Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 30

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2008

Preşedinte – (...) (...)

Judecători – (...) (...)

(...)-(...) Ţ.

Grefier – T. Ş.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC N. T SA cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţul D, împotriva sentinţei civile nr. 1068 din 24 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimatul-contestator T. E. domiciliat în Târgovişte, str. (...) (...), . 34, .F, . 46, judeţul D, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţul D.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns, la a doua strigare, recurenta-pârâtă SC N. T SA, reprezentată de consilier juridic E. N., potrivit delegaţiei nr. 0130/351/17.01.2008, lipsind intimatul-contestator T. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru şi că s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-contestator prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, însoţită de acte, respectiv: proces verbal din 12.07.2004; capitolul 6 privind unele măsuri de protecţie a salariaţilor şi acordarea de facilităţi acestora; extras din D. 2000-2004; adresa nr. 224/13.07.2007 emisă de Sindicatul Liber Independent – D. Târgovişte către I.T.M. D; constatări privind modul de respectare a prevederilor legale în domeniul relaţiilor de muncă - anexa 1; Legea nr. 467 din 12.12.2006.

De asemenea, se învederează instanţei că s-a depus cerere formulată de recurenta-pârâtă SC N. T SA, prin care solicită lăsarea dosarului la a doua strigare, întrucât delegatul societăţii ajunge cu întârziere la instanţă datorită condiţiilor meteorologice şi de trafic nefavorabile.

Curtea, faţă de cererea formulată de recurenta-pârâtă SC N. Târgovişte SA, a lăsat cauza la a doua strigare, când a răspuns reprezentantul legal al recurentei, respectiv consilier juridic E. N..

Consilier juridic E. N., pentru recurenta-pârâtă SC N. T SA, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză şi solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, faţă de actele şi lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic E. N., pentru recurenta-pârâtă SC N. T SA, având cuvântul solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinţei recurate, iar pe fond respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Astfel, arată că soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală întrucât nu s-a ţinut cont de niciunul din argumentele invocate, în sensul că art. 102 nu este aplicabil concedierilor individuale, motivat de faptul că formularea acestui articol este luată din C.C.M. la nivelul ramurii metalurgice – art.70, sensul şi spiritul celor negociate fiind la fel ca şi la ramură, respectiv această procedură să vizeze numai concedierile colective.

De asemenea, precizează că prima instanţă a omis să menţioneze împrejurarea că nerespectarea art. 102 din CCM 2004-2008 nu poate duce la nulitatea deciziei de concediere individuală, deoarece sancţiunea nerespectării prevederilor art. 102(1) din D. este prevăzută expres la art. 102 (3 lit.a) din acelaşi D., şi anume: în cazul în care, înainte de expirarea perioadei prevăzută la alineatul 1 conducerea societăţii a luat măsura desfacerii contractului de muncă, atunci urmează să se plătească celui în cauză, următoarele drepturi băneşti, respectiv salariul de bază avut pe durata cuprinsă între momentul desfacerii contractului individual de muncă şi expirarea celor 60 de zile care preced curgerea termenului de preaviz.

Aşadar, nerespectarea obligaţiei de a informa sindicatul în privinţa concedierilor individuale cu 60 zile înainte, nu poate duce decât la obligarea recurentei de a plăti fiecărui salariat salariul de bază pentru 60 zile, situaţie care nu reprezintă o cauză de nulitate a deciziei de concediere.

Totodată, într-un alt motiv de recurs se menţionează că intimatul ar fi trebuit să fie introdus în cauză, întrucât acesta ar fi avut posibilitatea legală să renunţe sau să nu dorească continuarea judecăţii, iar cu ocazia încercării de a-i lua un interogatoriu, acesta nici nu se afla la domiciliu. Astfel, concedierea individuală a inclus şi acordarea unei compensaţii băneşti considerabile şi în situaţia rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei, salariatul va fi obligat să restituie banii, ceea ce nu se cunoaşte dacă acesta ar avea posibilitatea să-i restituie.

Într-o altă critică se vizează că la data concedierii unitatea nu deţinea locuri de muncă vacante compatibile cu starea de sănătate a salariatului şi calificarea profesională, motiv pentru care posibilitatea de a fi redistribuit în muncă a fost analizată de societate, negăsindu-se soluţii în acest sens.

