Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR NR(...) (Număr în format vechi 545/2008)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1630/R

Şedinţa publică din 16.03.2009

Curtea constituită din:

Preşedinte: (...) C (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) H. (...)

Grefier: J. S. N.

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta (...) T. MEDIA SRL împotriva sentinţei civile nr.1400/R din 24.10.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.12609/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul B. P..

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns intimatul B. P., prin avocat I. B., cu împuternicire avocaţială nr.(...)/22.02.2009, aflată la fila 29 dosar, lipsind recurenta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, Curtea, având în vedere înscrisurile depuse prin serviciul registratură la data de 23.02.2009, constată că în cauză are calitate de recurent (...) V. SA.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă avocatului intimatului cuvântul în combaterea recursului.

Intimatul B. P. prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate. Îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, pe cale separată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1400/24.10.2007 pronunţată în dosarul nr.12609/3/LM/2007, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a respins excepţia prematurităţii ca neîntemeiată; a respins excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere prin care se solicitat anularea adresei nr.9/22.02.2007, ca neîntemeiată; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P. B. în contradictoriu cu pârâta (...) T. MEDIA SRL; a anulat adresa nr.09/22.02.2007 şi decizia nr.11/19.03.2007 emise de intimată; a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior concedierii ; a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii – 20.04.2007 până la efectiva reintegrare; a respins cererile de plată a sumei de 100 lei pe zi până la data reintegrării şi de obligare la publicarea sentinţei în ziarul Cronica Română, ca inadmisibile; s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr.787/31.01.2007 T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i a admis contestaţia formulată de contestatorul B. P., a anulat decizia nr.21/26.09.2006 şi a dispus reintegrarea contestatorului pe funcţia avută anterior deciziei contestate.

În respectarea hotărârii judecătoreşti, intimata a emis decizia nr.1/07.02.2007, prin care anulează decizia nr.21/26.09.2007 şi stabileşte că începând cu data de 07.02.2007, contestatorul este reîncadrat în funcţia de director executiv, potrivit contractului de muncă nr.(...)/24.03.2006. Ulterior, la data de 19.02.2007 intimata a emis decizia nr.3, potrivit căreia se anulează decizia nr.21/26.09.2007 şi decizia nr.1/7.02.2007, stabilind că începând cu data de 7.02.2007 contestatorul este reîncadrat pe funcţia avută anterior deciziei nr.21/26.09.2007, fiind invitat să se prezinte pentru a lua la cunoştinţă de atribuţiile de serviciu consemnate în fişa postului, anexa la contractul individual de muncă. După 3 zile intimata a mai emis o decizie, nr.9/22.02.2007 (apreciată de intimată drept o adresă), prin care se aduce la cunoştinţa contestatorului că începând cu data de 21.02.2007, postul ocupat de acesta – director executiv – a fost desfiinţat, fiindu-i propus postul de corector cu salariul aferent, cu posibilitatea pentru contestator de a-şi exprima consimţământul în raport de noul loc de muncă oferit.

Tribunalul a respins excepţia lipsei de obiect a acţiunii în ceea ce priveşte adresa nr.9/2007, întrucât a apreciat că odată ce intimata a comunicat adresa contestatorului, aceasta şi-a produs efectele similare unei decizii, ca urmare a conţinutului său.

Tribunalul a apreciat că decizia (adresa) nr.9/22.02.2007 nu îndeplineşte cerinţele de legalitate impuse de art.74 al.1 lit.a-d din Codul muncii, respectiv:

- din conţinutul deciziei rezultă că produce efecte începând cu o dată anterioară emiterii;

- nu este prevăzut dreptul legal de preaviz instituit de art.73 Codul muncii;

- nu sunt indicate criteriile de stabilire a ordinii de preferinţă conform art.70al.2 lit.d;

- nu sunt indicate locurile de muncă disponibile şi termenul în care se poate opta pentru un loc vacant, din organigrama depusă la dosar rezultă că în luna martie 2007, postul de director executiv în societate era ocupat de însuşi contestatorul în cauză.

În raport de dispoziţiile art.76-78 Codul muncii, tribunalul a apreciat că decizia (adresa) nr.9/2007 este lovită de nulitate absolută.

