Cabinet avocat Dreptul muncii

- Contestaţie decizie de concediere -

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 294

Şedinţa publică din 18 martie 2008

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta B. B., domiciliată în mun. B,(...), (...).8, . B, . 1, . 1, judeţul B, împotriva sentinţei nr. 1330 din 9 noiembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă (dosar nr(...)).

La apelul nominal s-au prezentat avocat S. E., pentru reclamanta recurentă şi consilier juridic E. E., pentru pârâta intimată S.C. ROMTELECOM S.A. – Direcţia de Telecomunicaţii B, lipsă fiind reclamanta recurentă.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul recurentei a depus la dosar precizări la recursul formulat şi adresa nr. 29/10.03.2008 trimisă de Cabinetul Avocat S. E. către Consiliul Ş. al Spitalului de Psihiatrie „B”, solicitând acordarea unui termen de judecată, motivat de faptul că până la termenul de astăzi nu a primit nici un răspuns la această adresă.

Reprezentantul pârâtei intimate a depus la dosar întâmpinare.

Instanţa a respins cererea de amânare şi a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.

Apărătorul recurentei a precizat că a probat cu acte medicale că a fost în imposibilitate de a depune contestaţia în termen, conform art. 103 C. pr. civ.

Instanţa, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.

Avocat S. E., pentru reclamanta recurentă, reiterând motivele invocate în cererea de recurs şi în precizările la recurs, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, conform art. 312 C. pr. civ.

Consilier juridic E. E., pentru pârâta intimată, a solicitat respingerea recursului – ca nefondat – şi menţinerea sentinţei pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i, ca fiind temeinică şi legală, conform motivelor arătate în întâmpinare.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

C U R T E A ,

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea introductivă de instanţă, înregistrată sub nr(...) la T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă, contestatoarea B. B., în contradictoriu cu S.C. ROMTELECOM S.A., prin Direcţia de Telecomunicaţii, a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 217/13800/2.12.2003, comunicată la 1.03.2005, emisă de intimata S.C. ROMTELECOM S.A., prin Direcţia de Telecomunicaţii B, reintegrarea pe postul avut anterior, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu data de 1.03.2005, obligarea la plata daunelor morale de 3 miliarde lei vechi, daune interese de 500 milioane lei vechi şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei, s-a arătat că s-au încălcat dispoziţiile art. 70 alin. 3 din Codul muncii, în sensul că s-a dispus concedierea sa de pe un post ce nu a fost desfiinţat şi în condiţiile în care avea calificativul profesional de „foarte bine”.

B.-i-se starea sănătăţii, la data de 17.03.2005, contestatoarea a fost încadrată în gr. 2 de invaliditate şi a fost pensionată pe caz de boală.

Măsura dispusă de entitate determină implicit şi acordarea daunelor interese şi cele morale, urmare a consecinţelor pe care le-au produs concedierea.

În întâmpinare, pârâta S.C. ROMTELECOM S.A. a solicitat respingerea acţiunii, în principal pe calea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei.

Pe fond, a arătat că măsura concedierii contestatoarei a fost luată urmare a unei masive restructurări a unităţii, cu respectarea criteriilor de evaluare şi selecţie a personalului şi a dispoziţiilor art. 68, 69 şi 70 din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 1330 din 9 mai 2007, T r i b u n a l u l B o t o ş a n i - secţia civilă, în baza art. 246 C. pr. civ., a luat act de renunţarea contestatoarei la capetele de cerere privind reintegrarea pe postul avut anterior şi la plata daunelor interese de 500 milioane lei vechi.

Aceeaşi instanţă a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la decizia de concediere nr. 217/13800/2.12.2003, excepţie invocată de pârâta S.C. ROMTELECOM S.A. şi a respins, ca tardiv formulată, contestaţia reclamantei B. B..

S-au respins, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect acordarea primei de fidelitate, acordarea de daune morale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că la termenul din 5 noiembrie 2007, contestatoarea a renunţat la capetele de cerere privind reintegrarea pe postul avut anterior, plata salariilor de la 1.03.2005 până la data integrării şi plata daunelor interese.

Cât priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, instanţa de fond a reţinut că decizia de concediere atacată a fost comunicată la data de 1.03.2005, iar contestaţia a fost formulată la 22.06.2007, deci cu mult peste termenul de 30 zile prevăzut de art. 283 alin. 1 din Codul muncii.

Cât timp s-a constatat tardiv formulată contestaţia împotriva deciziei de concediere, s-au respins şi capetele de cerere accesorii, legate de plata daunelor morale şi a primei de fidelitate şi cheltuielile de judecată.

Împotriva sentinţei a declarat recurs contestatoarea, pe care a criticat-o pe motive de netemeinicie şi nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor, contestatoarea recurentă a arătat că greşit a fost admisă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, întrucât după emiterea deciziei în concret, în momentul comunicării deciziei a suferit o cădere psihică, diagnosticată ca fiind o depresie psihogenă majoră.

Cum de la această dată nu a mai avut momente de luciditate, a introdus contestaţia abia la data de 1.03.2007.

Cum sunt motive temeinice de întrerupere a prescripţiei dreptului la acţiune, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, ca urmare a repunerii în termen, judecata contestaţiei pe fond.

Verificând actele şi lucrările dosarului, curtea constată că recursul nu este întemeiat.

Aşa cum rezultă din recipisa depusă la dosar, recurentei i s-a comunicat decizia de concediere la data de 1.03.2005, iar la data de 17.03.2005 a fost pensionată pe caz de invaliditate de gradul 2, incapacitate.

La data de 22.06.2007, deci după 2 ani, 3 luni şi 22 zile, contestatoarea a apreciat că decizia de concediere este nelegală, deşi potrivit art. 283 alin. 1 din Codul muncii, aceasta nu a depus contestaţie în termenul de 30 zile.

Nu pot fi susţinute afirmaţiile contestatoarei, în sensul că, datorită bolii, nu a fost posibilă formularea contestaţiei, aceasta având posibilitatea să formuleze cererea de anulare a deciziei prin mandatarea soţului său, prin mandatar angajat sau prin avocat.

Cum în cauză nu sunt dovezi concludente, relevante, pentru repunerea în termen, soluţia pronunţată de prima instanţă fiind legală şi temeinică, recursul, în baza art. 312 C. pr. civ., urmează a fi respins ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. B., împotriva sentinţei nr. 1330 din 9 noiembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă (dosar nr(...)).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 18 martie 2008.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red.A.V.

Tehnored.B.D.

Jud.fond:D. M.;E. I.

Ex. 2; 18.04.2008