Cabinet avocat Dreptul muncii

- R O M Â N I A -

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

DOSAR NR(...)

Format vechi nr.3437/2009

SECŢIA A VII-A - CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia Civilă Nr.6606/R

Şedinţa Publică din data de 17 noiembrie 2009

Curtea compusă din :

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER: (...) (...)

*********************

Pe rol fiind, soluţionarea recursului declarat de recurentul-contestator P. D. N., împotriva sentinţei civile nr.1424 din data de 19.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a - Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.33411/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata S.C. „Internaţional D.” – S.R.L. - având ca obiect „contestaţie decizie concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns intimata S.C. „Internaţional D.” – S.R.L., prin apărătorul ales, d-na avocat M. M., cu împuternicire avocaţială de reprezentare ataşată la fila 24 dosar recurs, lipsind recurentul-contestator P. D. N..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează Curţii faptul că, pentru termenul de azi, s-a citat recurentul-contestator cu menţiunea de a face precizări referitor la motivul de recurs privind valabilitatea semnăturii de pe decizia de concediere, respectiv de a preciza dacă înţelege să utilizeze procedura verificării de scripte, obligaţie procesuală neîndeplinită până la acest termen de judecată.

Se prezintă în şedinţă publică intimata S.C. „Internaţional D.” – S.R.L., prin avocat, care depune la dosar înscrisuri referitoare la onorariul de avocat şi la cheltuielile de judecată, pentru termenul din data de 06.10.2009.

Curtea constată că recurentul nu a depus precizări referitor la motivul de recurs privind valabilitatea semnăturii de pe decizia de concediere, respectiv dacă tăgăduie semnătura de pe acest înscris şi, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părţii intimate prezente, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Intimata S.C. „Internaţional D.” – S.R.L., prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurentul-contestator P. D. N., ca nefondat, pentru motivele dezvoltare pe cale de întâmpinare, cu consecinţa menţinerii hotărârii judecătoreşti recurate, pronunţată de instanţa de fond, ca fiind temeinică şi legală.

Solicită cheltuieli de judecată, conform dovezilor existente la dosar, reprezentând cheltuielile de deplasare şi onorariul de avocat.

Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispoziţiilor art. 150 Cod proc. civilă şi reţine cauza spre soluţionare.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1424 din data de 19.02.2009, pronunţată în dosarul 33411/3/LM/2008, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a - Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi, în consecinţă, a respins contestaţia formulată de contestatorul P. D. N., în contradictoriu cu intimata S.C. International D. – S.R.L.

Totodată, a respins cererile în pretenţii, ca neîntemeiate şi a obligat contestatorul, către intimată, la plata sumei de 2.249 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorească, prima instanţă a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, conform căruia contestatorul trebuia să desfăşoare activitate în cadrul societăţii intimate, calitate de director, începând cu data de 01.11.2007.

La data de 05.03.2008, angajatorul a emis Decizia nr. 1, prin care a dispus concedierea contestatorului, în temeiul dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii.

Actul de concediere (decizia sus-menţionată) a fost comunicat salariatului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Comunicarea actului menţionat s-a făcut la data de 16.04.2008, la domiciliul din Germania al acestuia, împrejurare ce rezultă din înscrisul depus la fila 26 din dosarul de fond, care poartă semnătura contestatorului. Domiciliul la care s-a făcut comunicarea este cel menţionat de contestator însuşi, în Notificarea adresată şi comunicată intimatei la data de 14.04.2008, înregistrată la Biroul Executorului judecătoresc N. D..

Prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 74 alin. 1 din Codul, muncii, potrivit cărora revine angajatorului obligaţia de a comunica salariatului, în scris, decizia de concediere, comunicarea nefiind supusă îndeplinirii altor condiţii. Chiar şi dacă s-ar admite condiţia impusă de dispoziţiile art. 268 alin. 4 din Codul muncii, care se referă la concedierea dispusă ca sancţiune disciplinară, ceea ce nu este cazul în speţă (dispoziţii conform cărora comunicarea deciziei de sancţionare se face personal salariatului, cu semnătură de primire, iar în caz de refuz prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta), se constată că norma legală a fost respectată.

Faţă de cele reţinute, pe baza actelor depuse la dosar, instanţa a apreciat că actul de concediere a fost comunicat contestatorului la data de 16.04.2008, la domiciliul său, cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.09.2008 fiind formulată cu depăşirea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei unilaterale referitoare la încetarea contractului individual de muncă, prevăzut de dispoziţiile art. 283 alin. 1 lit. a) din Codul muncii.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a respins contestaţia, reţinând că s-a prescris dreptul reclamantului de a pretinde anularea măsurii concedierii dispusă de pârâtă.