În ceea ce priveşte contestaţia împotriva deciziei nr.11/19.03.2007, tribunalul a reţinut că nu îndeplineşte cerinţele obligatorii impuse de art.74 al.1 lit.a-d Codul muncii, respectiv:

- nu se arată motivele ce determină concedierea;

- în conţinutul ei se face referire la „notificarea” comunicată contestatorului cu privire la postul oferit de către societate, acela de corector, pentru care acesta nu şi-a manifestat voinţa de a-l ocupa;

- nu sunt indicate criteriile de stabilire a ordinii de preferinţă conform art.70 al.2lit.d, în situaţia în care intimata se afla în faţa unor concedieri colective;

- nu sunt indicate prin listă locurile de muncă disponibile în societate şi termenul în care se poate opta pentru un loc de muncă vacant, împrejurare invocată prin notificarea nr.9/2007,prin care s-a indicat postul de „corector” pentru care putea opta în 3 zile, fiind apreciată ca neavând relevanţă asupra conţinutului deciziei;

- organigramele depuse la dosar nu sunt complete, deoarece au în vedere luna noiembrie 2006 şi martie 2007, când contestatorul era în funcţia de director executiv iar pentru lunile următoare, intimata nu a mai depus la dosar noua organigramă.

În raport de dispoziţiile art.76-78 Codul muncii, tribunalul a apreciat că decizia este lovită de nulitate absolută.

Ca urmare, tribunalul a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior concedierii dispuse prin decizia nr.11/19.03.2007 şi a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii, 20.04.2007 şi până la reintegrare.

A respins ca inadmisibilă cererea de acordare a daunelor cominatorii în raport de dispoziţiile art.580 Cod pr.civilă, cât şi cererea privind publicarea de către intimată în ziarul Cronica Română a sentinţei, reţinând că nu există un text legal care să conţină o asemenea prevedere, iar condiţia publicării cauzei în raport de dispoziţiile art.121 din C o d u l d e procedură civilă şi art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost îndeplinită.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat în termenul legal, intimata (...) T. Media SRL.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că decizia nr.11/19.03.2007 nu îndeplineşte condiţiile de legalitate, convingerea instanţei fiind greşit formată.

Arată recurenta că motivul principal al concedierii îl constituie reorganizarea societăţii datorită dificultăţilor economice cauzate de nerentabilitatea activităţii de presă a societăţii, menţiune ce este expusă în decizi şi că înţelege să solicite administrarea probei cu înscrisuri, care să demonstreze necesitatea reorganizării societăţii.

În ceea ce priveşte postul de corector, acesta era singurul post liber,iar în ceea ce priveşte criteriile ordinii de referinţă, se precizează că nu există concedieri colective conform dispoziţiilor art.68 Codul muncii.

Arată recurenta că va depune la dosar şi o organigramă ulterioară lunii martie 2007, menţionând că situaţia posturilor de conducere este aceeaşi şi în prezent, fapt ce va fi probat prin înscrisurile pe care le va depune la dosarul cauzei.

Arată recurenta că instanţa de fond a dispus şi anularea adresei nr.9/22.02.2007 cu motivarea că aceasta este în fapt o decizie.

Recurenta reiterează apărările referitoare la inexistenţa concedierilor colective şi a mai multor posturi disponibile în societate. Menţionează totodată că a fost respectat dreptul la preaviz, contestatorul nefiind privat în nici un fel.

În ceea ce priveşte împrejurarea că potrivit organigramei din luna martie contestatorul ocupa încă postul de director, recurenta arată că în respectiva perioadă curgea încă termenul de preaviz, deşi contestatorul nu s-a prezentat la serviciu nici o zi.

La termenul din 24.03.2008, s-a dispus suspendarea cauzei potrivit dispoziţiilor art.242 al.1 pc.t2 Cod pr.civilă.

La termenul din 07.11.2008, s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei de către (...) V. SA, succesoarea în drepturi a (...) T. media SRL, ca urmare a fuziunii prin absorbţie, conform înscrisurilor depuse la dosar în acest sens la solicitarea instanţei.

Examinând sentinţa civilă atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art.304¹ Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca nefiind fondat pentru considerentele ce urmează:

Prin adresa (decizia) nr.9/27.02.2007 s-a comunicat intimatului-contestator faptul că postul de director executiv a fost desfiinţat începând cu 21.02.2007 datorită modificării organigramei propunându-i-se postul de corector pentru care trebuie să-şi comunice consimţământul în 3 zile.

Prin decizia nr.11/19.03.2007 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu 24.03.2006, în temeiul art.65 din Legea nr.53/2003.

