Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 282/R-CM

Şedinţa publică din 01 Aprilie 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în Piteşti, Calea B, (...)mezanin, judeţul A reprezentat prin lichidator judiciar T..CIV. Prof ”B. Expert” S.R.L. Piteşti, împotriva sentinţei civile nr.2/CM din 09 ianuarie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş în dosarul nr(...), precum şi cererea de suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea recursului.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns intimatul-reclamant E. J., personal şi asistat de avocat Ţ. D., în baza împuternicirii avocaţiale nr.250/31.03.2008 emisă de Cabinet individual-Baroul A,lipsind recurenta-pârâtă.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.

Avocat C. Ţ. pentru intimatul-reclamant depune la dosar concluzii scrise.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Avocat C. Ţ., având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţată de prima instanţă, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar şi susţinute în şedinţă, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr.2/CM/2008, arată că aceasta a rămas fără obiect, solicitând respingerea ei.

C U R T E A

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i A r g e ş, contestatorul E. J. a chemat în judecată pe intimata S.C. E. S.A. reprezentată prin lichidator S.C.P. B. Expert, solicitând anularea deciziei nr.4/08.06.2007, reîncadrarea sa în funcţia avută anterior şi acordarea drepturilor salariale de la data de 8.06.2007 şi până la reintegrarea efectivă, precum şi obligarea la plata unor daune morale în cuantum de 15.000 lei.

În motivarea contestaţiei a susţinut că a fost concediat prin decizia sus menţionată, însă decizia este nemotivată, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia. În plus, a fost concediat în mod abuziv, nefiind respectate dispoziţiile art.69 şi 70 din Codul muncii, iar după concedierea sa au fost făcute angajări.

Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că prin sentinţa comercială nr.536/F/11.10.2006 pronunţată de T r i b u n a l u l C o m e r c i a l A r g e ş s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei S.C. E. S.A., fiind numit lichidator judiciar E. M., fiind ridicat şi dreptul de administrare al debitorului. Ulterior, în urma modificării legislaţiei, d-na E. M. a optat pentru a-şi desfăşura activitatea în cadrul S.C.P. B. Expert S.P.R.L., situaţie învederată instanţei, care a luat act de această situaţie prin încheierea de şedinţă din data de 31.01.2007. Printre atribuţiile lichidatorului judiciar se numără şi menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor, iar desfacerea contractelor de muncă ale salariaţilor în cazul intrării debitorului în faliment este o dispoziţie imperativă a legii, menţinerea în continuare a salariaţilor fiind posibilă numai cu acordul creditorilor şi avizul judecătorului sindic, pentru reducerea cheltuielilor de procedură. Angajarea ulterioară a firmei de pază şi a arhivarului au fost aprobate de adunarea creditorilor şi de judecătorul sindic prin încheierea din data de 12.07.2007.

Prin sentinţa civilă nr.2/CM din 9 ianuarie 2008 a fost admisă în parte contestaţia şi s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.4 din 08.06.2007 emisă de intimată.

S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii şi a fost obligată intimata să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, drepturi salariale aferente perioadei cuprinse între data de 08.06.2007 şi data reintegrării efective pe postul deţinut.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, începând cu data de 1.01.2001, contestatorul a devenit salariatul intimatei, în funcţia de manager comercial, contractul de muncă fiind înregistra sub nr.(...)/03.04.2001 în Registrul ITM A.

Prin sentinţa comercială nr.536/F/11.10.2006 pronunţată de T r i b u n a l u l C o m e r c i a l A r g e ş în dosarul nr(...) s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei S.C. E. S.A., fiind numit lichidator judiciar practicianul în insolvenţă, E. M., fiind ridicat şi dreptul de administrare al debitorului.

Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 31.01.2007, T r i b u n a l u l C o m e r c i a l A r g e ş a luat act că d-na E. M. a optat pentru a-şi desfăşura activitatea în cadrul S.C.P. B. Expert S.P.R.L.

La data de 08.05.2007, în cadrul şedinţei adunării creditorilor s-a aprobat de către aceştia angajarea unui arhivar pentru arhivarea documentelor societăţii şi a unei firme specializată de pază, pentru asigurarea pazei imobilului din str. (...).

La data de 8.06.2007 s-a emis de către lichidatorul judiciar Decizia nr.4, prin care se dispune încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, potrivit art.65 alin. 1 şi 2 din Codul muncii, pentru fapte care nu ţin de persoana angajatului.

