Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR . 317

Şedinţa publică din data de 12 martie 2008

Preşedinte : (...) (...) (...)

Judecători : (...) (...)

: (...) E.

Grefier : N. E.

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC N. Târgovişte SA, cu sediul în municipiul Târgovişte,(...)-11, jud. D, împotriva sentinţei civile nr. 53 din 16 ianuarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. M., prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, cu sediul în municipiul Târgovişte,(...)-11, jud. D.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns intimatul reclamant N. M. personal, lipsind recurenta pârâtă SC N. Târgovişte SA.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că la dosarul cauzei s-a depus o cerere înregistrată de compartimentul registratură al acestei instanţe sub numărul 2924 din 12 martie 2008, prin care recurenta pârâta SC N. Târgovişte SA solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, întrucât, reprezentantul legal al societăţii va ajunge cu întârziere în instanţă, datorită condiţiilor de trafic.

Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea reprezentantului recurentei pârâte SC N. Târgovişte SA să se prezinte în instanţă.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare, au răspuns recurenta pârâtă SC N. Târgovişte SA, reprezentată de consilier juridic M. N. E. şi intimatul reclamant N. M. personal.

Intimatul reclamant N. M. având cuvântul, solicită instanţei să ia act că înţelege să nu mai continue procesul de faţă, renunţând astfel la acţiunea formulată pe fond, sens în care solicită admiterea recursului modificarea în tot a sentinţei civile nr. 53 din 16 ianuarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, luându-se act de renunţarea sa la judecarea acţiunii.

Se legitimează în faţa instanţei cu carte de identitate Seria (...) nr. (...) eliberat la data de 9 martie 2006 de T. G, cu domiciliul în comuna E., sat E., jud. D.

Consilier juridic M. N. E. având cuvântul pentru recurenta pârâtă, arată că faţă de cererea formulată de intimatul reclamant N. M., solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei civile nr. 53 din 16 ianuarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, luându-se act de renunţarea la judecarea acţiunii.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a sub nr. 5501/120/01.08.2007, Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, în numele reclamantului N. M., a chemat în judecată pe pârâta SC N. Târgovişte SA, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se anuleze dispoziţia nr. 2469/28.08.2007 emisă de pârâtă, prin care reclamantului i se desface contractul individual de muncă în urma desfiinţării postului de sortator produse siderurgice din cadrul Secţiei U. de E..

În motivarea cererii, s-a arătat că la emiterea dispoziţiei contestate societatea pârâtă a încălcat prevederile art. 102 alin. 1 din D. prin care aceasta era obligată să anunţe în scris despre situaţia apărută, numărul total al posturilor reduse şi structura acestora cu 60 zile calendaristice înainte de preaviz.

Totodată, aceasta nu a respectat dispoziţiile art. 2 alin. 2 din D. privind obligaţia colaborării cu sindicatul în vederea redistribuirii salariaţilor în cadrul unităţii, utilizării temporare a forţei de muncă devenită disponibilă în alte activităţi, recalificării în alte meserii deficitare, diversificării producţiei şi programului flexibil de salarizare.

La emiterea dispoziţiei, în opinia reclamantului, s-au încălcat şi dispoziţiile art. 74 din Codul muncii privind conţinutul deciziei de concediere, nefiind prezentate locurile de muncă disponibile, deşi s-au făcut angajări, precum şi dispoziţiile art. 64 în sensul consultării Agenţiei teritoriale de muncă.

În consecinţă, s-a solicitat anularea dispoziţiei contestate, reintegrarea salariatului în funcţia deţinută anterior, cu acordarea drepturilor salariale aferente de la încetarea contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă, precum şi acordarea tichetelor de masă corespunzătoare în valoare nominală.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 283 alin. 1 şi art. 76 din Codul muncii.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât capitolul VI din D. reglementează procedura concedierii colective şi nu cea a concedierii individuale, cum este speţa de faţă, astfel că nu sunt aplicabile disp. art.102 alin.1 ci art.102 alin. 3 lit. a.

