Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR Nr(...) - drepturi băneşti -

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A J. CIVILĂ ŞI PENTRU CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 2618

Şedinţa publică din data de 29 Aprilie 2009

Completul compus din:

Preşedinte: Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

*******

Pe rol, soluţionarea recursului declarat de pârâta SC E. D. SA, cu sediul ales la sediul profesional al Societăţii Civile de Avocatură N. B. & Avocaţii, B,(...), .3, .7, sector 1. împotriva sentinţei civile nr.5224/23.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă E. H., cu domiciliul în C,str. (...),nr.17(...) .1, .1, .4, judeţul D având ca obiect, drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă depunând împuternicirea avocaţială, avocat (...) E., lipsind intimata reclamantă.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că recursul este declarat şi motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constatând cauza în stare de soluţionare acordă cuvântul părţii prezente.

Avocat (...) E. pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de faţă.

Prin sentinţa nr. 5224/23.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), s-a admis acţiunea formulată de petenta E. H., împotriva intimatei S.C. E. D. S.A. (fostă S.C. E. S.A.) B.

A fost obligată intimata să plătească petentei drepturile băneşti reprezentând contravaloarea salariilor cuvenite si neacordate conform art.50 alin.1 din CCM pe anul2006, sume ce vor fi reactualizate la data plăţii efective şi la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată .

Pentru a se pronunţa astfel, prim ainstanţă a reţinut următoarele.

Prin acţiunea formulată de petenta E. H. şi înregistrată sub nr(...) s-a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligată intimata S.C. E. D. S.A. (fostă S.C. E. S.A.) la plata a 4 salarii medii nete pe unitate, cuvenite la încetarea contractului individual de muncă, sume care să fie actualizate la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, petenta a arătat că a fost salariatul intimatei până la data de 11.09.2006 când au încetat raporturile de muncă în temeiul art.65-66 din Codul muncii, având o vechime în unitate de peste 15 ani aşa cum rezultă din carnetul de muncă şi decizia de concediere, iar la momentul concedierii trebuia să primească o indemnizaţie reprezentând echivalentul a 4 salarii medii nete la nivel de unitate, conform art.50 alin.1 din C.C.M./2005-2006.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că petentului i-a fost acordată o indemnizaţie de concediere în baza unor B. sociale, care au fost încheiate cu scopul de a stabili salariaţilor ce urmau să fie concediaţi drepturi mai mari decât cele prevăzute de art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă, drepturi care însă nu pot fi cumulate.

Faţă de aceste susţineri s-au constata următoarele:

Atât planul social, cât şi amendamentele aduse acestuia nu reprezintă anexe ale contractului colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanţii societăţii şi reprezentanţii sindicatelor.

Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor, iar potrivit art.25 alin.1 din acelaşi act normativ, „contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părţi, se depune şi se înregistrează la direcţia generală de muncă şi protecţie socială sau a Municipiului B, după caz” şi se aplică în continuare de la data înregistrării.

Conform art. 31 din Legea nr.130/1996, modificările aduse contractului colectiv de muncă trebuie să respecte aceleaşi condiţii ca cele prevăzute în art. 7 alin.2.

În raport de dispoziţiile legale de mai sus, instanţa de fond a considerat că atât planul social, cât şi amendamentele la acesta, au natura juridică a unor convenţii, dar nu constituie anexe la contractul colectiv de muncă, pentru că nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr.130/1996.

Potrivit art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2005,2006,2007 la concediere, din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acesteia, o indemnizaţie minimă de concediere …” în cazul petentului -peste 15 ani vechime- 4 salarii medii nete.

Mai mult decât atât, alin.4 al aceluiaşi articol prevede, fără echivoc, că prevederile acestui articol se aplică şi acestea.

În raport de prevederile art. 38 Codul muncii, conform cărora „salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate”.

Astfel, din interpretarea sistematică a amendamentului la acordul social prin care se menţionează că „prevederile domeniului vizat în articolul 50 se completează cu prevederile Acordului Social însuşit de părţi, iar dacă există reglementări mai favorabile, se aplică acestea” rezultă că drepturile acordate se cumulează cu cele prevăzute în art. 50 din C.C.M., şi nicidecum nu se exclud, instanţa obligând-o pe intimata la plata drepturile prevăzute de art. 50 alin.1 din C.C.M./2005-2007-2008.