Totodată, a apreicat că cererea ce vizează plata despăgubirilor egale cu drepturile băneşti ce i se cuvin salariatului începând cu data concedierii şi până în prezent are caracter accesoriu, soluţia asupra acesteia depinzând de soluţia dată cererii de anulare a măsurii concedierii, astfel că şi această cerere a fost respinsă.

De asemenea, a reţinut că nici cererea privind plata sumei reprezentând prima cuvenită pentru anul 2007 nu este întemeiată, întrucât prevederile art. 42 alin. 1 lit. b) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pentru anii 2007 - 2010, invocat de titularul cererii, nu instituie obligaţia angajatorului de a plăti premii, ci stabileşte numai în ce pot consta adaosurile la salariu, referindu-se la premii acordate din fondul de premiere, calculate într-o proporţie de minim 1,5% din fondul de salarii realizat lunar şi cumulat. Potrivit art. 38 alin. 4 din acelaşi Contract Colectiv de Muncă, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri, care pot fi cele prevăzute în art. 42 alin.1. faţă de acest aspect, instanţa de fond a considerat că rezultă că acordarea acestor adaosuri a fost lăsată la latitudinea partenerilor sociali, care au posibilitatea să reglementeze aceste drepturi pentru salariaţi, cu prilejul negocierilor colective încheiate la nivelul inferior.

Împotriva sus-menţionatei sentinţe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, contestatorul P. D. N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanţa a soluţionat în mod greşit excepţia prescripţiei dreptului Ia acţiune împotriva deciziei de concediere nr. 1/05.03.2008, faţă de data comunicării acesteia, fără a intra în cercetarea pricinii pe fond, cu privire la concedierea nelegala şi la plata salariilor până la reintegrare.

Recurentul-contestator arată că, după cum a susţinut şi în cererea de chemare în judecată, respectiv în Notele scrise depuse la dosarul cauzei, intimata S.C. INTERNATIONAL D. – S.R.L. nu a făcut dovada comunicării actului de concediere, întrucât simpla ataşare la dosar a unui formular de trimitere poştală nu poate face dovada actului comunicat.

Susţine că, pe de altă parte, prima instanţa a considerat în mod greşit că nu este relevant dacă decizia a ajuns la salariat, apreciind că angajatorul trebuie să procedeze doar la comunicarea actului. Însă, în speţă, intimata nu a dovedit ce act a comunicat la data de 16.04.2008. Or, aceasta ar fi putut să trimită un răspuns la Notificarea nr. 157/l0.04.2008, formulată prin executorul judecătoresc N. D..

Mai arată că, pe de altă parte, este cel puţin straniu cum intimata a primit Notificarea prin executorul judecătoresc la data de 14.04.2008, prin care salariatul solicita actul de concediere, iar societatea i-a transmis acestuia documentul în Germania, prin poştă, cu scrisoare recomandată fără urgenţă, în numai 2 zile, respectiv la data de 16.04.2008.

Contestatorul susţine că, în realitate, decizia de concediere nr.1/05.03.2008 nu i-a fost comunicată, fapt ce rezultă şi din formularul poştal de la fila 26 din dosarul de fond, unde semnătura descifrabilă aparţine contestatorului, aspect ce putea fi verificat de către prima instanţă, prin compararea cu semnătura aplicată de către acesta pe contractul individual de muncă aflat la dosar.

Consideră, aşadar că în mod greşit prima instanţa a reţinut că documentul de la fila 26 poartă semnătura reclamantului, de vreme ce pe contractul individual de muncă şi pe formularul de preaviz, cu observaţiile sale, există o altă semnătura, cât şi pe cererea de chemare în judecată există semnătura sa - semnătură indescifrabilă. Precizează că, de asemenea, pe formularul de la fila 26 din dosarul de fond nu există în dreptul semnăturii contestate data la care el ar fi primit documentul. Or, ştampila poştei din oraşul M. nu este suficientă pentru a proba faptul că documentul expediat prin poştă a şi fost primit de către destinatar.

Susţine că el nu avea nici un motiv să nu conteste decizia în termenul legal, din moment ce a formulat obiecţiuni la preavizul de concediere şi a formulat şi Notificarea nr. 157/2008, transmisă societăţii intimate prin executorul judecătoresc N. D., prin care a solicitat să i se comunice decizia de concediere, precum şi plata unor drepturi salariale restante.

