Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 524

Şedinţa publică de la 12 T. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de S.C." U. GRUP "S.R.L. I împotriva sentinţei civile nr. 374 din 7.03.2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i ((...)), intimat fiind N. B..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat B. B. pentru recurenta S.C." U. GRUP "S.R.L. I şi avocat E. D. pentru intimata N. B., lipsă fiind aceasta din urmă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen şi că prin serviciul registratură s-a depus la dosar înscrisuri de către recurenta S.C." U. GRUP "S.R.L. I.

Avocat B. B. pentru recurenta S.C." U. GRUP "S.R.L. I depune la dosar Hotărârea nr.537 din 7.04.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.96/2003 şi două chitanţe cu cheltuielile de judecată.

Avocat E. D. pentru intimata N. B. arată că a primit înscrisurile depuse la dosar de recurentă.

Instanţa constată recursul în stare de judecată şi rămâne în pronunţare cu privire la acesta.

Avocat B. B. pentru recurenta S.C." U. GRUP "S.R.L. I solicită amânarea pronunţării pentru a putea depune concluzii scrise. Arată că cele două decizii nr.238 şi nr.239 emise de societate prevăd că concedierea este legală şi temeinică. În baza art.65 Codul Munci desfiinţarea locului de muncă a avut motive economice. Societatea a analizat situaţia şi a ţinut cont de faptul că spaţiile închiriate au avut chirii mai mari şi că salariile au fot mărite. Mai arată că la data emiterii celor două decizii administratorul societăţii nu a cunoscut starea de graviditate a intimatei, deoarece nu a adus la cunoştinţa unităţii acest lucru. Potrivit legii salariata trebuie sa anunţe în scris angajatorul despre starea de graviditate şi să depună şi copii după actele doveditoare. Intimata putea să depună şi prin altă persoană cererea prevăzută în normele metodologice, cerere însoţită de actul medical doveditor. Aceasta a trimis ulterior un fax, există un O.K. de primire, dar acesta nu dovedeşte că cererea a ajuns la cunoştinţa conducerii unităţii. Precizează că şi cel de-al doilea post de inginer de producţie a fost desfiinţat şi că intimata nu a respectat prevederile art.2 pct c şi nu a înştiinţat societatea în scris despre starea ei. Cu privire la daunele morale consideră că contestatoarea nu a suferit o traumă psihică în urma concedierii care să-i fi afectat sarcina. Probleme cu sarcina au apărut înainte de concediere şi că prin actele medicale depuse ulterior nu pot face dovada că sarcina a fost pusă în pericol de concediere. Cu cheltuieli de judecată.

Avocat E. D. pentru intimata N. B. solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe ca legală şi temeinică. Arată că în mod corect s-a admis contestaţia deoarece decizia de concediere a fost luată după ce a anunţat societatea de starea de graviditate. Există la dosar dovada că a comunicat prin fax cererea şi foaia obstetrică. Mai arată că şi-a îndeplinit obligaţiile şi cu toate acestea s-a dispus concedierea intimatei. Precizează că societatea nu se află în reorganizare sau în faliment. Consideră că instanţa de fond a apreciat corect cererea lor. Ultimul lucru de care avea nevoie intimata la acel moment era concedierea nelegală şi atitudinea jignitoare a societăţii. Cu cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise.

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 374/07.03.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea N. B., domiciliată în I,(...), . 521, . B, . 1, . 8, judeţul I, în contradictoriu cu intimata S.C. „U. GRUP” S.R.L., cu sediul în I,(...), jud. I.

S-a anulat deciziile nr. 238/23.11.2007 şi nr. 239/23.11.2007 emise de intimată.

A fost obligată intimata să o reintegreze pe contestatoare pe postul deţinut anterior desfacerii contractului individual de muncă, de „inginer textile”.

A fost obligată intimata să achite contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care a beneficiat, începând cu data de 03.12.2007 şi până la reintegrarea efectivă.

A fost obligată intimata să achite contestatoarei sume de 10.000 lei daune morale.

A fost obligată intimata să achite contestatoarei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Contestatoarea N. B. a fost salariata intimatei S.C. „U. GRUP” S.R.L. pe postul de inginer textile, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă I sub nr. (...)/16.08.2007.

