a parţilor contractante a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor prevederile contractului colectiv de munca si nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizaţie de concediere.

Potrivit disp. art 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parţi, iar potrivit disp. art 31 alin 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de cate ori părţile convin acest lucru.

Modificările se comunica organelor prevăzute de lege, aşa cum prevede aliniatul 2 al articolului 31 din acelaşi act normativ.

Modificările aduse la contractul colectiv de munca au fost înregistrate in condiţiile legii.

Potrivit disp. art. 969 cod. Civil convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiaşi articol aceste convenţii se pot revoca doar cu consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Este evident ca părţile au modificat, prin Planul social, prevederile contractului colectiv de munca cuprinse in art 50 cu privire la indemnizaţiile de concediere, astfel ca acţiunea formulata apare ca neîntemeiata, fiind respinsă ca atare.

O dovada în plus este faptul că în CCM pe anul 2008 în art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.

Împotriva sentinţei civile au declarat recurs reclamanţii E. O., D. M., N. E. şi O. B. prin reprezentant av.B. H., criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie.

1. Stabilirea de către instanţă a unei situaţii de fapt eronată,neconformă cu realitatea .

În susţinerea acestui motiv de recurs au invocat faptul că Planul social în forma sa finală din 21.04.2005 completează prevederile art.50 din Contractul colectiv de muncă şi nu reprezintă o variantă opţională a acestuia.

Formula de calcul folosită de reclamanţii – recurenţi conduce la un rezultat diferit, rezultând diferenţe care nu se justifică (au dat exemplul unui salariat cu o vechime de 15 ani disponibilizat în luna ianuarie 2007).

Drepturile minimale prevăzute în art.50 din Contractul colectiv de muncă nu au fost completate cu dispoziţiile din Planul social iar amendamentul invocat de pârâtă este nul,fiind inopozabil;

2. Caracterul formal al B.ului din data de 13.09.2006 apărut după înregistrarea Planului social la ITM B cu nerespectarea procedurii impuse de lege pentru a induce în eroare instanţa asupra situaţiei de fapt;

3. Încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art.30,31 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă sub aspectul modificărilor aduse prin amendament fără ca acesta să fie înregistrat sau recunoscută legalitatea sa de către salariaţi.

În speţă operează dispoziţiile Legii nr.130/1996 şi, prin urmare,amendamentul este lovit de nulitate şi nu poate fi opozabil.

Instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra formulei de calcul a indemnizaţiei de concediere folosită de pârâtă S.C. E. S.A., calcul efectuat în afara dispoziţiilor punctului 4 din Planul social.

Au solicitat admiterea recursului iar în rejudecare modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii pe fond a acţiunii introductive ca fiind întemeiată.

În drept şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.8,9, art.304¹ şi art.312¹ Cod procedură civilă.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata - pârâtă S.C. E. S.A. B a apreciat acţiunea ca fiind nefondată faţă de prevederile convenite de părţi prin Planul Social cât şi prin B.ul din 13.09.2006 care reprezintă o clauză interpretativă a planului social.

Examinând recursul declarat de baza motivelor astfel invocate de reclamanţi, sub toate aspectele de fapt şi de drept în conformitate cu dispoziţiile art.304¹ Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Pretenţiile formulate în cauză vizează întinderea plăţilor compensatorii avându-şi izvorul în pct.4 din Planul Social intervenit la data de 21.04.2005 şi art.50 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate încheiat pentru perioada 2005 -2008.

Planul Social - Anexa la Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. E. S.A. încheiat la data de 21.04.2005 între patronat şi salariaţii reprezentaţi de G. E. a fost determinat de reorganizarea activităţii societăţii, conducând la întocmirea proiectului de concediere colectivă.

Cât priveşte compensaţiile acordate salariaţilor, conform prevederilor art.4 din Planul Social, s-a convenit asupra acordării a 8 până la 15 salarii medii brute la nivelul E. aferente anului anterior celui în care are loc disponibilizarea, funcţie de vechimea în cadrul unităţii.