Pe lângă aceste considerente, recurentul mai solicită instanţei de recurs să aibă în vedere că el avea posibilitatea de a-şi exercita dreptul de a contesta decizia de concediere numai după ce aceasta îi era comunicată în scris, pentru a cunoaşte motivele ce au stat la baza emiterii acestei decizii, nefiind suficient a se considera comunicată decizia prin ataşarea la dosar a unei dovezi de trimitere poştală, cât timp nu se probează conţinutul trimiterii poştale. Or, deşi numai în acest context s-ar fi putut aprecia asupra comunicării actului respectiv, în speţă intimata nu a făcut dovada conţinutului trimiterii poştei.

Mai arată că, pe de altă parte, numai în contextul semnării de primire, de către salariat, se poate considera că actul a fost comunicat acestuia, dreptul de contestare a actului de concediere aparţinându-i exclusiv salariatului şi numai în acest context este garantat accesul într-o manieră corectă la justiţie, cu atât mai mult fiind aplicabile dispoziţiile art. 268 alin. 4 din Codul muncii şi în cazul concedierii din alte motive decât din vina salariatului, din moment ce salariatul nu are cunoştinţă despre motivele care au dus la încetarea raporturilor de muncă.

Faţă de toate aceste considerente, având în vedere că abia după solicitarea avocatului contestatorului la I.T.M. S, d-na avocat H. S., abia la data de 15.08.2008 a primit ataşat răspunsului deciziei contestate, acţiunea fiind introdusă în termen de 30 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă, prin avocatul său, de actul de concediere şi de motivele cuprinse în acesta.

În ceea ce priveşte cererea accesorie privind plata unor drepturi salariale, recurentul solicită instanţei de recurs să constate că prima instanţa în mod greşit a considerat că, în speţă, intimata nu era obligata să plătească prima pe anul 2007, neluând în considerare că aceasta s-a angajat la plata acesteia şi că a şi executat parţial angajamentul său, aşa cum o dovedesc extrasul de cont din data de 02.02.2008, aflat Ia dosarul primei instanţe privind plăţi suplimentare salariului, către contestator, efectuate de intimata la data de 03.12.2007 şi la data de 21.12.2007.

În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispoziţiile art. 304¹ şi art. 312 Cod proc. civilă.

Nu s-au administrat probe noi în recurs.

Prin întâmpinarea formulată (filele 18 – 20 din dosarul de recurs), intimata S.C. International D. – S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs. Totodată, a solicitat obligarearecurentului-contestator la plata cheltuielilor de jduecată avansate în recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum şi, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art.304¹ Cod proc. civilă, Curtea reţine următoarele:

Întrucât recurentul-contestator P. D. N. nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar, în mod generic, dispoziţiile art. 304¹ şi art. 312 Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.

Cât priveşte recursul, Curtea reţine că acesta este fondat, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1, alin. 2 şi alin. 3 Cod proc. civilă, îl va admite ca atare, din următoarele considerente:

Instanţa de fond, admiţând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al contestatorului P. D. N. şi respingând, în consecinţă, contestaţia formulată împotriva deciziei de concediere nr.1/05.03.2008, emisă de intimata S.C. International D. – S.R.L., practic, a apreciat că această contestaţie este tardivă.

Curtea observă, însă, că pe dovada de comunicare, aflată la fila 83 din dosarul de fond, nu se regăseşte semnătura recurentului-contestator, la rubrica „Semnătura” fiind menţionat doar numele în clar al acestuia - „P.”, motiv pentru care apreciază că nu se poate reţine că actul de concediere (decizia) i-a fost comunicat salariatului.

Aşadar, lipsa semnăturii face dovada faptului că recurentul-contestator se afla, la momentul formulării contestaţiei, în termenul legal de 30 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 283 alin. 1 lit. a) din Codul muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003, potrivit cărora:

„(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:

a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă; (…)”.

Faţă de acest aspect, Curtea reţine că este, în mod evident, greşită soluţia instanţei de fond, de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al contestatorului.

Ca urmare, întrucât s-a apreciat eronat asupra unei excepţii peremptorii şi de ordine publică, fără a fi, însă, judecată pe fond contestaţia dedusă judecăţii, Curtea constată că prima instanţă a soluţionat procesul, pe cale de excepţie, fără a intra în cercetarea fondului.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1, alin. 2, alin. 3 şi alin. 5 Cod proc. civilă, Curtea va admite recursul şi, în consecinţă, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru judecarea, pe fond, a contestaţiei formulată de contestatorul P. D. N. împotriva deciziei de concediere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de recurentul-contestator P. D. N., împotriva sentinţei civile nr. 1424 din data de 19.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a - Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr. 33411/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata S.C. „INTERNATIONAL D.” – S.R.L.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17.11.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

red: M.P. / tehnored: C.P.

2 EX. / 17.12.2009

Jud. fond : D. D. H.

F. E.