Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de muncă şi

asigurări sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 19

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2009

PREŞEDINTE : Dr. (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul E. S. împotriva sentinţei civile nr. 510 din 26 mai 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...), în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest România, având ca obiect litigiu de muncă.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă consilier juridic M. E. în reprezentarea pârâtei-intimate Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest România şi avocat M. M. în reprezentarea reclamantului-recurent E. S..

Procedura de citare este îndeplinită legal.

Recursul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care reprezentanta pârâtei-intimate depune la dosar decizia civilă nr. 2776/19.09.2008 a Curţii de A p e l T i m i ş o a r a, adresele nr. 4105/31.08.2007 şi nr. 4897/9.10.2007, înregistrate la Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, Regulamentul intern al Agenţiei pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T şi înscrisuri privind procedura de evaluare la care a participat reclamantul.

Curtea acordă cuvântul asupra excepţiei de nulitate a recursului, invocată de intimată prin întâmpinare pe motiv că nu cuprinde elementele esenţiale prevăzute de art. 302¹ lit. c Cod procedură civilă, respectiv motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

Reprezentantul pârâtei-intimate solicită admiterea excepţiei de nulitate a recursului, pentru considerentele expuse în întâmpinare.

Reprezentanta reclamantului-recurent solicită respingerea excepţiei de nulitate a recursului, întrucât instanţa poate să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 304¹ Cod procedură civilă.

Având în vedere motivele recursului şi dispoziţiile art. 304¹ Cod procedură civilă, invocate ca temei de drept al cererii de recurs, Curtea respinge excepţia de nulitate a recursului, invocată de intimată prin întâmpinare pe motiv că nu cuprinde elementele esenţiale prevăzute de art. 302¹ lit. c Cod procedură civilă, întrucât cererea de recurs cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

Instanţa invocă, din oficiu, excepţia de nulitate a deciziei de concediere prin raportare la dispoziţiile art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului, precum şi asupra excepţiei de nulitate a deciziei de concediere prin raportare la dispoziţiile art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.

Reprezentanta reclamantului-recurent solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi admiterea excepţiei de tardivitate a emiterii deciziei de concediere, a excepţiilor de nulitate a deciziei de concediere pentru lipsa menţiunilor obligatorii prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. b şi lit. c din Codul muncii şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii în întregime, iar în subsidiar casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtei-intimate solicită respingerea excepţiei de tardivitate a emiterii deciziei de concediere şi a excepţiilor de nulitate a deciziei de concediere, pentru lipsa menţiunilor obligatorii prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. b şi lit. c din Codul muncii, ca neîntemeiate, precum şi a recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele de fapt şi de drept expuse în întâmpinare şi în concluziile scrise, arătând că decizia de concediere cuprinde toate elementele prevăzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, iar hotărârea recurată este motivată în fapt şi în drept, astfel încât nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în fond a cauzei.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului de faţă, constată.

Prin sentinţa civilă nr. 510/26.05.2008, pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l A r a d a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamantul E. S. împotriva pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, având ca obiect anularea deciziei de concediere nr. 98/13.11.2007, reintegrarea sa în postul ocupat anterior concedierii şi obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, precum şi la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a apreciat că excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere este neîntemeiată, deoarece aceasta a fost emisă în termenul legal de 30 de zile, prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii.

Totodată, a respins ca nefondată excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere, apreciind că ea cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare, fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii.

Prima instanţă a reţinut că fapta săvârşită de reclamant, respectiv refuzul de a semna documentele legate de raportul de evaluare în calitatea sa de membru cu drept de vot în comisia de evaluare, constituie abatere gravă, potrivit dispoziţiilor art. 263 alin. 2 din Codul muncii şi pct. 5.2. lit. c din Regulamentul intern al Agenţiei pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, fiind justificată aplicarea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, conform art. 264 alin. 1 lit. e din Codul muncii.

