Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

PRECUM ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 313/CM

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2009

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă şi asigurări sociale

Preşedinte - (...) (...)

Judecători - (...) (...)

- (...) (...)

Grefier - (...) (...)

S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanţii J. D., domiciliată în T,(...), (...).16, . A , . 4, . 18, judeţul T, N.ul numitei E. B.-decedată, E. E., domiciliat în T,(...), . 21, . A, . 8, . 23, judeţul T O. E., domiciliată în T,(...), (...) . C, . 1, . 6, judeţul T, G H., domiciliată în T,(...), . 13, . A, . 7, . 21, judeţul T, E. B., domiciliată în T,(...), . 13, . B, . 1, . 3, judeţul T, J. E., domiciliat în T,(...), judeţul T, D. N., domiciliată în T,(...), (...) . B, . 4, . 18, judeţul T, E. J. D., domiciliată în T,(...), (...) . C, . 1, . 8, judeţul T, E. H., domiciliată în T,(...), judeţul T, E. E., domiciliat în T,(...), judeţul T, E. G., domiciliat în T,(...), (...).2, . D, . 4, . 19, judeţul T, E. E., domiciliată în T,(...), judeţul T, D. D., domiciliată în T,(...), (...) . 21, judeţul T, E. F., domiciliată în T,(...) . 20, . C, . 1, . 2, judeţul T, N. N., domiciliată în T,(...), (...) . A, . 2, . 9, judeţul T, O. F., domiciliată în T,(...), . 14, . B, . 8, jud. T, H. B., domiciliată în B,(...), (...) . A, . 4, . 9, judeţul T, U. P., domiciliată în T,(...) (...) . A, . 4, . 20, judeţul T, U. O., domiciliată în T,(...), (...) . A, . 1, . 5, judeţul T, împotriva sentinţei civile nr. 55 din 21 ianuarie 2009 pronunţate de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC E. SA – MEMBRU P. GRUP, cu sediul în B, Calea E. nr. 239, sector 1 şi intimatele reclamante E. B. şi E. J. (moştenitoarele E. E. B.), domiciliate în T,(...), bloc 21, . A, etaj 8, . 23, judeţul T, având ca obiect conflict de muncă –

drepturi băneşti (beneficii aferente anului 2006 şi diferenţă indemnizaţie concediere).

Dosarul a avut termen de judecată la data de 2 iunie 2009 când, Curtea, a constatat cauza în stare de judecată şi, pentru a-i da posibilitatea apărătorului intimatei pârâte să formuleze concluzii scrise, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea asupra recursului la data de 4 iunie 2009.

C U R T E A

Cu privire la recursul de fata Curtea retine următoarele :

Reclamanţii J. D., E. B., O. E., G H., E. B., J. E., D. (...), E. J.-D., E. H., E. E., E. G., E. E., D. D., E. F., N. (...), O. F., H. B., U. P., U. O. au chemat în judecată pârâta SC E. SA B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata indemnizaţiilor minime de concediere prevăzute la art. 50 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, sume reactualizate potrivit indicelui de inflaţie la momentul plăţii şi cheltuieli de judecată.

Au arătat că au fost angajaţii pârâtei şi au fost disponibilizaţi în cadrul concedierilor colective în anii 2006, 2007 şi 2008.

În contractul colectiv de muncă se prevedea obligativitatea pârâtei de a face plata indemnizaţiilor minime de concediere, dar nici până în prezent aceste plăţi nu au fost făcute.

Au fost invocate dispoziţiile art. 50 alin. 2 şi următoarele din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel E. şi Codul muncii.

Pârâta a invocat prin întâmpinare excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia prematurităţii cererii şi a depus la dosarul cauzei înscrisuri pe care îşi întemeiază poziţia procesuală de respingere a acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 55 din 21 ianuarie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a au fost respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia prematurităţii, ca nefondate.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele aspecte:

În legătura cu excepţia prescripţiei dreptului la acţiune instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii şi nicidecum prevederile art. 283 lit. e din Codul muncii, invocate de pârâtă, întrucât este vorba de drepturi salariale, aşa cum se menţionează în C.C.M., indiferent că ele sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii mai speciale iar în această situaţie cererile trebuie formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune.

Pe fondul cauzei instanţa a apreciat ca cererea reclamanţilor este nefondată.

Reclamanţii au avut raporturi de muncă cu SC E. SA şi au fost concediaţi o parte în anul 2006 şi o parte în anul 2007 potrivit art. 65 şi art. 66 din Codul muncii.

În deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă ale reclamanţilor, s-a prevăzut că aceştia beneficiază de indemnizaţie de concediere acordată cu respectarea prevederilor art. 50 din C.C.M., completate cu prevederile planului social, ţinând cont de vechimea în E. a acestora.

Articolul 50 din C.C.M. pentru 2006 prevede că: 1) „La concediere din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere, după cum urmează: de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net, de la 3 ani la 10 ani două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani – trei salarii medii nete, iar peste 15 ani patru salarii medii nete”.

Alineatul 4 al aceluiaşi articol menţionează expres că „prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi.”

În art. 50 al C.C.M. încheiat la nivelul societăţii/2007 se prevede că: 1) „La concedieri individuale din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere după cum urmează: de la 0 la 3 ani – 1,5 salarii medii nete, de la 3 la 10 ani – 3 salarii medii nete , iar peste 10 ani – 5 salarii medii nete”.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că: „în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situaţia similară precedentă”, la alin. 3 se prevede că: „valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negocierea G. E.”, iar la alin. 4 se stipulează că „prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi.”

Din planul social /2005, rezultă că părţile semnatare (patronat şi sindicat) au convenit la art. 4 că în funcţie de vechimea în SC E. SA angajaţii să primească următoarele pachete financiare şi anume: de la 0,5 la 5 ani vechime – 8 salarii (medii brute pe E.), între 5 şi 15 ani vechime – 12 salarii, iar peste 15 ani vechime – 15 salarii medii brute. Aceste pachete financiare îi vizau pe salariaţii ce urmau a fi disponibilizaţi în urma reorganizării, ca urmare a concedierii lor colective, iar prin art. 4 din planul social, părţile semnatare au creat o situaţie mai favorabilă salariaţilor, modificând numărul de salarii ce urmau a fi acordate, dar şi vechimea în muncă. Aceste pachete financiare au fost acordate ca o formă de protecţie socială pentru cei ce urmau să înceteze activitatea ca urmare a celor reţinute mai sus.

Prin amendamentul la planul social încheiat la 13.09.2006 între aceleaşi părţi s-a completat pct. 4 în sensul că art. 4 din planul social se interpretează astfel: voinţa comună a părţilor la data semnării planului social a fost de a modifica în favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 C.C.M. şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din C.C.M.

În deciziile de concediere ale reclamanţilor, s-a prevăzut că „valoarea netă a indemnizaţiei de concediere ce va fi acordată salariatului, cu respectarea prevederilor art. 50 din C.C.M., completate cu prevederile planului social, ţinând

cont de vechimea în E. a salariatului, se va plăti într-o singură tranşă, în 5 zile lucrătoare după încetarea contractului de muncă”.

Patronatul şi Federaţia Sindicatelor din E., de comun acord, au convenit să creeze o situaţie mai favorabilă persoanelor disponibilizate, prin dispoziţiile planului social şi a amendamentului din ianuarie 2006. La această dată s-a clarificat că nu se cumulează dispoziţiile art. 50 din C.C.M. cu cele prevăzute în planul social.

Cu această motivare instanţa de fond a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre suma acordată reclamanţilor, cu titlu de indemnizaţie de concediere şi suma pretinsă de aceştia, calculată conform dispoziţiilor C.C.M. şi planului social, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţi,i care au formulat critici din perspectiva art. 304 pct. 8 şi 9 din C o d u l d e procedură civilă.

În motivarea recursului au arătat următoarele:

Intimata nu şi-a precizat poziţia procesuală în prezentul recurs.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate şi de materialul probator administrat, Curtea constată ca recursul este nefondat.

Pentru stabilirea drepturilor salariale cuvenite salariaţilor disponibilizaţi în urma concedierilor colective din perioada 2006-2008, instanţa de fond s-a raportat la dispoziţiile cuprinse în art. 50 din C.C.M. la nivel E. SA şi prevederile art. 4 din Planul social agreat de părţi.

Problema pusă în discuţie se referă la interpretarea dispoziţiilor art. 50 alin. 4 din C.C.M./E. SA potrivit cu care “prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi”.

Recurenţii reclamanţi consideră că „a completa” trebuie interpretat ca „adăugare” şi nicidecum ca „înlocuire” astfel că, în opinia acestora, cu ocazia concedierii colective care a avut loc, aceştia urmau să beneficieze atât de indemnizaţiile prevăzute în art. 50 alin. 1-2 din C.C.M. cât şi de indemnizaţiile prevăzute în Planul social.

O astfel de interpretare nu poate fi reţinuta deoarece contravine voinţei reale a părţilor semnatare a celor doua înscrisuri la care se face referire.

