Cabinet avocat Dreptul muncii

- R O M Â N I A -

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

DOSAR NR(...)

Format vechi nr.8856/2008

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia Civilă Nr.2478/R

Şedinţa Publică din data de 14 aprilie 2009

Curtea compusă din:

PREŞEDINTE: (...) (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER: D. N.

****************************

Pe rol fiind, soluţionarea recursului declarat de recurenta-intimată S.C. B. AUTO – S.A., împotriva sentinţei civile nr. 5721 din data de 17.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a - Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.1229/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare J. H. Ş. - având ca obiect „contestaţie decizie concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns intimata-contestatoare J. H. Ş., prin apărător d-nul avocat E. J., cu împuternicire avocaţială de reprezentare ataşată la fila 15 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.44 din data de 14.04.2009, lipsind recurenta-intimată S.C. B. AUTO – S.A.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Intimata-contestatoare J. H. Ş., prin avocat, arată că înţelege să depună la dosar un înscris, respectiv un articol publicitar de pe pagina de internet a bursei, în combaterea susţinerilor părţii adverse cu privire la desfiinţarea locului de muncă, decizie motivată de dificultăţile economice cu care se confruntă societatea recurentă. Ori, din cuprinsul înscrisului depus se poate constata faptul că susţinerea recurentei pe aspectul învederat nu poate fi primită.

Curtea, primeşte la dosar înscrisul despre care intimata, prin avocat, a făcut vorbire, urmând ca valoarea lui probantă să fie apreciată la soluţionarea pe fond a cauzei.

Intimata-contestatoare J. H. Ş., prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepţii de invocat sau înscrisuri noi de ataşat.

Curtea, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţii intimate prezente, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Intimata-contestatoare J. H. Ş., prin avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de către recurenta S.C. B. AUTO – S.A., pentru următoarele considerente:

În ce priveşte critica adusă de către recurenta-intimată referitoare la decizia de concediere, intimata-contestatoare, prin avocat, apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că prima decizie de concediere, respectiv decizia nr.512 a fost emisă la data de 11.12.2007 invocându-se art.65 Codul muncii. Întrucât intimata a realizat că aceasta a fost emisă mai înainte de expirarea termenului de preaviz, la data de 17.12.2007, ulterior, a emis o nouă decizie de concediere, respectiv decizia nr.514, care este înregistrată la Inspectoraul Terilorial de Muncă (I.T.M.) la data de 18.12.2007, fără ca angajatorul să dispună revocarea primei decizii. În consecinţă, intimata-contestatoare apreciază decizia de concediere, respectiv decizia nr.514/17.12.2007 ca fiind nelegală, aşa cum şi instanţa de fond a considerat în mod corect, întrucât nu poţi emite o decizie pe data de 17.12.21007, iar ea să intre în vigoare la data de 15.12.2007.

Referitor la aspectul temeiniciei deciziei de concediere, respectiv motivele desfiinţării locului de muncă urmare a unei cauze reale impusă de dificultăţile economice, intimata-contestatoare prin avocat solicită a se avea în vedere faptul că în mod corect instanţa de fond a reţinut că cele invocate de către partea adversă prin întâmpinare nu sunt reale, întrucât din verificarea printurilor de pe registrul electronic al salariaţilor rezultă că în luna august 2007 un număr de 40 de salariaţi au plecat din societate, dar nu datorită unei concedieri colective, ci prin acordul părţilor sau prin demisie, la o societate concurentă.

În consecinţă, nu pot fi primite apărările recurentei-intimate, referitoare la dificultăţile economice, întrucât nu s-a făcut dovada dificultăţilor financiare cu care se confruntă societatea recurentă.

În ceea ce priveşte critica adusă de către recurenta-intimată hotărârii judecătoreşti, cu privire la desfiinţarea unui alt post decât cel ocupat de fapt de către reclamantă, intimata-contestatoare, prin avocat, solicită a se avea în vedere înscrisurile depuse la dosarul de fond, din care rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că aceasta avea calitatea de operator leasing, ea încasând bonusurile lunare substanţiale în funcţie de vânzările de maşini efectuate, conform situaţilor lunare privind vânzările de maşini întocmite de intimată - vezi filele 53-64 fond, ci nu în calitate de recepţionistă, aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond.