Reclamantul a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinţei civile nr. 510/2008, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanţă a respins excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere fără a se referi în mod concret la apărările invocate de reclamant în susţinerea acesteia, respectiv la împrejurarea că reclamantul a refuzat semnarea grilelor de evaluare cu începere din data de 10.09.2007, dată la care a luat cunoştinţă de acest refuz şi preşedintele comitetului de evaluare: directorul Agenţiei pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T. Prin urmare, decizia de concediere din 13.11.2007 a fost emisă cu încălcarea termenului imperativ de 30 de zile, prevăzut de lege, termen care s-a împlinit la 1.11.2007, datorită incapacităţii temporare de muncă în care s-a aflat reclamantul.

Instanţa de fond a apreciat că excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere este nefondată, fără a indica probele sau raţionamentul juridic care au stat la baza acestei concluzii şi motivele pentru care a înlăturat susţinerile reclamantului referitoare la împrejurarea că decizia contestată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Cu privire la fondul cauzei se susţine că prima instanţă a apreciat unilateral şi superficial probele administrate de părţi, reţinând că reclamantul a refuzat semnarea documentelor, deoarece a primit ca sarcină de serviciu, pe lângă atribuţiile specifice, introducerea datelor în T., cu toate că reclamantul a arătat, de mai multe ori, că motivul pentru care a refuzat semnarea actelor a fost nerespectarea procedurii de evaluare, care stabileşte că una din obligaţiile directorului Agenţiei pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T este aceea de a se asigura că niciun membru al comisiei nu primeşte alte atribuţii de serviciu până la finalizarea lucrărilor de evaluare.

Datorită faptului că reclamantul nu-şi putea îndeplini sarcinile în cadrul comitetului, a făcut o serie de sesizări către Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T şi M.D.L.P.L referitoare la neregulile şi problemele cu care se confrunta. Procedura a fost anulată de M.D.L.P.L, care a numit un nou comitet şi a dispus refacerea întregului proces de evaluare, dată fiind neregularitatea procesului de evaluare până în acel moment.

Instanţa de fond nu a analizat sancţiunea disciplinară prin raportare la prevederile art. 266 din Codul muncii. Din întregul probatoriu administrat în cauză rezultă că reclamantul nu se face vinovat de vreo abatere, întrucât simplul refuz de a semna retroactiv nişte documente, pe care le considera nelegale, nu poate fi considerat abatere disciplinară, în condiţiile în care acest aspect a fost adus la cunoştinţa angajatorului şi a ministerului înainte de începerea cercetării disciplinare prealabile, iar sesizările reclamantului au condus la anularea de către M.D.L.P.L a tuturor lucrărilor comisiei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304¹ Cod procedură civilă.

Intimata a depus întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, arătând că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, cerinţă prevăzută de art. 302¹ lit. c Cod procedură civilă.

Totodată, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în mod temeinic şi legal, prima instanţă a respins excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere, deoarece recurentul a refuzat expres semnarea documentelor de evaluare tehnică şi financiară în cadrul comitetului de evaluare în data de 25.09.2007, dată la care a transmis adresa nr. 4601/25.09.2007, prin care a adus la cunoştinţa conducerii acest refuz, astfel încât aceasta este data când conducătorul instituţiei a luat la cunoştinţă despre fapta săvârşită de către reclamant. În perioada 17.09.2007 – 31.10.2007, reclamantul a avut un număr de 23 de zile de concediu medical, iar în perioada 1.11.2007 – 9.11.2007 a fost absent nemotivat, deoarece a anunţat telefonic că este în concediu medical, însă nu a prezentat un certificat medical, împrejurări ce au determinat suspendarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii.

Excepţia nulităţii absolute de deciziei de concediere a fost respinsă corect de către instanţa de fond, întrucât decizia de concediere cuprinde descrierea faptei care reprezintă abatere disciplinară, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, în condiţiile în care, în cursul cercetării disciplinare, reclamantul s-a limitat la a afirma că a refuzat semnarea documentelor, fără a explica în vreun fel acest refuz.

