Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.965/R

Şedinţa publică din 19 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE - (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Grefier - (...) (...)

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul J. E., domiciliat în B, D. G, nr.323, Bl.1, .6, .88 împotriva sentinţei civile nr.68/26.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B r ă i l a în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR,cauza având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: recurentul- contestator J. E. personal şi pentru intimata CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR - avocat E. E. N. cu delegaţie la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ;după care:

Recurentul-contestator precizează că intimata nu a depus la dosar toate înscrisurile solicitate la un termen anterior, învederând că nu s-a depus dovada că s-au făcut angajări în anul 2008.

Curtea pune în discuţie faptul că s-au depus la dosar Hotărârea Adunării Generale a membrilor D. Pensionari B din 17.04.2008, Organigrama,Statul de funcţiuni aprobat în Adunarea generală a membrilor C.A.R.P. B,considerând că au fost depuse la dosar de către CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR toate înscrisurile solicitate.

Recurentul-contestator depune la dosar copia contractului de asistenţă juridică întocmit la data de 12.08.2008, arătând că, conform acestui contract avocat E. E. N. a fost angajat pe perioadă nedeterminată.

Reprezentantul intimatei precizează că acel contract nu se poate considera ca fiind un angajament pe perioadă nedeterminată.

Recurentul-contestator precizează că acesta este un contract nedeterminant în care este şi o sumă stabilită.

Curtea va avea în vedere acel contract de asistenţă juridică.

Întrebaţi fiind, recurentul-contestator şi reprezentantul intimatei precizează că nu mai au alte cereri de formulat şi excepţii de invocat.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi excepţii de invocat instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor în dezbateri.

Recurentul contestator precizează că instanţa de fond nu a ţinut cont de nulitatea deciziei pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.74 alin.1 pct.B din Codul muncii. Decizia de concediere trebuia să conţină în mod obligatoriu durata preavizului acordat de angajator salariatului având în vedere că s-a dispus concedierea în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii, făcând precizarea că durata preavizului i-a fost comunicată prin adresa nr.5199/23.07.2008, preavizul începând că curgă de la data de 25.07.2008,anterior emiterii deciziei. Pe cale de consecinţă,potrivit dispoziţiilor legale,decizia nr.14/15.08.2008 a C.A.R.P. este lovită de nulitate absolută,solicitând ca instanţa să se pronunţe pe această excepţie. Pe fond, intimata a desfiinţat postul de consilier juridic având ca temei art.65 din Codul muncii. Desfiinţarea postului nu a avut o cauză reală serioasă aşa după cum pretinde intimata,ci o cauză subiectivă. În concluzie solicită admiterea recursului şi anularea deciziei de concediere ca nelegală.

Reprezentantul intimatei precizează că îşi menţine argumentele arătate în întâmpinarea depusă la dosar. Pe excepţie consideră că decizia de concediere a fost temeinică şi legală, contestatorul a beneficiat de preaviz iar în cuprinsul deciziei la rândul 4 este menţionat perioada de preaviz. Pe fond solicită respingerea recursului declarat de contestator ca nefundat,învederând că hotărârea provizorie a Consiliului Director de înfiinţare a postului de consilier juridic nu a fost validată de Adunarea Generală. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Recurentul-contestator, în replică precizează că hotărârea provizorie a Consiliului Director de înfiinţare a postului de consilier juridic nu a fost atacată în instanţă în termen de 15 zile.

Reprezentantul intimatei precizează că nu mai are nimic de adăugat.

CURTEA

Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de A P E L G A L A Ţ I, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr(...).

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele.

Prin sentinţa civilă nr. 68/26.01.2009 pronunţată de către T r i b u n a l u l B r ă i l a, s-a respins contestaţia formulată de contestatorul J. E. împotriva deciziei de concediere nr.5199/23.07.2008 emisă de intimata Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor B.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele.

Prin contestaţia înregistrată la T r i b u n a l u l B r ă i l a sub nr(...), J. E. a solicitat anularea adresei de concediere nr.5199/23.07.2008 emisă de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor B, reintegrarea în funcţie şi plata de despăgubiri egale cu salariul indexat majorat şi reactualizat.