S-a mai arătat că din procesul verbal a Şedinţei a 15-a de negocieri reiese că s-a stabilit de comun acord ca procedurile referitoare la concediere să fie cele consacrate de Codul muncii, cu atât mai mult cu cât în D. există o procedură identică, însă valabilă numai în situaţia concedierilor colective.

Referitor la art.74 din Codul muncii s-a considerat că toate criticile sunt neîntemeiate, deoarece alineatul „d” face referire expresă la art. 64 din Codul muncii, ce stabileşte fără echivoc că obligativitatea ofertei de redistribuire subzistă numai în cazul concedierilor pentru inaptitudine fizică sau psihică, precum şi în cazul concedierilor pentru necorespundere profesională ori salariatul nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile menţionate, cu atât mai mult cu cât unitatea nu deţinea la data concedierii locuri de muncă compatibile cu starea de sănătate a salariatului şi calificarea sa profesională.

S-au anexat în copie: dispoziţia contestată, organigrama, extras D., extras D., proces-verbal de control nr.14075/27.07.2007 încheiat de ITM D.

Prin sentinţa civilă nr.53 din 16.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a s-a admis acţiunea formulată de reclamantul N. M., prin reprezentant Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, în contradictoriu cu pârâta SC N. Târgovişte SA, s-a constatat nulitatea dispoziţiei nr. 2469/28.08.2007 emisă de pârâtă, s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior şi a obligat pârâta la plata drepturilor salariale conform art.78 Codul muncii şi a tichetelor de masă în valoare nominală.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin dispoziţia contestată s-a dispus de către pârâtă încetarea contractului individual de muncă al salariatului N. M. în temeiul art.65 din Codul muncii şi 56 din D., ca urmare a desfiinţării postului ocupat de aceasta, concedierea fiind individuală, împrejurare cu care ambele părţi au fost de acord.

Prin contestaţie s-a susţinut de sindicat că s-au încălcat prevederile art.102 alin.1 şi alin. 2 din D. cu privire la concedierea salariaţilor, precum şi dispoziţiile art.74 din Codul muncii cu privire la conţinutul deciziei de concediere.

A apreciat instanţa de fond ca fiind întemeiată contestaţia, întrucât dispoziţiile art.102 alin.1 din D. prevăd că, în situaţia în care unitatea este nevoită a efectua o reducere de personal ca urmare a restrângerii activităţii ori reorganizării procesului de producţie ce ar determina desfaceri de contracte de muncă, angajatorul este obligat să anunţe în scris sindicatul despre situaţia apărută şi numărul total al posturilor ce ar urma să fie reduse precum şi structura acestora.

În speţă, s-a considerat de către angajator că textul nu vizează doar concedierea colectivă şi din acest motiv nu a anunţat în scris sindicatul în acest sens. Tot din acest motiv angajatorul nu a îndeplinit nici obligaţiile prevăzute în art.102 alin.2 din D. care impun angajatorului să întreprindă în colaborare cu sindicatul măsuri pentru diminuarea în plan social a efectelor concedierii.

Susţinerea angajatorului în sensul că art.102 alin.1 şi 102 alin.2 lit.a sunt aplicabile strict în cazul concedierilor colective şi nu a celor individuale, că referitor la această din urmă modalitate de concediere s-a convenit cu sindicatul la negocierea D. în anul 2004, că rămân aplicabile prevederile C o d u l u i M u n c i i, nu a fost găsită ca întemeiată.

Potrivit procesului-verbal încheiat la 02.08.2004, cu ocazia rundei a 15-a de negocieri, articolele care se referă la concedierea din motive care nu ţin de persoana salariatului vor fi luate din Codul muncii iar secţiunea IV din D..

Art.70 din D. prevede măsuri de protecţie a salariaţilor identice cu cele ale art.102 din D..