Cu privire la fondul cauzei se susţine că prima instanţă a respins, în mod temeinic şi legal, contestaţia reclamantului, întrucât fapta săvârşită de el reprezintă o abatere gravă de la disciplina muncii, constând în perturbarea, cu vinovăţie, a întregului proces de evaluare şi întârzierea finalizării acestuia. Reclamantul nu a cunoscut procedura de evaluare, iar susţinerile sale nu pot fi considerate ca motive de nelegalitate a grilelor sau a raportului de evaluare. Nemulţumirile reclamantului nu au fost considerate nereguli de către M.D.L.P.L. Procedura de evaluare a fost reluată din cauza refuzului reclamantului de a semna documentele, nefiind vorba de semnarea retroactivă a documentelor sau de documente întocmite nelegal. Reclamantul trebuia să semneze propriile grile de evaluare, realizate în cursul desfăşurării procesului de evaluare, şi să le predea în formatul cerut potrivit grilei de evaluare.

Alegaţia recurentului că a primit alte sarcini de serviciu în timpul evaluării, respectiv introducerea datelor în sistemul T., nu corespunde realităţii, deoarece aceste activităţi au fost desfăşurate în luna august 2007, iar lucrările comisiei de evaluare au început în luna septembrie.

Angajatorul este singurul în măsură să interpreteze gravitatea faptei săvârşite, conform art. 266 din Codul muncii, şi să stabilească sancţiunea pe care o aplică, în virtutea dreptului său de prerogativă disciplinară. Prima instanţă a reţinut, în mod legal şi temeinic, că reclamantul a pus în pericol acordarea de către N. a sumelor alocate, deoarece a refuzat nejustificat de a semna documentele necesare finalizării procesului de evaluare.

Reclamantul a depus concluzii scrise, prin care reiterează motivele de fapt şi de drept invocare prin cererea de recurs şi solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de nulitate a recursului, invocată prin întâmpinare, întrucât instanţa poate să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 304¹ Cod procedură civilă.

Prin concluziile scrise depus la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând motivele de fapt şi de drept invocate prin întâmpinare.

La dosar s-au depus următoarele înscrisuri: adresa nr. 641/11.02.2008, emisă de Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, procesul-verbal încheiat la 20.11.2007 ora 10,15, dovezi privind comunicarea unor înscrisuri către reclamant, adresa nr. 413/E./4.10.2007, înregistrată la Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, decizia civilă nr. 2776/19.09.2008 a Curţii de A p e l T i m i ş o a r a, adresele nr. 4105/31.08.2007 şi nr. 4897/9.10.2007, înregistrate la Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, Regulamentul intern al Agenţiei pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T şi înscrisuri privind procedura de evaluare la care a participat reclamantul.

La termenul din 14 ianuarie 2009, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de nulitate a deciziei de concediere prin raportare la dispoziţiile art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat în parte pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul E. S. a contestat decizia de concediere nr. 98/13.11.2007 emisă de pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, prin care s-a dispus, în temeiul art. 40 alin. 1 lit. e, art. 61 lit. a, art. 263 alin. 1 şi art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, coroborate cu pct. 4.1 lit. e şi pct. 8.2 lit. f din Regulamentul intern al Agenţiei pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, încetarea contractului său de muncă cu începere de la data de 13.11.2007. S-a reţinut că refuzul reclamantului, exprimat prin adresa nr. 4650/25.09.2007, de a semna documentele legate de raportul de evaluare şi de lucrările Comitetului de selecţie regional în cadrul programului PHARE D. 2005 „Asistenţă acordată J.-urilor în scopul achiziţionării de servicii de consultanţă în afaceri” şi acuzaţiile aduse de acesta cu privire la corectitudinea desfăşurării procesului de evaluare, fără a menţiona în mod concret care sunt neregulile semnalate, au pus în dificultate desfăşurarea procesului de evaluare. Totodată, s-a apreciat, în urma efectuării cercetării disciplinare, că refuzul reclamantului de a semna documentele este neîntemeiat, întrucât acuzaţiile aduse nu sunt concrete, iar cele semnalate de către membrii comisiei de evaluare sunt reale.