Reclamantul a mai cerut şi plata de către pârâtă a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Ulterior, contestatorul a arătat că, în fapt prin adresa nr.5199/23.07.2008 a fost concediat şi contestă această măsură a concedierii, care a fost confirmată de decizia nr.14/15 august 2008 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă. J. E. invocă nulitatea deciziei (adresei) 5199/23.07.2008 întrucât nu conţine termenul de contestare şi nici instituţia la care trebuie să adreseze contestaţia, încălcându-se disp.art.62 din Legea 53/2003.

Pe fond, contestatorul invocă nelegalitatea modalităţii de înfiinţare a postului de consilier juridic. Astfel, deşi hotărârea Consiliului Director din O. 2007 a fost nelegală, ea nu a fost contestată în termen legal. Ulterior, desfiinţarea postului nu are o cauză obiectivă, ci una subiectivă, legată de persoana sa. Consideră că la baza deciziei de concediere a stat cererea sa de prelungire a timpului de lucru de la 2 ore la 4 ore, faptul că şi-a exprimat opinia juridică în legătură cu modul în care pârâta îşi desfăşoară activitatea.

Pârâta, prin întâmpinare a cerut respingerea contestaţiei ca nefondată.

Pârâta s-a apărat, arătând că prin adresa 5199/23.07.2008 i-a făcut cunoscut contestatorului preavizul şi prin decizia nr.14/2008 s-a dispus concedierea în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii.

În cauză s-au administrat probe cu acte.

Tribunalul, coroborând probele administrate, a constatat cele ce vor fi arătate în continuare.

Contestatorul J. E. a fost angajat cu contract individual de muncă la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor B, în calitate de consilier juridic, cu timp parţial - 2 ore/zi de muncă pe zi, începând cu data de 3 decembrie 2007.

La data de 23.07.2008, cu adresa 5199, angajatorul a comunicat lui J. E. că s-a hotărât desfiinţarea postului de consilier juridic pe care-l ocupa şi că i se acordă preaviz de 15 zile începând cu data de 25.07.2008.

La data de 15 iulie 2008, cu decizia nr.14, contestatorului i se încetează raporturile de muncă în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii pentru desfiinţarea locului de muncă, urmare a dificultăţilor economice.

Verificând legalitatea celor două acte, tribunalul a constatat că excepţiile invocate de contestator nu sunt fondate.

Astfel, adresa 5199/23.07.2008 nu este o decizie de concediere în sensul c o d u l u i m u n c i i, dovadă fiind emiterea ulterioară a unui astfel de act (decizia nr.14/15. iulie 2008).

Prin adresa 5199/23.07.2008, Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor B,a făcut cunoscut contestatorului că i s-a acordat preaviz de 15 zile. În acelaşi timp i s-a comunicat răspunsul la cererea sa de mărire a timpului de lucru de la 2 ore la 4 ore/zi şi i s-a argumentat măsura de acordare a preavizului.

Sancţiunea nulităţii invocată de J. E. pentru lipsa termenului şi a instanţei la care se poate adresa contestaţia, în temeiul art.62 alin.2 Codul muncii nu este incidentă în cauză pentru că, aşa cum s-a arătat, adresa respectivă nu este o decizie de concediere.

Legiuitorul a instituit sancţiunea nulităţii deciziei de concediere pentru motivele de mai sus pentru a evita prejudicierea angajatorului prin neindicarea termenului de contestaţie şi a instanţei competente să soluţioneze contestaţia.

În speţă, contestatorul s-a adresat şi în termenul legal, dar şi la instanţa competentă, aşa încât excepţiile apar nefondate.

Cu privire la decizia de concediere nr.14/2008, contestatorul a invocat tardivitatea comunicării.

Nici această excepţie nu a fost primită.

Dispoziţiile art. 268 alin.3 Codul muncii dispun într-adevăr că decizia de concediere să se comunice în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii, dar nu prevede şi o sancţiune pentru încălcarea termenului, ceea ce face ca termenul să fie caracterizat ca un termen de recomandare.