Pe de altă parte, prin dispoziţiile art.50 din Contractul colectiv de muncă la nivel de E. pe anii 2005 - 2007 s-a prevăzut în cazul concedierilor din motive care nu ţin de persoana salariatului, acordarea de către unitate a indemnizaţiei de concediere cuprinsă între 1-5 salarii medii nete, valorile acordate efectiv fiind stabilite prin negociere cu G. E..

La data de 09.01.2006 părţile au convenit asupra încheierii unui B. privind punctul 4 din Planul Social sub aspectul întinderii şi modalităţii de calcul a indemnizaţiilor de concediere,funcţie de salariul mediu brut pe E. ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

Deasemeni, prin B.ul la Planul Social din 13.09.2006 aceleaşi părţi au convenit asupra interpretării Planului Social în sensul în sensul exprimării voinţei comune a acestora de a nu cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă .

De altfel,în contractul colectiv de muncă pe anul 2008 s-a prevăzut la art.50 al.5 acordarea unui pachet compensator conform planului social exclude acordarea sumelor prevăzute la alin.1 al aceluiaşi articol.

Drept urmare, în mod legal şi temeinic prima instanţă a reţinut că părţile au modificat prin Planul Social prevederile art.50 din Contractul colectiv de muncă, cu privire la indemnizaţiile în caz de concediere, potrivit voinţei comune a acestora.

Nu pot fi primite astfel criticile recurenţilor - reclamanţi privind stabilirea de către instanţă a unei situaţii de fapt eronată, neconformă cu realitatea.

Sub aspectul cuantumului acestor indemnizaţii acordate recurenţilor-reclamanţi din deciziile individuale privind încetarea contractului individual de muncă rezultă valoarea netă a indemnizaţiilor de concediere, calculată corespunzător vechimii fiecăruia în cadrul E..

Potrivit precizărilor aduse baza de calcul a constituit-o valoarea salariul mediu brut din anul anterior (1400 lei în 2005), cu aplicarea pentru anii 2006-2008 a coeficientului de creştere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut aşa cum a fost acesta calculat în anul anterior (1582 lei în 2006,1796 lei 2007,2074 lei în 2008).

Din sumele rezultate s-a reţinut cota de impozit pe venit conform amendamentului încheiat de părţi, obţinându-se indemnizaţia de concediere în sumă netă menţionată în decizia de concediere şi primită de către salariat.

În lipsa altor dovezi rezultă că indemnizaţiile de concediere astfel acordate recurenţilor-reclamanţi au fost în mod corespunzător calculate şi achitate.

Cu privire la lipsa de opozabilitate a amendamentului pe motivul neînregistrării legale a acestuia, dispoziţiile invocate cuprinse în art.31 din Legea nr.30/1996 vizează situaţia modificărilor aduse contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, ori de câte ori părţile convin acest lucru.

În speţă, amendamentul invocat nu reprezintă o modificare propriuzisă a contractului colectiv de muncă rolul acestuia fiind acela de interpretare a clauzelor cuprinse în Planul Social potrivit voinţei părţilor în ceea ce priveşte acordarea indemnizaţiei cuvenite pentru acelaşi motiv, al concedierii.

Potrivit acestuia,voinţa comună a părţilor a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr.690/24.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a în dosarul nr(...).

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii E. O., D. M., N. E., O. B., cu domiciliul ales la Cabinet av.B. H. cu sediul în F, str.(...).(...), nr.15, Bl.15, .9 împotriva sentinţei civile nr.690/24.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a în dosarul nr(...).

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 16 Ianuarie 2009.

S. dec.jud.B.(...)/17.02.2009

Tehnored.S.C./2 ex./ 21 Februarie 2009

Fond:V.N..S.S.

Asistenţi jud.S.C.T.-A.E.T.