Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 3441/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5941R

Şedinţa publică de la 26 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) A D.

GREFIER - J. S. N.

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul O. E., împotriva sentinţei civile nr.1426 din 19.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata S.C. B. România S.R.L., având ca obiect – contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurentul O. E. prin avocat N. D., fără delegaţie la dosar, intimata S.C. B. ROMÂNIA S.R.L. prin avocat S. N., cu împuternicire avocaţială nr.(...)/10.07.2009, aflată la fila 37 dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, avocatul recurentului solicită rectificarea încheierii de şedinţă de la termenul anterior, întrucât nu s-a consemnat că a depus la dosar un set de înscrisuri, pe care lea şi comunicat avocatului societăţii intimate.

Curtea verificând încheierea de şedinţă de la termenul anterior, respectiv din 21.09.2009, constată că este consemnată depunerea şi comunicarea înscrisurilor de către avocatul recurentului, dar că nu este depusă împuternicirea avocaţială.

Recurentul O. E., prin avocat depune la dosar contractul de asistenţă juridică, însoţit de factura şi ordinul de plată reprezentând plata onorariului de avocat.

Intimata S.C. B. ROMÂNIA S.R.L. prin avocat, învederează instanţei că i-au fost comunicate înscrisurile, la termenul anterior şi depune la dosar dovada plăţii salariului către recurent pentru lunile decembrie 2009-februarie 2009.

Curtea încuviinţează pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, valoarea lor probantă a acestora o va da în urma deliberărilor.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor în susţinerea/combaterea recursului.

Recurentul O. E., prin avocat solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanţa de fond a soluţionat cauza, fără a intra în cercetarea fondului. În subsidiar, în urma admiterii recursului să se dispună modificarea contestaţiei şi constatarea nulităţii absolute a deciziei de concediere, reintegrarea recurentului în funcţia deţinută la data desfacerii contractului de muncă, cu plata drepturilor salariale şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată atât la fond cât şi în recurs. Decizia de concediere emisă sub nr.1017/10.11.2008 este nulă, deoarece intimata nu a respectat procedura impusă de lege, iar instanţa de fond a pronunţat o sentinţă, fără a analiza contestaţia făcută şi nici apărările şi susţinerile orale cât şi prin notele scrise, analizând numai decizia de revocare a deciziei de concediere, hotărând că cererea a rămas fără obiect, apreciind fără temei că, recurentul a fost reintegrat în funcţia deţinută anterior, ceea ce nu s-a întâmplat, în fapt emiţându-se o nouă decizie de concediere, ce este pe rolul instanţei de judecată.

Intimata S.C. B. ROMÂNIA S.R.L. prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Arată că, la data de 19.10.2008, la primul termen de judecată s-a depus la dosar, decizia de revocare a decizie de concediere precum şi dovada achitării drepturilor salariale, ce echivalează cu repunerea recurentului în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere, nemaiexistând un interes în susţinerea acestui aspect.

În replică, avocatul recurentului arată că nulitatea deciziei de concediere nu poate fi acoperită, pentru efectele acesteia sunt altele decât cele susţinute în decizia de revocare.

Intimata S.C. B. ROMÂNIA S.R.L. prin avocat, arată că raportul de muncă este unul singur, recurentul trebuia să se prezinte la locul de muncă, în urma emiterii deciziei de revocare a deciziei de concediere, dar acesta nu s-a prezentat, societatea plătindu-i drepturile salariale. Decizia de revocare depusă la primul termen de judecată nu are culpă în derularea procesului. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Asupra recursului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr.1426 din 19.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, contestaţia formulată de contestatorul O. E., în contradictoriu cu intimata S.C. B. România S.R.L. şi s-a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorească, prima instanţă a reţinut că, între părţi există raporturi de muncă începând cu data de 1.04.2002, reclamantul desfăşurându-şi activitatea iniţial în calitate de consultant tehnic, iar ulterior ca director general, potrivit contractului individual de muncă înregistrat la 1TM cu nr.687/30.04.2002 şi menţiunilor carnetului de muncă.