Tribunalul a apreciat că în cauză nu operează nulitatea deciziei de concediere pentru lipsa menţiunii prevăzută de art. 74 lit.b Codul muncii, întrucât, aşa cum s-a menţionat anterior, contestatorului i s-a comunicat separat durata preavizului prin adresa 5199/2008.

Luând în considerare textul citat ca atare, fără a ţine seama de condiţiile concrete din speţă, instanţa ar pronunţa o hotărâre de un formalism excesiv ineficient, pe care legiuitorul nu l-a avut în vedere la data redactării textului.

Încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art.74 lit. b Codul muncii de către angajator prin nemenţionarea în decizia de concediere a termenului de preaviz trebuie să fie sancţionată de instanţă cu nulitatea absolută dacă ea are drept consecinţă prejudicierea salariatului de dreptul la preaviz, ceea ce nu-i cazul de faţă.

Contestatorul nu numai că a beneficiat de preaviz, dar l-a şi contestat, apreciindu-l ca o decizie de concediere.

Pe fond, tribunalul a reţinut că, atât adresa 5199/2008 cât şi decizia de concediere sunt legale şi temeinice.

Pârâta şi-a întemeiat decizia de concediere pe dificultăţile economice, care au determinat reducerea postului de consilier juridic în data de 23.07.2008.

Dovada dificultăţilor economice a fost făcută în cauză de Raportul Comisiei de Cenzori, în desfiinţarea postului cu procesul verbal al Consiliului Director din 23.07.2008.

Susţinerile contestatorului în legătură cu nelegalitatea modului de reducere a postului pe care l-a ocupat nu au fost primite, întrucât instanţa nu este învestită cu verificarea legalităţii acestor acte.

De altfel, prin acţiune separată, J. E. a formulat o contestaţie în acelaşi sens dar a renunţat la ea ulterior (dosar (...) al J u d e c ă t o r i e i B r ă i l a).

Pentru argumentele expuse, tribunalul a respins ca nefondată contestaţia formulată.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs contestatorul J. E., considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de nulitatea deciziei pentru neîndeplinirea condiţiilor prev. de art. 74 alin. 1 lit. b din Codul muncii, în condiţiile în care nu era menţionată durata preavizului.

Pe fondul cauzei, a învederat că desfiinţarea postului său nu a fost reală şi în concordanţă cu prev. art. 65 din Codul muncii.

Desfiinţarea postului nu avut o cauză reală serioasă ci subiectivă.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9 C.pr. civilă.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanţă a pronunţat o hotărârea legală şi temeinică.

A arătat că recurentul a beneficiat de preaviz deci decizia de concediere a fost emisă cu respectarea condiţiilor de legalitate.

De asemenea, pe fondul cauzei a învederat că Adunarea Generală a ajuns la concluzia că nu se justifică un post de consilier juridic în schema de personal, consultanţa juridică putând fi asigurată şi printr-un avocat cu cheltuieli incomparabil mai mici. Deci, este greşită invocarea postului de consilier juridic întrucât desfiinţarea nu s-a făcut în temeiul art. 65 din Codul muncii.

Intimata a depus la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de concediere.

De asemenea, recurentul a depus la dosar contractul de asistenţă juridică nr. (...)/12.08.2008 încheiat între unitatea intimată şi domnul avocat E. N. E..

Analizând sentinţa civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt şi de drept, în baza disp. art. 304 indice 1 C.p.c, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs referitor la nulitatea deciziei de concediere pentru faptul că nu s-a menţionat termenul de preaviz, instanţa îl apreciază ca fiind neîntemeiat pentru faptul că, de fapt, contestatorul a beneficiat în mod concret de preaviz, aşa cum rezultă din adresa nr. 5199/2008.

Deci, în situaţia în care, în mod efectiv, angajatorul şi-a îndeplinit, prealabil deciziei de concediere, obligaţia acordării preavizului, decizia nu mai este lovită de nulitate absolută chiar dacă în cuprinsul ei nu se indică şi durata preavizului. Această soluţie se justifică prin coroborarea principiului general al bunei credinţe care fundamentează raporturile de muncă prin disp. art. 8 alin. 1 din Codul muncii, cu cel al exercitării drepturilor numai potrivit scopului lor economic şi social şi nu pe calea abuzului de drept.

