Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4631

Şedinţa publică de la 06 Iulie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)-E.

Grefier B. H.

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul I. D. împotriva sentinţei civile nr.6184 din 19.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...) în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat U. B. pentru intimata pârâtă, lipsind recurentul reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanţa constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat U. B., pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.6184 din 19.11.2008, T r i b u n a l u l D o l j a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru capătul de cerere privitor la indemnizaţia de concediere şi în consecinţă a respins cererea promovată de reclamantul I. D. împotriva pârâtei SC E. SA B.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că:

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a indemnizaţiei de concediere, tribunalul a constatat următoarele:

Indemnizaţia de concediere este prevăzută printr-o clauză a contractului colectiv de muncă aplicabil şi reprezintă o plată compensatorie, care se acordă o singură dată şi numai în cazul încetării contractului individual de muncă pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.

Ca urmare, aceste drepturi nu reprezintă drepturi salariale ( incluse în salariu) pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii ( termenul de prescripţie de 3 ani de la data naşterii dreptului).

În acest sens sunt şi disp. art. 154 alin. 1 Codul muncii în conformitate cu care ,, Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă” şi disp. art. 155 Codul muncii potrivit cărora,, Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri”.

Fiind vorba de plăţi (salarii) compensatorii, acordate după încetarea contractului de muncă, aceste sume nu pot fi apreciate ca drepturi salariale, astfel încât termenul de prescripţie pentru exercitarea dreptului la acţiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia este de 6 luni de la data naşterii lui (art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii), şi nu 3 ani (art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii).

În sprijinul aprecierii că indemnizaţia de concediere nu este asimilată unui venit salarial, sunt şi dispoziţiile exprese ale art. 55 Lg. nr. 571/2003 – codul fiscal, astfel:

„(2):Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale şi finanţate din buget;

j) sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, precum şi sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, acordate potrivit legii.”

Prin urmare, faţă de toate aceste argumente, respectiv art. 154 CM, care defineşte salariul şi art.55 D., care include indemnizaţia de concediere la „alte venituri”, instanţa a apreciat că indemnizaţia de concediere nu poate fi inclusă în categoria veniturilor salariale, termenul în care poate fi cerută fiind cel prevăzut de art.283 alin 1 lit e Codul muncii.

În speţă, reclamantul a fost concediat în noiembrie 2005, iar acţiunea a fost introdusă la data de 2.10.2008, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul I. D., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, se susţine că instanţa de fond a soluţionat greşit cauza prin prisma excepţiei prescripţiei de 6 luni reglementate de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.

Susţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, drepturile solicitate sunt drepturi de natură salarială.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat şi urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, se impun următoarele precizări:

Dispoziţiile art. 283 alin.1 din Codul muncii reglementează termenele de prescripţie pentru formularea cererilor în vederea soluţionării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menţionat la lit. c (de 3 ani) - în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator şi cel menţionat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

Esenţial pentru stabilirea termenului de prescripţie aplicabil în cauză este a se determina natura juridică a dreptului pretins.

Împrejurarea că indemnizaţia de concediere solicitată de reclamantă a fost prevăzută în contractul colectiv de muncă nu poate constitui în sine un argument suficient pentru a atrage aplicare dispoziţiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.

Trebuie avută în vedere natura juridică a acestei indemnizaţii .

Având în vedere raţiunea pentru care se acordă indemnizaţia de concediere - aceea de a acoperi prejudiciul suferit de salariat ca urmare a încetării intempestive a contractului individual de muncă, din iniţiativa angajatorului, rezultă că aceste indemnizaţii au natura juridică a unor despăgubiri.

În speţă, obiectul conflictului individual dintre părţi îl constituie neplata indemnizaţiei de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, indemnizaţie care are natura juridică a unei despăgubiri, termenul de prescripţie pentru formularea unei astfel de acţiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispoziţiile art. 283 lit. c din Codul muncii.

Acestea sunt argumentele pentru care instanţa de recurs constată că acţiunea formulată de reclamantă nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 litera e din Codul muncii, soluţia instanţei de fond asupra excepţiei fiind greşită.

Constatând că instanţa de fond nu a soluţionat fondul cauzei, în temeiul art. 312 alin. 5 din C o d u l d e procedură civilă, Curtea urmează să caseze sentinţa şi să trimită cauza pentru soluţionarea fondului la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamantul I. D. împotriva sentinţei civile nr.6184 din 19.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...) în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, având ca obiect drepturi băneşti.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă

Pronunţată în şedinţa publică de la 06 Iulie 2009

2ex/A.G.

Red.jud. M.(...) E.

13.07.2009

Jud.fond M.A.D./E.E.