După cum s-a menţionat chiar în art. 50 alin. 3 şi 4 din C.C.M./2006 la nivel E. SA valorile acordate efectiv urmau să fie stabilite prin negociere cu G. E. iar prevederile referitoare la aceste indemnizaţii se completau cu prevederile Planului social însuşit de părţi.

Din analiza comparativă a art. 50 din C.C.M. şi a pct. 4 din Planul social, observăm că părţile au negociat prin Planul social condiţii mai avantajoase pentru salariaţii supuşi concedierilor colective, fiind negociate 3 tranşe de vechime în loc de 4 transe (cat prevedea art. 50 din C.C.M. ) şi o indemnizaţie mai mare raportată la un număr mai mare de salarii medii brute pe unitate.

Nu se deduce din cuprinsul acestui Plan social intenţia de calculare şi cumulare a două indemnizaţii pentru aceeaşi situaţie a concedierii colective, astfel că nici instanţa nu poate da o astfel de interpretare înscrisurilor din dosar.

Dacă ar fi existat o astfel de intenţie - de cumul a indemnizaţiei calculate potrivit art. 50 din C.C.M. cu cea din Planul social - părţile trebuiau sa o insereze în Planul social, cu atât mai mult cu cât Sindicatul liber din E. SA a

participat la negocieri în temeiul art. 27-28 din Legea nr. 54/2003 şi a negociat în numele salariaţilor pachetul financiar pentru plata indemnizaţiei de concediere, astfel cum a fost trecut la pct. 4 din Planul social, care a devenit obligatoriu pentru ambele părţi.

Nu se poate retine nici critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, deoarece încă din anul 2006 părţile au negociat în acest fel acordarea indemnizaţiilor de concediere şi nicidecum din 2008, aşa cum pretind recurenţii.

Întrucât Planul social reprezintă o anexa a C.C.M./E. SA iar drepturile şi obligaţiile ce deriva din acesta se aplica tuturor angajaţilor cu contract individual de muncă, rezultă că în mod corect prima instanţă a luat în calcul dispoziţiile din acest Plan social în ce priveşte modul de calcul al respectivelor indemnizaţii, fără a putea fi cumulate cu alte dispoziţii din acelaşi Contract colectiv de munca.

Întrucât recurenţii reclamanţi au primit pachetele financiare astfel cum au fost prevăzute în Planul social, hotărârea instanţei de fond, de respingere a cererii reclamanţilor, este legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamanţii J. D., domiciliată în T,(...), (...).16, . A , . 4, . 18, judeţul T, N.ul numitei E. B.-decedată, E. E., domiciliat în T,(...), . 21, . A, . 8, . 23, judeţul T O. E., domiciliată în T,(...), (...) . C, . 1, . 6, judeţul T, G H., domiciliată în T,(...), . 13, . A, . 7, . 21, judeţul T, E. B., domiciliată în T,(...), . 13, . B, . 1, . 3, judeţul T, J. E., domiciliat în T,(...), judeţul T, D. N., domiciliată în T,(...), (...) . B, . 4, . 18, judeţul T, E. J. D., domiciliată în T,(...), (...) . C, . 1, . 8, judeţul T, E. H., domiciliată în T,(...), judeţul T, E. E., domiciliat în T,(...), judeţul T, E. G., domiciliat în T,(...), (...).2, . D, . 4, . 19, judeţul T, E. E., domiciliată în T,(...), judeţul T, D. D., domiciliată în T,(...), (...) . 21, judeţul T, E. F., domiciliată în T,(...) . 20, . C, . 1, . 2, judeţul T, N. N., domiciliată în T,(...), (...) . A, . 2, . 9, judeţul T, O. F., domiciliată în T,(...), . 14, . B, . 8, jud. T, H. B., domiciliată în B,(...), (...) . A, . 4, . 9, judeţul

T, U. P., domiciliată în T,(...) (...) . A, . 4, . 20, judeţul T, U. O., domiciliată în T,(...), (...) . A, . 1, . 5, judeţul T, împotriva sentinţei civile nr. 55 din 21 ianuarie 2009 pronunţate de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC E. SA – MEMBRU P. GRUP, cu sediul în B, Calea E. nr. 239, sector 1 şi intimatele reclamante E. B. şi E. J. (moştenitoarele E. E. B.), domiciliate în T,(...), bloc 21, . A, etaj 8, . 23, judeţul T.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 4 iunie 2009.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...)

(...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Jud. fond – L.D. E., Şt. S.

Red. dec. jud. M. (...)/2.07.2009

U. gref. N. (...)

2 ex./6.07.2009