Însă instanţa consideră ca fiind întemeiat cel de-al doilea motiv de recurs referitor la fondul cauzei.

Astfel, conform procesului-verbal din data de 23.07.2008, a fost prezentat un referat din care reiese că nu mai este necesară menţinerea postului de consilier juridic şi s-a propus desfiinţarea postului potrivit c o d u l u i m u n c i i.

A fost avut în vedere raportul comisiei de cenzori nr. 1560/17.07.2008 din care rezultă ca unitatea a avut unele dificultăţi economice.

De asemenea, din referatul aflat la fila 22 din dosarul de fond rezultă că în anul 2007 a fost angajat contestatorul ca şi consilier juridic cu norma redusă de 2 ore zilnic pentru soluţionarea problemelor de ordin juridic precum şi pentru asigurarea reprezentării şi apărării intereselor C.A.R. în instanţă în eventuale procese.

Se mai arată că, după soluţionarea unui dosar în instanţă, angajatorul nu a mai avut nici o problemă de rezolvat în instanţă. Adunarea generală a ajuns la concluzia că angajarea permanentă a unui consilier juridic nu se justifică economic iar problemele curente de ordin juridic pot fi soluţionate prin încheierea unui contract de asistenţă juridică cu o casă de avocatură atunci când este nevoie. Drept consecinţă, Adunarea Generală a hotărât aprobarea organigramei şi a statelor de funcţiuni fără postul de consilier juridic şi recurgerea la încheierea unui contract de asistenţă juridică cu o casă de avocatură cu contract negociat care nu poate depăşi 200 lei lunar. S-a mai motivat măsura luată prin faptul că salariul lunar al contestatorului-consilier juridic a fost de 420 lei lunar şi, mai mult, acesta a solicitat majorarea salariului prin dublarea timpului de lucru de la 2 ore la 4 ore iar angajatorul nu are nevoie de activităţi juridice care să justifice dublarea numărului de ore de muncă pentru consilierul juridic iar postul acestuia nu se mai justifică economic în condiţiile în care C.A.R. nu mai poate justifica această cheltuială lunară.

În aceste împrejurări a fost emisă decizia nr. 14/15.08.2008 prin care , începând cu data de 15.08.2008, a fost încetat prin concediere contractul individual de muncă al contestatorului în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.

Potrivit acestui text de lege, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi text, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, dintre cele prevăzute la alin. 1.

În cauza de faţă, analizând respectarea condiţiilor impuse de art. 65 din Codul muncii prin prisma situaţiei de fapt ce rezultă din înscrisurile arătate mai sus, se constată că acestea nu au fost respectate de unitatea angajatoare.

Desfiinţarea postului de consilier juridic deţinut de către recurentul contestator nu a fost reală şi nu a avut o cauză serioasă la bază.

Intimata a desfiinţat postul deţinut de contestator motivând dificultăţi economice şi faptul că nu se mai justifică menţinerea unui post de consilier juridic însă, chiar anterior emiterii deciziei de concediere, a fost încheiat un contract de asistenţă juridică nr. (...) din data de 12.08.2008. Prin acest contract s-a convenit acordarea de asistenţă juridică de către o casă de avocatură pentru un onorariu de 250 lei lunar, contractul intrând în vigoare la data de 15.08.2008, dată ce coincide cu data încetării raporturilor de muncă ale recurentului.

Într-adevăr, este vorba de un contract de asistenţă juridică şi nu de un contract de muncă însă nu acest aspect este relevant în cauză ci instanţa trebuie să cerceteze dacă desfiinţarea postului de consilier juridic a fost reală şi serioasă.

Astfel, deşi Adunarea Generală a hotărât încheierea unui contract de colaborare cu o casă de avocatură doar atunci când este nevoie, această hotărâre nu a fost respectată întrucât prin contractul de asistenţă juridică s-a stipulat plata unui onorariu lunar care urma să se facă până la data de 2 a lunii următoare pentru luna cuvenită. Deci, în realitate, angajatorul face lunar o plată, cu titlu de onorariu în vederea acordării de asistenţă juridică , cu titlu de permanenţă, nerezultând că este vorba de un contract doar pentru o anumită activitate juridică. În condiţiile în care respectivul contract are caracterul juridic al unui contract cu executare succesivă, este indubitabil faptul că , în realitate, postul de consilier juridic a fost înlocuit şi nu poate fi vorba de o desfiinţare reală a postului.