Cu privire la acordarea tichetelor de masă se arată că acestea reprezintă o compensaţie a faptului că intimatul nu poate servi masa la domiciliu, fiind prezent la locul de muncă, însă în condiţiile în care în toată această perioadă salariatul s-a aflat la domiciliul său şi a servit masa acasă, consideră că reparaţia bănească a prejudiciului suferit prin concediere nu trebuie să includă şi aceste drepturi, având în vedere faptul că prin lege se specifică împrejurarea că tichetele de masă se acordă strict numai pentru zilele în care salariatul se află prezent la locul de muncă.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului şi modificarea în totalitate a sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

După strigarea cauzei şi acordarea cuvântului în fond a recurentei-pârâte SC N. Târgovişte SA, se prezintă în instanţă preşedintele Sindicatului Liber Independent D. Târgovişte, dl. U. N., care solicită respingerea recursului ca nefondat conform motivelor arătate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată.

Contestatorul Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, prin reprezentarea salariatului T. E., a solicitat anularea dispoziţiei nr. 1864 din 13 iulie 2007 emise de SC N. Sa Târgovişte, prin care s-a luat măsura concedierii salariatului T. E., urmare desfiinţării postului de M. din secţia trăgătorie de bare deţinută de acest salariat.

În motivarea contestaţiei s-a susţinut că prin emiterea dispoziţiei contestate, intimata a încălcat dispoziţiile art. 100 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pe unitate conform cărora aceasta era obligată să anunţe în sacris despre situaţia apărută, sindicatul şi pe salariat, numărul total al posturilor reduse şi structura acestora, cu 60 zile calendaristice înainte de preaviz.

Totodată, intimata nu a respectat nici dispoziţiile art. 2 alin.2 din acelaşi contract colectiv, nefiind prezentate locurile de muncă disponibile, cu toate că s-au făcut angajări şi nici dispoziţiile art. 64 cu privire la consultarea Agenţiei Teritoriale de Muncă şi ale art. 73 pct.3 din Codul muncii, referitoare la suspendarea curgerii preavizului pentru perioada suspendării contractului individual de muncă.

În consecinţă, urmare anulării dispoziţiei contestate se impune reintegrarea salariatului în funcţia deţinută anterior cu acordarea drepturilor salariale aferente de la încetarea contractului individual de mujncă şi până la reintegrarea eventivă, precum şi acordarea tichetelor de masă la valoare nominală.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei deoarece prevecderile contractului de muncă pe unitate reglementează doar procedura concedierii colective şi nu cea a concedierii individuale cum se prezintă situaţia în speţă, situaţie în care nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 102 alin.1 şi 102 alin.3 lit.a din acest contract, iar prin negocierile prealabile s-a stabilit de comun acord că procedurile referitoare la concediere să fie cele consacrate de Codul muncii.

Se mai arată că obligativitatea ofertei de redistribuire a locului de muncă subzistă numai în cazul concedierilor pentru inaptitudine fizică sau prihică, ori pentru necorespundere profesională, situaţie în care salariatul nu se regăseşte.

În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.

T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, prin sentinţa nr. 1068 din 24 octombrie 2007, cu opinie separată, a admis contestaţia intentată de salariatul T. E. prin reprezentarea sa de către sindicat şi s-a constatat nulitatea dispoziţiei emise de intimată, dispunându-se reintegrarea acestuia în funcţia deţinută anterior, cu plata de către pârâtă a drepturilor salariale şi a tichetelor de masă de la data încetării contractului colectiv de muncă până la reintegrarea sa efectivă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că într-adevăr în speţă sunt aplicabile în cazul concedierii dispoziţiile art. 102 alin.1 din Contractul colectiv de muncă când are loc o reducere de personal, ca urmare a restrângerii ori reorganizării a activităţii, text de lege care nu distinge între concedierea individuală şi colectivă, cum pretinde intimata.

Împotriva acestei sentinţe, intimata a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinţei şi pe fond respingerea contestaţiei în totalitate ca neîntemeiată.

Criticând sentinţa, intimata a susţinut în esenţă că nerespectarea prevederilor art. 102 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2008 nu poate duce la nulitatea deciziei de concediere individuale, iar nerespectarea obligaţiei de a informa sindicatul în legătură cu măsura dispusă cu 60 de zile anterior, nu poate duce decât la obligarea plăţii de către intimată a fiecărui salariat la plata salariului pentru această perioadă şi nu la nulitatea deciziei de concediere, iar pe de altă parte, în mod nelegal nu a fost introdus în cauză salariatuul T. E., care avea posibilitatea să renunţe sau să nu intenţioneze continuarea judecăţii, confom principiului disponibilităţii.