Potrivit art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006 desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă, lichidatorul fiind obligat să acorde personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare, însă în cauză nu este vorba de o concediere colectivă. Mai mult, textul invocat de către intimată în susţinerea respingerii contestaţiei, nu menţionează faptul că lichidatorul este în măsură a face abstracţie de normele generale prevăzute de Codul muncii în cazul concedieri pentru fapte ce nu ţin de persoana salariatului.

Astfel, art.74 alin.1 lit. a din Codul muncii impune ca decizia de concediere să conţină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea salariatului.

Din lecturarea deciziei contestate, se constată că aceasta nu conţine o astfel de motivare a faptelor ce au determinat emiterea ei.

Coroborând dispoziţiile art.74 alin.1 lit. a cu cele ale art.76 din Codul muncii, instanţa a apreciat că decizia nr.4/08.06.2007 este lovită de nulitate absolută.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.78 Codul muncii, a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia avută anterior concedierii, cu obligarea intimatului la plata salariului şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, indexate, majorate şi actualizate de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.

Tribunalul a considerat că cererea contestatorului privind acordarea de daune morale este neîntemeiată, deoarece potrivit art.269 alin.1 din Codul muncii, aşa cum a fost modificat prin Legea nr.237/2007, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

Prin Decizia nr. XL din 7 mai 2007, pronunţată de Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art.269 alin.1 din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens, iar această decizie este obligatorie, potrivit art.329 alin. 3 din C o d u l d e procedură civilă.

Ca atare această cerere a contestatorului a fost considerată ca neîntemeiată, din moment ce contractul individual de muncă al acestuia nu prevede o astfel de posibilitate de acordare a daunelor morale iar contract colectiv de muncă nu există.

În termen legal intimata S.C. E. S.A. a declar recurs împotriva acestei sentinţe, invocând dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, după cum urmează:

Arată recurenta că instanţa de fond nu a avut în vedere că încetarea contractului individual de muncă al unui salariat al cărui angajator se află în faliment este o încetare de drept în temeiul art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006 (Legea insolvenţei), situaţie în care lichidatorul judiciar nu mai avea obligaţia legală de a motiva în fapt decizia, ci doar de a respecta termenul de preaviz de 15 zile lucrătoare, ceea ce s-a şi realizat.

Mai arată recurenta că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că art.86 alin.6 se referă la o concediere colectivă, astfel că nu ar fi aplicabil în speţă, unde avem de-a face cu o concediere individuală.

Or, dacă în conformitate cu art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006, lichidatorul poate să efectueze concedieri colective, fără a fi ţinut să respecte măsurile de protecţie prevăzute de Codul muncii, cu atât mai mult poate să efectueze o concediere individuală în condiţiile derogatorii de la dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i.

Analizând sentinţa recurată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr.4/8.06.2007 (fila 3 dosar fond) emisă de S.C. E. S.A. prin lichidator judiciar S.C.P. B. Expert S.P.R.L. s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului E. J. începând cu data de 8.06.2007, în temeiul art.65 alin.1 şi 2 din Codul muncii.

Nicăieri în cuprinsul acestei decizii nu se face referire la Legea insolvenţei nr.85/2006, ci temeiul legal menţionat în această decizie este art.65 Codul muncii, articol care reglementează concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului: concedierea determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.

Rezultă aşadar că în speţă, nu poate fi reţinută aplicabilitatea Legii insolvenţei, ci a C o d u l u i m u n c i i, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, aceasta analizând condiţiile de formă ale deciziei de concediere în raport de dispoziţiile art.74 Codul muncii.

Întrucât decizia contestată nu cuprinde o descriere a motivelor care au determinat concedierea, în mod corect instanţa de fond a apreciat că în speţă au fost nesocotite dispoziţiile art.74 lit.a Codul muncii.

Susţine recurentul că în speţă ar fi vorba despre o încetare de drept a contractului individual de muncă, susţinere care nu poate fi primită, deoarece cazurile de încetare de drept a contractului individual de muncă sunt expres şi limitativ reglementate de art.56 lit. a-k Codul muncii.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul muncii şi art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr.2/CM/9.01.2001, până la data soluţionării recursului, aceasta va fi respinsă ca rămasă fără obiect, având în vedere că la primul termen de judecată, respectiv 18.02.2008, Curtea a procedat la soluţionarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C.E. S.A., reprezentat prin lichidator judiciar T..CIV.PROF ”B. EXPERT” S.R.L. PITEŞTI, împotriva sentinţei civile nr.2/CM din 9 ianuarie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

Respinge cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr.2/CM/9.01.2008 ca rămasă fără obiect.

Obligă pe pârâtă să plătească 500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 1 aprilie 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red.L.I./ 4.04.2008

TC/GM/2 ex.

jud fond.N.D.

F.V.