S-a constatat că, prin decizia nr.1017/10.11.2008, emisă de intimată s-a dispus concedierea contestatorului pe motiv că acesta nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.

S-a apreciat că decizia de concediere a fost revocată de angajator prin decizia nr.1/16.01.2009, acest din urmă act fiind comunicat salariatului la data de 22.01.2009, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc K. H..

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, a formulat recurs, în termen legal, contestatorul O. E., criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând ca în baza dispoziţiilor art.312 alin.3 şi 5 C.pri.civ., să se dispună casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-au susţinut, în esenţă, următoarele:

Din analiza actelor dosarului precum şi a hotărârii pronunţate rezultă cu evidenţă că instanţa nu a analizat contestaţia, nu a verificat apărările referitoare la nulitatea absolută a deciziei de concediere, nu a analizat corespondenţa intervenită între intimată şi contestatorul recurent şi nu a verificat intenţia reală a intimatei atunci când a emis decizia de revocare a deciziei de concediere.

În realitate, susţine recurentul, nu a fost reintegrat în funcţia deţinută anterior decât scriptic, întrucât intimata a emis o nouă decizie de concediere în perioada în care litigiul era pe rolul instanţelor de judecată.

Un alt motiv de recurs invocat este întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7 C.pr.civ., în sensul că prima instanţă nu a motivat în niciun fel soluţia pronunţată şi nici de ce a apreciat că decizia de revocare a deciziei de concediere produce efecte.

Privitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ., recurentul a arătat că din modul cum a fost redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.

În cauză, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, întrucât contestatorul a fost repus în toate drepturile anterioare emiterii deciziei de concediere.

Analizând actele şi lucrările de la dosarul cauzei, în raport de criticile şi apărările formulate, cât şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Curtea reţine că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel, contestatorul a investit prima instanţă cu o contestaţie împotriva deciziei de concediere nr.1017/10.11.2008, solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcţia deţinută anterior, plata unei despăgubiri egală cu salariile neîncasate, radierea din carnetul de muncă a măsurii concedierii cât şi obligarea societăţii intimate de a face public conţinutul dispozitivului sentinţei, prin publicarea acestuia într-un cotidian naţional.

La termenul de judecată de la 16.02.2009, intimata a depus la dosarul cauzei decizie de revocare nr.1/16.01.2009 a deciziei de concediere, iar instanţa de fond, în mod nelegal, cu încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil a luat act că acţiunea a rămas fără obiect.

Procedând în acest mod, prima instanţă a pronunţat o hotărâre afectată de motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art.312 alin.5 C.pr.civ., soluţionând cauza pe cale de excepţie, fără a intra în cercetarea fondului dreptului dedus judecăţii.

În mod greşit, instanţa de fond nu a verificat apărările formulate de către contestator referitoare la nulitatea absolută a deciziei de concediere dat fiind faptul că efectele nulităţii şi ale revocării unei decizii de desfacere a contractului de muncă sunt diferite, în acest mod contestatorul suferind o vătămare de natura celor prevăzute de dispoziţiile art.105 alin.2 C.pr.civ.

Faţă de aceste considerente, se impune ca în baza dispoziţiilor art.312 alin.5 C.pr.civ., să fie admis recursul, casată hotărârea recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a se pronunţa pe fond asupra tuturor capetelor de cerere formulate de către contestator prin acţiunea introductivă de instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul O. E., împotriva sentinţei civile nr.1426 din 19.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata S.C. B. România S.R.L.

Casează hotărârea atacată şi trimite cauze, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26.10.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

O. S. N. D. E. A

J. T. D.

GREFIER

J. S. N.

Red: M.C.S.

Dact.: A.C./2ex.

16.11.2009

Jud. fond: D. H. D.; E. F.