Prin decizia nr. 238/23.11.2007 emisă de intimată s-a dispus concedierea contestatoarei în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. 1 Codul muncii, ca urmare a impasului economico – financiar al societăţii şi reducerea cheltuielilor prin desfiinţarea unui post de inginer producţie. Totodată, intimata a emis şi decizia nr. 239/23.11.2007 înregistrată la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă I, decizia prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 13.12.2007, dată la care expiră preavizul de 15 zile lucrătoare. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că încetarea contractului individual de muncă a avut loc în temeiul dispoziţiilor art. 65 Codul muncii, desfiinţarea postului de inginer textile producţie fiind determinată de dificultăţile economice şi de necesitatea reorganizării activităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. 1 lit. c Codul muncii, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.

Or, în speţă, intimata a dispus concedierea contestatoarei în temeiul dispoziţiilor art. 65 Codul muncii, deşi aceasta era gravidă şi adusese la cunoştinţa conducerii societăţii acest aspect. Astfel, s-a reţinut de către instanţă că salariata N. B. a comunicat intimatei, prin fax, la data de 22.10.2007, o adresă prin care a anunţat conducerea societăţii că este însărcinată, anexând totodată şi o foaie de ecografie obstetricală din cuprinsul căreia rezultă că salariata prezintă o sarcină în evoluţie de 7 săptămâni. Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (pag. 10 – 11), acest fax a fost primit de către intimată la data de 22.10.2007, ora 16.31. În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că sunt neîntemeiate susţinerile intimatei referitoare la faptul că salariata nu i-a adus la cunoştinţă faptul că este gravidă. De asemenea, instanţa a mai reţinut că sunt neîntemeiate şi susţinerile intimatei referitoare la faptul că faxul nu este o modalitate legală de informare a unui angajator. Astfel, art. 60 alin. 1 lit. c Codul muncii nu precizează modalitatea în care salariata trebuie să aducă la cunoştinţa angajatorului despre starea sa de graviditate, interzicând măsura concedierii în situaţia în care angajatorul a luat cunoştinţă despre faptul că salariata este gravidă anterior emiterii deciziei de concediere. Or, atât timp cât faxul prin care contestatoarea a comunicat intimatei faptul că este gravidă a fost primit la societate la data de 22.10.2007, ora 16.31, s-a considerat că la data de 23.11.2007, data emiterii deciziei de concediere, intimata nu avea cunoştinţă despre acest aspect.

Reţinând că reclamanta a comunicat angajatorului, prin fax, la data de 22.10.2007 starea sa de graviditate, fax primit la societate la aceeaşi dată la ora 16.31, tribunalul a apreciat ca deciziile nr. 238 şi nr. 239 din 23.11.2007 prin care s-a dispus concedierea contestatoarei în baza dispoziţiilor art. 65 Codul muncii sunt nelegale.

În ceea ce priveşte cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, instanţa de fond a reţinut că aceasta este întemeiată. Având în vedere starea de graviditate a contestatoarei la momentul emiterii deciziei, cât şi actele medicale depuse la dosar, s-a apreciat că aceasta a dovedit trauma psihică suferită la acel moment şi în continuare, în legătură cu nesiguranţa locului de muncă. Astfel, reclamanta este îndreptăţită la acordarea daunelor morale cuantificate la suma de 10.000 lei pentru o justă reparaţie în acest sens.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. „U. GRUP” S.R.L. I, considerând-o nelegală şi netemeinică şi susţinând că instanţa de fond nu a apreciat corect materialul probatoriu administrat în cauză, înlăturând unele dovezi relevante fără a arăta însă motivele pentru care a procedat astfel.

A invocat recurenta faptul că în mod greşit prima instanţă a reţinut nelegalitatea deciziilor de concediere întrucât angajatorul a respectat întocmai procedura legală prevăzută de art. 65 Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă fiind determinată de situaţia economico-financiară a societăţii ce impunea reducerea cheltuielilor de producţie şi eficientizarea activităţii şi, ca urmare, reducerea numărului de angajaţi U..