De asemenea, nu se poate susţine că nu au fost respectate dispoziţiile art. 64 şi 74 din Codul muncii cu privire la obligativitatea ofertei de redistribuire, care subzistă numai pentru inaptitudine fizică sau psihică ca şi în cazul concedierii pentru necorespundere profesională, situaţie în care salariatul nu se regăseşte şi care, de altfel, nu duce la nulitatea absolută a măsurii, în condiţiile în care desfiinţarea unor posturi a fost efectivă şi serioasă faţă de organigrama adoptată.

În final, s-a formulat şi critica referitoare la greşita acordare a tichetelor de masă pentru perioada în care salariatul era concediat faţă de regimul special al acordării tichetelor de masă stabilit prin Legea nr. 142/1998, ceea ce exclude o reparaţie bănească a prejudiciului suferit prin conseciere, situaţie în care salariatul nu a fost prezent în mod efectiv la locul de muncă şi de altfel nu poate beneficia de tichete de masă.

Curtea, analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului şi dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Conform dispoziţiilor art. 102 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al societăţii intimate, în situaţia în care unitatea este nevoită să efectueze o reducere de personal ca urmare a restrângerii activităţii ori reorganizării procesului de producţie ce impun desfaceri de contract de muncă, angajatorul este obligat să anunţe în scris sindicatul despre situaţia apărută şi numărul total al posturilor ce urmează a fi reduse, ca şi structura acestora, impunându-se astfel o colaborare reală şi efectivă cu sindicatul pentru diminuarea în plan social a efectelor concedierii.

Aceste dispoziţii legale sunt obligatorii atât în cazul concedirilor colective cât şi cele individuale, nefăcându-se o distincţie între cele două tipuri de concedieri, dispoziţii care au fost încălcate de către societatea intimată, situaţie în care soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică cu privire la nulitatea concedierii, nefiind respectate dispoziţiile art. 76 şi 78 din Codul muncii cu privire la procedura concedierii.

Nu este fondată nici critica invocată în motivele de recurs privind neintroducerea în cauză a salariatului T. E. care a fost citat în cauză încă de la primul termen (fila 7 dosar fond) şi care a figurat în continuare, inclusiv în faza de recurs, fiind legal citat, iar acesta nu a formulat opunere în legătură cu cererea introductivă de instanţă, în condiţiile în care sindicatul din unitate poate reprezenta salariaţii săi în promovarea intereselor legitime în raporturile cu unitatea, conform dispoziţiilor Legii nr. 146/1997.

Este fondat însă motivul de recurs cu privire la acordarea tichetelor de masă salariatului-intimat T. E., soluţia primei instanţe fiind greşită sub acest aspect.

Potrivit dispoziţiilor legii speciale în materie – Legea nr. 142/1998 reactualizată, salariaţii pot beneficia de tichete de masă, în condiţiile art. 5 şi urm. din lege, beneficiind de un număr de tichete de masă, cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate, cum impun în mod expres prevederile art. 6 alin.(1) din legea menţionată.

Or, în speţă, este de necontestat că după măsura concedierii salariatul T. E. nu a fost prezent la muncă şi astfel nu-i pot fi acordate tichete de masă, o astfel de facilitate fiind destinată a suplini efortul fizic pe care îl face salariatul la locul de muncă, ceea ce nu este cazul în speţă.

Aşa fiind, soluţia primei instanţe este nelegală în parte cu privire la acordarea acestor tichete de masă, situaţie în care recursul de faţă este fondat şi urmează a fi admis în baza art. 304 şi 312 Cod pr.civilă şi în consecinţă se impune modificarea în parte a sentinţei şi înlăturarea obligării societăţii intimate la acordarea tichetelor de masă de la data încetării contractului individual de muncă şi până la data reintegrării sale efective, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei care sunt legale şi temeinice sub toate aspectele.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declart de intimata SC N. Sa Târgovişte, împotriva sentinţei civile nr. 1068 din 24 octombrie 2007 pronunţate de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte şi salariatul T. T., şi în consecinţă;

Modifică în parte sentinţa sus-menţionată înn sensul că înlătură obligarea recurentei-intimate la acordarea tichetelor de masă pentru T. E..

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Irevocabilă.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI,

(...) (...) (...) (...) (...)-(...) Ţ.

GREFIER,

T. Ş.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Tehnored.TL/SŞ

3 ex./30.01.2008

d.f(...) T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a

j.f.M. E.

D. E.