Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI

ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1855

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER: (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta S.C. „B. G.” S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 959/25.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamantul intimat E. E. M., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă pentru pârâta recurentă avocat U. M. F., lipsă fiind reclamantul intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin decizia civilă nr. 1077 din 23.06.2009, Curtea de A p e l T i m i ş o a r a a admis contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC „B. G.” SRL, a dispus anularea Deciziei Civile nr. 560/20.03.2009 ,pronunţată de Curtea de A p e l T i m i ş o a r a în Dosarul nr(...), şi a acordat termen pentru soluţionarea recursului.

Prin contestaţia înregistrată la 22 octombrie 2008, reclamantul E. E. M. a chemat în judecată pe pârâta SC B. G. SRL şi a solicitat anularea deciziei nr. 1162 din 15.09.2008 privind desfacerea contractului său de muncă, reîncadrarea în postul deţinut, plata salariilor de care a fost lipsit şi a cheltuielilor de judecată, întrucât la data desfacerii contractului de muncă se afla în concediu medical, astfel că a fost încălcată dispoziţia expresă a art. 60 alin.1 lit. a) din Codul muncii.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestaţiei întrucât reclamantul a săvârşit abateri disciplinare grave, pentru care s-a desfăşurat cercetarea administrativă, iar certificatul de concediu medical nu a fost depus la intimată, astfel că împrejurarea incapacităţii de muncă nu a fost cunoscută, nu este reală şi nu poate avea nici un efect.

Prin sentinţa civilă nr. 959 din 25.11.2008, T r i b u n a l u l A r a d a admis contestaţia, a anulat Decizia de concediere nr. 1162/15.09.2008 emisă de pârâtă, şi a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior începând cu data desfacerii contractului de muncă şi obligă pârâta la plata salariilor restante începând cu data de 15 septembrie 2008, până la data reangajării efective.

Pentru a pronunţa această soluţie, T r i b u n a l u l A r a d a reţinut următoarele:

Din decizia de concediere şi procesul verbal încheiat la 15.09.2008 de Comisia de disciplină, instanţa reţine că reclamantul a fost încadrat în baza contractului de muncă înregistrat la 11 iunie 2008 la I.T.M. A în postul de operator tăiere la Departamentul Producţie.

Întrucât a introdus bucăţi de sârmă de cupru în buzunarele salopetei în data de 23 august 2008, a fost invitat la Comisia de disciplină pentru a da explicaţii, pentru data de 12 septembrie. Petentul s-a prezentat la unitate la data de 15.09.2008 şi cu toate că a comunicat că se află „în concediu medical, susţinând că suferă de dureri la coloană şi picior” (fila 8), Comisia de disciplină s-a întrunit, a luat o declaraţie reclamantului, explicaţia acestuia şi a propus desfacerea disciplinară a contractului de muncă, astfel că la aceeaşi dată s-a şi emis decizia de concediere nr. 1162, prin care s-a dispus concedierea începând cu data de 15.09.2008.

Procedând în acest mod societatea a încălcat dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul muncii, care prevede interdicţia concedierii salariaţilor, la litera a), pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.

Prin certificatul de concediu medical seria (...) se constată că în perioada 9-15 septembrie 2008 reclamantul se află în incapacitate de muncă.

Despre această împrejurare fusese avizată Comisia de disciplină, astfel că intimata nu putea să ignore apărarea petentului, iar dacă a făcut-o, decizia emisă este lovită de nulitate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea în tot a hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii contestaţiei.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu a ţinut cont de apărarea reclamantului legată de incapacitatea temporară de muncă, precum şi faptul că emiterea deciziei de concediere era singura opţiune pe care o avea societatea în circumstanţele date. Recurenta a mai arătat că reclamantul, dacă ar fi fost de bună credinţă, ar fi avut posibilitatea să temporizeze procedura prezentând certificatul medical, fie în data de 15.09., fie imediat, dar el a ales să îl prezinte abia după ce a primit decizia de sancţionare, sperând la invalidarea acesteia, din moment ce pe fond nu a avut ce apărări să aducă.

Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, Curtea constată recursul neîntemeiat pentru următoarele motive:

Conform art. 60 alin. 1 lit. A din Legea 53/2003, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii, astfel încât decizia de concediere atacată este lovită de nulitate.

Nu se poate reţine apărarea recurentei cu privire la faptul că reclamantul a prezentat concediul medical după concediere, întrucât conform textului legal menţionat anterior, cerinţa este ca incapacitatea temporară de muncă să fie stabilită prin certificat medical conform legii, neexistând nici o condiţie privind prezentarea acestuia.

În ceea ce priveşte apărările recurentei privind temeinicia deciziei de concediere, instanţa de recurs nu le va analiza, deoarece hotărârea recurată s-a pronunţat exclusiv asupra nelegalităţii deciziei de concediere, neputându-se în recurs a se face pentru prima dată analiza condiţiilor de fond ale contestaţiei.

Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. „B. G.” S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 959/25.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 24 noiembrie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red. D.P. /05.01.2010

Tehnored. D.I./2 ex./ 05.01.2010

Prim inst.: T r i b u n a l u l A r a d

Jud. B. D., jud.M. P.