A mai invocat recurenta faptul că reclamanta-intimată nu a adus la cunoştinţa angajatorului împrejurarea că este însărcinată, documentele trimise de aceasta prin fax nefiind o dovadă în sensul cerut de art. 2 din H.G. nr. 537/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 96/2003.

A mai reţinut recurenta că în mod greşit tribunalul a acordat daunele morale solicitate întrucât actele medicale depuse nu conduc la concluzia existenţei unei legături de cauzalitate între starea sănătăţii reclamantei-intimate şi desfiinţarea locului de muncă.

În drept, motivele invocate se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Intimata N. B. a formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei T r i b u n a l u l u i I a ş i.

S-a susţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor C o d u l u i m u n c i i şi O.U.G. nr. 96/2003. modalitatea de înştiinţare a angajatorului a fost corectă, fax-ul fiind primit la data de 22.10.2007, anterior emiterii deciziilor de concediere.

Falimentul societăţii, susţine intimata, ar fi fost singura împrejurare ce ar fi putut justifica concedierea sa .

În recurs s-au depus, în copie, următoarele înscrisuri: adeverinţa medicală nr. 27/11.12.2007, facturile nr. 1005/2007 şi 1412/2008 emise de S.C. „S. H. N.” I, ordine de plată a salariilor pe anul 2008.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.

Aşa cum corect a reţinut tribunalul, conform dispoziţiilor art. 60(1) lit. „c” concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de această împrejurare anterior emiterii deciziei de concediere.

În cauză, întrucât sarcina probei îi revenea sub acest aspect, reclamanta a dovedit cu înscrisul depus la fila 10 dosar fond că a adus la cunoştinţa angajatorului starea sa de graviditate anterior emiterii deciziilor de concediere, respectiv la data de 22.10.2007. Alăturat înştiinţării, reclamanta a anexat şi foaia de ecografie obstetrica datată 11.10.2007 (f. 11 dosar fond). Corect a reţinut şi în această privinţă instanţa de fond că atât timp cât legea nu distinge în privinţa modalităţii în care salariata trebuie să aducă la cunoştinţa unităţii această împrejurare, este valabilă modalitatea în care reclamanta-intimată a procedat, cu atât mai mult cu cât este evident că sintagma „în scris” invocată de recurentă nu presupune neapărat depunerea personală la sediul unităţii a cererii de către reclamanta-intimată.

Cum deciziile contestate au fost emise la data de 23.11.2007, acestea sunt nelegale neavând relevanţă în cauză dacă s-a dispus concedierea pentru motive ce ţin sau nu de persoana salariatului.

De altfel, instanţa de fond nici nu a pasit la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 65 şi următoarele din Codul muncii întrucât este fără echivoc că încălcând dispoziţiile art. 60, deciziile de concediere sunt lovite de nulitate.

Şi cu privire la acordarea daunelor morale, Curtea constată că soluţia tribunalului este legală şi temeinică, în speţă existând suficiente argumente pentru acordarea sumei solicitate de reclamantă, fiind evidentă suferinţa psihică suferită prin pierderea locului de muncă care, raportată şi la starea de graviditate de la momentul concedierii, au afectat-o.

Susţinerile recurentei privind lipsa de veridicitate a documentelor medicale depuse la dosar nu pot fi primite în prezentul cadru procesual din moment ce conţinutul acestora nu a fost contestat în contencios administrativ, conform procedurii legale.

Faţă de cele reţinute, în baza dispoziţiilor art. 312(1) Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul şi se va menţine sentinţa recurată.

Văzând şi dispoziţiile art. 274(1) Cod procedură civilă, Curtea va acorda intimatei cheltuielile de judecata din recurs, respectiv onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.C. „U. GRUP” S.R.L. I, prin reprezentant legal, împotriva sentinţei civile nr. 374 din 07.03.3008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Obligă recurenta să plătească intimatei N. B. suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 T. 2008

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

P.D. P.S. M.C.

Grefier,

P.I.

Red. P.S.

Tehnored. I.R.

T r i b u n a l u l I a ş i: D. D.-F.,

E. T.

23.09.2008

2 ex.-