Faţă de aceste considerente, intimata-contestatoare prin avocat concluzionează în sensul respingerii recursului declarat de către societatea recurentă.

Cu cheltuieli de judecată.

Curtea declară dezbaterile închis, potrivit dispoziţiilor art.150 Cod proc. civ. şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Asupra recursului civil de faţă, deliberând, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.5721 din data de 17.09.2008, pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a - Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, a admis contestaţia completată formulată de pe contestatoarea J. H. Ş., în contradictoriu cu intimata SC B. AUTO SA, a anulat deciziile nr. 512/11.12.2007 şi 514/17.12.2007 emise de intimată. Dispune reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior concedierii, aceea de operator leasing.

A obligat pe intimată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, începând cu data concedierii - 15.12.2007 până la data reintegrării.

A obligat pe intimată la plata primelor în raport de vânzări cuvenite contestatoarei pentru perioada 01.10.2007 - 15.12.2007.

A obligat pe intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2975 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta J. E. a fost salariata intimatei B. AUTO SA ocupând iniţial funcţia de recepţionist, în baza contractului individual de muncă nr.4352 înregistrat la ITM în data de 7.06.2007.

La data de 14.11.2007 intimata emite adresa cu nr.29939 ( în copie la fila 22) prin care înştiinţează reclamanta despre împrejurarea că postul său de recepţionist urmează să se desfiinţeze şi că i se acordă 20 de zile lucrătoare de preaviz.

Ulterior, prin decizia nr.512/11.12.2007 (în copie la fila 24) se dispune concedierea reclamantei începând cu 14.12.2007, invocându-se dispoziţiile art.65 Codul muncii.

Întrucât după momentul emiterii deciziei susmenţionate intimata realizează faptul că aceasta a fost emisă mai înainte de expirarea duratei preavizului de 20 de zile lucrătoare (preavizul se termină la data de 14.12.2007), la data de 17.12.2007 emite o nouă decizie de concediere, cu nr.514 (în copie la fila 25) decizie care este înregistrată la
ITM la data de 18.12.2007, fără ca angajatorul să dispună revocarea primei decizii cu nr.512/11.12.2007.

Dat fiind caracterul formal al deciziei de concediere, fapt ce rezultă din reglementarea cu caracter imperativ a dispoziţiilor art.74 Codul muncii ce prevăd menţiunile obligatorii pe care aceasta trebuie să le cuprindă sub sancţiunea nulităţii absolute, dispoziţii ce se coroborează cu prevederile art.77 Codul muncii, ce stabilesc că „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt şi de drept decât cele precizate în decizia de concediere,, lipsa unor menţiuni esenţiale din cuprinsul deciziei de concediere nu poate fi complinită, prin alte acte anterioare, concomitente, sau ulterioare întocmirii deciziei.

Din acest punct de vedere, instanţa nu poate considera că cele două decizii de concediere emise de angajator se completează reciproc, sau, cu alte cuvinte, că ele formează un tot unitar.

In consecinţă, având în vedere că ultima decizie cu nr.514/17.12.2007 este cea care a fost înregistrată la ITM şi că de această decizie înţelege să se prevaleze angajatorul (a se vedea şi concluziile scrise, depuse la dosar) instanţa urmează ca pe aceasta să o analizez atât sub aspectul legalităţii cât şi cel al temeiniciei, apreciind că acesta este actul care şi-a produs efectele în sensul încetării raporturilor de muncă dintre părţi.

Sub aspectul legalităţii instanţa apreciază că decizia nr.514/17.12.2007 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art.74 litera a Codul muncii întrucât nu cuprinde motivele care determină concedierea fapt ce atrage nulitatea absolută a acesteia.

In cuprinsul deciziei angajatorul s-a rezumat să menţioneze că motivul concedierii îl constituie „ dificultăţile economice cu care se confruntă societatea" fără însă a preciza în mod concret în ce constau aceste dificultăţi economice. Detalierea motivelor concedierii sunt esenţiale întrucât în funcţie de acestea, instanţa poate aprecia cu privire la caracterul real al cauzei desfiinţării postului ocupat de reclamantă şi în funcţie de care instanţa poate aprecia dacă măsura concedierii reclamantei se justifică fiind impusă de nevoile reale ale societăţii.