S-a mai arătat că intimata nu şi-a formulat apărarea şi nu a administrat dovezi din care să rezulte că a achitat petentului cele 4 salarii medii nete la nivel de unitate prevăzute de art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2005-2006-2007, aplicabil la data concedierii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC E. D. SA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

In motivele de recurs reclamantul învederează că instanţa de fond greşit a respins acţiunea,deoarece conform art.50 alin.3 din CCM valorile efective ale indemnizaţiilor de concediere urmau să fie stabilite prin negociere cu G..Prin aneastă negociere se stabileau doar valorile efective ale indemnizaţiilor de concediere şi nu a fost modificat obiectul în raport de care se calcula indemnizaţia de concediere,respectiv să se înlocuiască vechimea în muncă cu vechimea în petrol.

La art. 7 din CCM 2004-2007 s-a prevăzut că „drepturile salariaţilor prevăzute de prezentul CCM nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior. Dacă pe cale legală sau convenţională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariaţi, se vor aplica acestea”.

În CCM 2002 s-a prevăzut la alin.1 al art.50 acordarea indemnizaţiei de concediere în raport de vechimea în muncă,iar la alin.2 s-a prevăzut că dacă există reglementări mai favorabile se aplică acestea.

În CCM 2003 s-a prevăzut la art.50 valoarea indemnizaţiei de concediere în raport de vechimea în muncă,iar la alin.4 s-a prevăzut din nou că dacă există reglementări mai favoreabile,se aplică şi aceasta,iar în 2004-2007 nu s-a mai menţionat prevederea de la alin.4,fiind înlocuită menţiunea completării cu prevederile Planului Social.

Nu pot fi încălcate disp.art.7 din CCM 2004-2007.

Potrivit art. 9 din CCM 2004-2007, „ interpretarea clauzelor din prezentul CCM se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează conform principiilor dreptului munci, în favoarea salariaţior”.

Susţine, de asemenea, că pârâta era obligată să acorde salariaţilor disponibilizaţi drepturile prevăzute de art. 50 alin. 1 din CCM şi pentru că: aceste drepturi au fost menţinute în CCM şi după apariţia Planului Social (alin. 4 din art. 50); aceste drepturi au fost renegociate anual tocmai pentru a fi acordate; aceste drepturi salariale au fost stabilite în cuantumuri şi modalităţi de calcul diferite, astfel încât tranşele stabilite se calculează la alin. 1 în funcţie de vechimea în muncă, iar cele de la alin. 4 în funcţie de vechimea în E..

Curtea constată a fi nefondate criticile recurentului reclamant vizând modul de soluţionare al cereii prin care a solicitat acordarea indemnizaţiei de concediere prev.la art.50 alin.1 din CCM pentru următoarele considerente.

Art. 50 alin. 1 din CCM menţionează că, la concedierea din motive ce nu ţin de persoana salariaţilor, angajatorul are obligaţia de a plăti acestora o indemnizaţie minimă de concediere funcţie de vechimea acestora.

La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale Acordului Social însuşit de părţi.

În Acordul Social încheiat la 7.12.2005 s-a menţionat că salariaţii vor primi o indemnizaţie de concediere în funcţie de vechimea în petrol,mai mare decât cea stabilită prin contractul colectiv de muncă.

Din coroborarea textelor menţionate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensaţie bănească, intitulată indemnizaţie de concediere şi reprezintă una din măsurile de protecţie socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaţilor săi prin CCM, stabilindu-se indemnizaţia minimă de care pot beneficia aceştia.

Aceasta înseamnă că, la data naşterii acestui drept, angajaţilor nu li se pot acorda drepturi băneşti sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.

Este motivul pentru care părţile între care s-a încheiat CCM au înţeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale acordului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensaţii băneşti, cuantumul acestora şi modalitatea de calcul fiind menţionate detaliat în acest acord social.

Este evident că vechimea la care face trimitere art.50 alin.1,nu este vechimea în muncă,ci vechimea în petrol la care face trimitere acordul social.

Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că şi în Acordul Social încheiat în 2006,în 2007şi în Amendamentul la Acordul Social din 2008, părţile au menţionat că angajaţii, în funcţie de vechimea în petrol vor primi o indemnizaţie de concediere.

Sunt argumentele pentru care, Curtea constată că hotărârea primei instanţe nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prev.de art.304 c.pr. şi în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ., va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
DECIDE

Respinge recursul declarat pârâta SC E. D. SA, împotriva sentinţei civile nr.5224/23.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă E. H., având ca obiect, drepturi băneşti.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 29 Aprilie 2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)