Având în vedere data sesizării conducerii cu privire la fapta săvârşită de reclamant, data emiterii deciziei de concediere şi perioada în care reclamantul s-a aflat în concediu medical, conform înscrisurilor depuse la dosar, Curtea apreciază că excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere este neîntemeiată prin raportare la dispoziţiile art. 268 alin. 1 din Codul muncii, astfel încât instanţa de fond a respins în mod corect această excepţie.

Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 98/13.11.2007, emisă de pârâtă, rezultă că nu au fost respectate dispoziţiile art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii, întrucât decizia de concediere nu cuprinde prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.

În referatul privind cercetarea disciplinară a reclamantului se menţionează că fapta săvârşită de acesta constituie abatere disciplinară, deoarece reclamantul a încălcat dispoziţiile pct. 5.2 lit. c din regulamentul intern al Agenţiei pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, referitoare la obligaţia salariaţilor de a executa întocmai şi la termenele stabilite obligaţiile de serviciu ce le revin prin fişa postului, precum şi dispoziţiile legale încredinţate de şeful ierarhic sau de directorul agenţiei ori sarcinile trasate de aceştia conform domeniului de competenţă şi fişei postului.

Pct. 5.2 lit. c din regulamentul intern al Agenţiei pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T nu este indicat ca temei de drept al deciziei de concediere, iar celelalte dispoziţii menţionate în decizie se referă la dreptul angajatorului de a constata săvârşirea de abateri disciplinare şi de a aplica sancţiunile corespunzătoare potrivit legii, contractului colectiv de muncă şi regulamentului intern, astfel încât această decizie a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii, deoarece nu cuprinde dispoziţiile din regulamentul intern încălcate de salariaţi.

Întrucât decizia de concediere contestată de reclamant este lovită de nulitate pentru lipsa menţiunilor prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurent, precum şi a apărărilor referitoare la acestea, formulate de către intimată.

Văzând considerentele expuse mai sus şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 – alin. 3 coroborate cu cele ale art. 304¹ Cod procedură civilă, precum şi cu cele ale art. 76 – 78 şi art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii, Curtea va admite recursul reclamantului ca fiind întemeiat şi va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va admite în parte acţiunea civilă formulată de către reclamantul E. S. împotriva pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, va anula decizia de concediere nr. 98/13.11.2007, emisă de pârâtă, va obliga pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere şi să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Reclamantul nu a arătat în ce constă prejudiciul moral suferit de el ca urmare a concedierii, astfel încât, faţă de prevederile art. 269 alin. 1 din Codul muncii, Curtea va menţine dispoziţiile hotărârii recurate în ceea ce priveşte respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor daune morale de 10.000 lei, apreciind că anularea deciziei de concediere şi repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii acesteia asigură repararea prejudiciului încercat de el prin concedierea contestată.

Curtea nu va acorda reclamantului-recurent cheltuieli de judecată, întrucât acesta nu a depus dovezi privind cuantumul cheltuielilor de judecată determinate de soluţionarea în fond şi în recurs a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de către reclamantul-recurent E. S. împotriva sentinţei civile nr. 510/26.05.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...), în contradictoriu cu pârâta-intimată Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T.

Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că:

Admite în parte acţiunea civilă formulată de către reclamantul E. S. împotriva pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T.

Anulează decizia de concediere nr. 98/13.11.2007, emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere şi să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Menţine dispoziţiile hotărârii recurate în ceea ce priveşte respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor daune morale de 10.000 lei.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Dr. (...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER

(...) (...)

Red. C. E./9.02. 2009

Tehnored.: V.M/ 2 ex./12.02. 2009

Prim inst.: J. E. şi J. U.