De asemenea, prin aceeaşi hotărâre a Adunării Generale s-a hotărât încheierea contractului de asistenţă juridică pentru un onorariu ce să nu depăşească suma de 200 lei lunar ori, onorariul convenit este în sumă de 250 lei lunar.

S-a mai arătat că salariul consilierului juridic era de 420 lei lunar însă această susţinere este infirmată prin contractul individual de muncă al recurentului din care rezultă că avea un salariu brut de 300 lei lunar iar intimata nu a depus la dosar un alt act adiţional din care să rezulte că ar fi fost majorat salariul.

Mai justifică intimata măsura luată prin faptul că recurentul a solicitat majorarea drepturilor salariale prin dublarea timpului de lucru de la 2 ore la 4 ore iar angajatorul nu avea posibilitatea financiară de a susţine această solicitare. Ori, prin răspunsul nr. 5194/17.07.2008, intimata a răspuns recurentului că cererea sa nu a fost aprobată deci , în mod concret, nu s-a efectuat nici o cheltuială suplimentară cu postul de consilier juridic întrucât solicitarea nu este echivalentă cu aprobarea.

În aceste condiţii, intimata nu a făcut dovada că a efectuat economii prin desfiinţarea postului de consilier juridic , aceasta încheind un contract de colaborare cu o casă de avocatură cu stipularea unui onorariu lunar, cu executare succesivă, pentru suma de 250 lei lunar, reducerea fiind nesemnificativă faţă de salariul avut de consilierul juridic, de 300 lei lunar.

În consecinţă, desfiinţarea postului nu avut drept cauză dificultăţile economice, nefiind astfel respectate prevederile art. 65 din Codul muncii.

Prin întâmpinarea depusă în recurs, intimata afirmă că este greşită afirmaţia recurentului că s-ar fi desfiinţat postul de consilier juridic în temeiul disp. art. 65 din Codul muncii însă această susţinere este contrazisă chiar prin decizia de concediere emisă de intimată prin care se arată clar că „Având în vedere desfiinţarea locului de muncă , ca urmare a dificultăţilor economice(..) începând cu data de 15.08.2008, încetează prin concediere contractul individual de muncă al (…), în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii”. La rubrica „P.” din aceeaşi decizie se menţionează chiar de către intimată faptul că „P. pentru utilizarea termenului legal ca fiind art. 65 alin. 1 (…)”.

Faţă de considerentele arătate, contestaţia trebuia admisă, concedierea nerespectând condiţiile impuse de art. 65 din Codul muncii astfel că se va admite recursul declarat de contestator în baza disp. art. 312 alin. 1,2,3 şi art.304 indice 1 C.pr .civilă şi se va modifica sentinţa civilă recurată cu reţinere spre rejudecare.

În rejudecare, se va admite contestaţia şi se va dispune anularea deciziei nr. 14/15.08.2008 emisă de intimată.

În baza disp. art. 78 din Codul muncii, se va dispune reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei, cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, indexate, majorate sau reactualizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatorul J. E., domiciliat în B, D. G, nr.323, Bl.1, .6, .88 împotriva sentinţei civile nr.68/26.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B r ă i l a în dosarul nr(...).

Modifică în tot sentinţa civilă nr.68/26.01.2009 a T r i b u n a l u l u i B r ă i l a, şi în rejudecare:

Admite contestaţia formulată de contestatorul J. E..

Dispune anularea deciziei nr.14/15.08.2008 emisă de intimata Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor B.

Dispune reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei de concediere,cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la data reintegrării efective în forma indexate, majorate sau reactualizate.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 19 Octombrie 2009.

S. dec.jud.V.(...)/18.11.2009

Tehnored.S.C./4 ex./ 18 O. 2009

Fond:L.N.-A.M.D.

Asistenţi jud.D.E.-C.E.

Com.2 ex.părţi/