S-a mai reţinut de către instanţa de fond că în ceea ce priveşte susţinerea că nu s-au precizat în dispoziţia de concediere locurile de muncă disponibile şi că nu a fost consultată Agenţia teritorială de muncă D precum şi că nu s-au respectat reglementările privind suspendarea curgerii preavizului pe perioada suspendării contractului individual de muncă, aceasta nu poate fi reţinută ca întemeiată întrucât în societate nu au existat locuri de muncă disponibile, iar consultarea ITM se impunea doar în cazul concedierilor colective. De asemenea, din probele administrate nu rezultă că a avut loc o suspendare a contractului de muncă pentru a suspenda termenul de preaviz.

S-a concluzionat de instanţa de fond că pârâta nu a îndeplinit obligaţiile prevăzute în D. referitoare la concedierea individuală iar potrivit art.76 din Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută, cu aplicarea dispoziţiilor art.78 din Codul muncii referitoare la obligarea angajatorului la reintegrarea salariatei în funcţia avută anterior şi acordarea drepturilor salariale de la încetarea contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă, inclusiv a tichetelor de masă.

Tot în cadrul sentinţei civile nr.53 pronunţată la data de 16.01.2008 în dosarul nr(...) de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, domnul asistent judiciar E. E. şi-a exprimat opinia separată în sensul respingerii cererii formulate de T. D. Târgovişte în numele salariatului pentru care solicită anularea dispoziţiei de concediere, reintegrarea salariatului în funcţia avută anterior, acordarea drepturilor salariale aferente de la încetarea contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă, precum şi acordarea tichetelor de masă corespunzătoare în valoare nominală.

În motivarea opiniei separate s-a reţinut că T. D. Târgovişte a introdus acţiunea în baza art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 iar pentru respectarea acestor dispoziţii imperative era obligatorie introducerea în cauză a salariatului în calitate de reclamant. Dovada că acest lucru nu s-a realizat, sunt citaţiile emise pe adresa T. D. Târgovişte. Chiar dacă se prezumă că sindicatul putea să formuleze acţiune în numele salariatului, instanţa nu putea trece peste dispoziţiile art.28 (2) din Legea nr.54/2003 atâta timp cât salariatul nu a ştiut de proces.

Referitor la art. 102 din D. prin care unitatea era obligată să anunţe în scris despre situaţia apărută, numărul total de posturi reduse, structura acestora şi obligaţia colaborării cu sindicatul în vederea diminuării efectelor sociale, pârâta nu era ţinută de respectarea acestui articol în vederea concedierii întrucât art.102 din D. este în concordanţă cu art.70 din D. care arată procedura legală de concediere colectivă. S-a considerat că unitatea pârâtă a efectuat în mod corect o concediere individuală ( raportându-se la numărul de angajaţi şi cei disponibilizaţi) prevăzută de art. 65 din Codul muncii, conform negocierii din runda a 15-a (punctul 14) din 02.08.2004 în care părţile au stabilit de comun acord că articolele care se referă la concediere care nu ţin de persoana salariatului vor fi luate din Codul muncii- Secţiunea 1,2 şi 3 iar Secţiunea 4 va fi ca la D. la nivel de ramură.

Articolul 70 din D. la nivel de ramură a fost negociat de părţi şi ca urmare a respectării şi implementării atât în Codul muncii cât şi în contractele colective de muncă dintre membrii sociali a Direcţiei Consiliului nr.98/59/CE din 20 iulie 1998 care reglementează armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la concedierile colective şi nu individuale.

În aceste împrejurări pârâta a respectat condiţiile de legalitate impuse de lege şi anume că desfiinţarea locurilor de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă (art.65 (2) Codul muncii).

Pârâta a dovedit această stare de lucruri prin suprimarea efectivă a locurilor de muncă din structura acesteia. Aceste locuri de muncă din sectorul întreţinere a căror eficienţă era foarte scăzută şi neeconomicoasă au fost desfiinţate de către pârâtă în urma unor analize serioase, ele nemaigăsindu-se în organigrama societăţii nr. 0120/5061/01.08.2007.