Potrivit dispoziţiilor C o d u l u i m u n c i i (art.62 (2) şi art.74), decizia de concediere trebuie să îndeplinească anumite condiţii de formă,angajatorul neputând invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

În mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că decizia nu îndeplineşte cerinţele impuse de art.74 Codul muncii.

În ceea ce priveşte motivele care determină concedierea, Curtea reţine că decizia nr.11/19.03.2007, menţionează doar că desfiinţarea postului de director executiv se datorează reorganizării societăţii şi schimbării organigramei, fără alte elemente în acest sens, iar cerinţa impusă de art.74 (1) lit.c Codul muncii, nu poate a fi analizată, întrucât în speţă, recurenta-intimată căreia îi revine sarcina probei potrivit dispoziţiilor art.287 Codul muncii, nu a făcut dovezi în sensul că ne aflăm în prezenţa unei concedieri individuale pentru a infirma ceea ce a reţinut instanţa de fond, decizia fiind deficitară şi în ceea ce priveşte cerinţa impusă de art.74(1) lit.d Codul muncii.

Curtea constată că decizia de concediere nu îndeplineşte condiţia de legalitate impusă de art.65 (2) Codul muncii, în sensul că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Deşi instanţa de fond şi-a exercitat rolul activ punând în vedere recurentei-intimate să depună actele care au stat la baza emiterii deciziei, aceasta nu s-a conformat, înscrisurile depuse la dosar fiind incoerente, fără legătură directă cu prezenta cauză, cele mai multe atestând faptul că ne aflăm în prezenţa unei concedieri din culpa salariatului iar nu în prezenţa unei concedieri întemeiată pe dispoziţiile art.65 Codul muncii, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Nici la instanţa de fond şi nici în recurs nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor de legalitate impuse de art.65 (2) Codul muncii.

Desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când nu se regăseşte în organigrama acestuia ori în statul de funcţii, ori, în speţă nu s-a făcut această dovadă, nedepunându-se organigrama dinaintea concedierii şi cea după concediere.

Concedierea are o cauză reală atunci când prezintă un caracter obiectiv, fiind impusă de dificultăţi economice, de transformările tehnologice sau de reorganizare şi este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii.

Desigur, angajatorul este îndrituit să ia măsurile pe care le consideră necesare pentru bunul mers al societăţii, inclusiv pe aceea a desfiinţării unor posturi, însă cu respectarea condiţiilor impuse de lege.

În speţă nu s-a făcut dovada caracterului efectiv, real şi serios al desfiinţării locului de muncă ocupat de către intimatul-contestator, nedepunându-se la dosar programul de restructurare şi reorganizare a societăţii, organigramele şi statele de funcţii ale unităţii anterioare şi ulterioare concedierii.

În decizia de concediere se arată că măsura a fost dispusă ca urmare a reorganizării, fără a se face dovada că această reorganizare a fost dispusă de organul competent şi că a avut loc o restrângere reală a activităţii impusă de nevoile unităţii. Pe de altă parte, în motivele de recurs se arată că reorganizarea s-a datorat dificultăţilor economice, fără a se face nici o dovadă în acest sens.

Hotărârile AGA depuse la dosar (filele 147, 148, 149 şi 150), sunt din anii 2005, 2006 şi se referă la alte aspecte decât desfiinţarea funcţiei de director executiv iar cea din 21.02.2007 se referă la reorganizarea societăţii prin desfiinţarea postului de director fondator iar organigramele depuse la dosar nu fac dovada desfiinţării postului de director executiv şi nici celelalte înscrisuri depuse la dosar.

În ceea ce priveşte adresa nr.9/22.02.2007, Curtea constată că recurenta nu formulează nici o critică concretă, în ceea ce priveşte măsura anulării ei de către instanţă.

Pe de altă parte, Curtea reţine că deşi instanţa a dispus anularea ei, această măsură nu are efecte juridice pentru recurentă,întrucât reintegrarea şi despăgubirile acordate în temeiul dispoziţiilor art.78 Codul muncii s-au dispus începând cu 20.04.2007, data concedierii rezultată din Decizia nr.11/19.03.2007.

Faţă de cele expuse, Curtea în temeiul dispoziţiilor art.312 (1) Cod pr.civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de (...) V. SA (succesor în drepturi al (...) T. MEDIA SRL), împotriva sentinţei civile nr.1400/R din 24.10.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.12609/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul B. P..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 16.03.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

N. C B. M. I. T. H. J.

GREFIER

J. S. N.

Red.A.C.M.

Dact.LG/2 ex./21.04.2009

Jud.fond: D.P.; L.H.