Mai mult, datorită apariţiei acestei situaţii ITM D prin procesul-verbal de control nr.14075/27.07.2007 pune în vedere părţilor să negocieze art.102 din D. (tipul concedierii), cum de altfel s-a procedat şi la negocierea D. 2004-2008 privind concedierile colective (art.70).

În ceea ce priveşte faptul că nu au fost prezentate locurile de muncă disponibile, pârâta a făcut menţiunea în decizia de concediere că unitatea nu deţinea la data concedierii locuri de muncă vacante, compatibile cu starea de sănătate a salariatului şi calificarea sa profesională.

Solicitarea tichetelor de masă nu a fost susţinută de nicio prevedere legală sau contractuală în baza căreia pârâta trebuia obligată la acordarea acestora.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC N. Târgovişte SA conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A arătat recurenta, în esenţă, că nerespectarea disp. art. 102 alin. 1 din D., respectiv nerespectarea obligaţiei de a informa sindicatul în privinţa concedierilor individuale cu 60 de zile înainte de efectuarea acestora, nu poate conduce decât la obligarea societăţii la plata către fiecare salariat a salariului de bază pentru cele 60 de zile, aşa cum prevăd disp. art. 102 (3) din D. şi nu reprezintă, aşa cum în mod greşit a reţinut prima instanţă, o clauză de nulitate a deciziei de concediere.

O altă critică adusă sentinţei vizează neintroducerea în cauză a salariatului care nu a avut cunoştinţă de proces şi care nu a avut posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la acest proces.

A mai arătat recurenta, că probatoriul administrat confirmă faptul că desfiinţarea posturilor a fost efectivă şi serioasă, că la desfacerea contractului individual de muncă societatea a respectat procedura prevăzută de lege, astfel că nu se poate reţine incidenţa în cauză a disp. art. 74 Codul muncii privind nulitatea absolută a deciziei de concediere.

S-a mai arătat de recurentă, că art. 105 din D. nu este aplicabil concedierilor individuale, motivat de faptul că formularea acestui articol este luată din D. – art.70 - negocierile referindu-se la aplicarea acestei proceduri numai la concedierile colective.

Salariatul trebuia introdus în cauză de către instanţa de fond deoarece acesta avea posibilitatea legală să renunţe sau să nu dorească continuarea judecăţii, a susţinut recurenta.

Un ultim motiv de recurs vizează greşita acordare a tichetelor de masă pentru perioada în care salariatul s-a aflat sub efectele deciziei de concediere. S-a arătat că tichetele de masă se acordă strict pentru zilele în care salariatul se află prezent la locul de muncă în cadrul programului normal de lucru.

Pentru aceste considerentele, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În recurs au fost depuse la dosar acte.

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

La termenul de judecată din data de 12.03.2008, reclamantul N. M., reprezentat de Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte a fost prezent în instanţă şi a învederat că renunţă la judecata acţiunii solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul de a se lua act de renunţarea sa.

În consecinţă, luând şi concluziile părţilor, Curtea va admite recursul în baza art. 312 rap. la art. 246 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentinţa recurată şi va lua act de renunţarea reclamantului la judecata acţiunii.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta SC N. Târgovişte SA, cu sediul în municipiul Târgovişte,(...)-11, jud. D, împotriva sentinţei civile nr. 53 din 16 ianuarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. M., prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, cu sediul în municipiul Târgovişte,(...)-11, jud. D.

Modifică în parte sentinţa în sensul că ia act de renunţarea reclamantului N. M. la judecata acţiunii conform art. 246 Cod procedură civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 12 martie 2008.

Preşedinte Judecători

(...)-(...) (...) (...) (...) (...) E.

Grefier

N. E.

Red.C.P.

Tehnored.A.Ţ.

3 ex./20.03.2008

dosar fond - (...) T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a

judecători fond – M. E.

• D. E.

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3120