Instanţa mai observă că decizia de concediere cu nr.514/17.12.2007 are efect retroactiv, fiind emisă la data de 17.12.2007, şi prevăzând în cuprinsul ei că-şi produce efectele în trecut - începând cu data de 15.12.2007, cu încălcarea dispoziţiilor art.75 Codul muncii ce prevăd că decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.

Sub aspectul temeiniciei deciziei de concediere, instanţa constată că aceasta a )st emisă cu încălcarea dispoziţiilor art.65 al.2 Codul muncii ce prevăd că desfiinţarea acului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Or, în cauză, intimata nu deţine nici un document, referat, sau raport de fundamentare a necesităţii desfiinţării postului ocupat de reclamantă, care să convingă instanţa că încetarea raporturilor de muncă cu un singur angajator ar fi reprezentat un mijloc necesar şi totodată, suficient pentru redresarea situaţiei economice a societăţii.

Or, din verificarea printurilor de pe registrul electronic al salariaţilor intimatei, rezultă că mai ales în luna august 2007 aproape 40 de salariaţi au plecat din societate prin acordul părţilor sau prin demisie, ceea ce face mai degrabă credibilă apărarea reclamantei că aceşti angajaţi au ales să plece la o companie concurentă - U. Auto Rulate, odată cu fostul director general al intimatei, fapt de altfel, mediatizat şi în presă.

Instanţa va înlătura însă ca neserioasă depoziţia acestei martore, conform căreia scopul emiterii acestei legitimaţii a fost schimbarea atitudinii clienţilor faţă de reclamantă.

Martora a mai declarat că nu intră în atribuţiile recepţionistului să încheie contracte de leasing.

Or, la solicitarea instanţei, intimata a depus la dosar - filele 227-235 - copie de pe două dintre contractele de vânzare ce apar pe fişele conţinând situaţia lunară a vânzărilor de maşini efectuate de reclamantă (filele 53-69) din care reiese faptul că reclamanta a semnat aceste contracte în calitate de vânzător.

Or, din contractul de muncă încheiat pentru funcţia de recepţionist nu rezultă că părţile au negociat acordarea de bonificaţii către reclamantă.

Convingerea instanţei este însă că reclamanta a încasat bonusurile lunare substanţiale (în lunile august şi septembrie acestea depăşeau salariul de încadrare) în calitate de operator leasing în funcţie de vânzările de maşini efectuate conform situaţiilor lunare privind vânzările de maşini întocmite de intimată (în copie la filele 53-64) şi nu în calitate de recepţionistă.

Instanţa va respinge apărările intimatei întrucât apreciază că atunci când un salariat îndeplineşte în mod constant şi nu sporadic atribuţii ce caracterizează un post, când acel salariat primeşte bonificaţii consistente, ce au caracter de continuitate pentru activitatea desfăşurată specifică acestui post şi acel salariat este cunoscut pana si clienţilor angajatorului ca ocupând un anumit post- înseamnă că salariatul respectiv chiar ocupă postul respectiv şi nu doar efectuează un „stagiu de instruire" pentru postul respectiv pentru „dezvoltarea sa multilaterală".

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta S.C. B. AUTO - S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată că referitor la primul capăt de cerere în sentinţa recurata, instanţa retinecă decizia de concediere nr. 514/17.12.2007 a fost emisa cu incalcarea dispoziţiilor art. 74 litera a Codul muncii, intrucat nu cuprinde motivele care determina concedierea fapt ce atrage nulitatea absoluta a acesteia.

Opinia recurentei este aceea ca instanţa face o apreciere subiectiva, neinterpretand echitabil art. 74 lit. a Codul muncii. Subscrisa a respectat prevederile art. 74 lit. a Codul muncii asa cum a inteles legiuitorul sa statueze aceasta prevedere, in speţa a precizat motivele concedierii.

Consideră că intenţia legiuitorului este clară în aceasta privinţa si anume, aceea ca angajatorul trebuie sa arate expres si neechivoc motivul concedierii, fara a face insa precizări cu privire la întinderea motivaţiilor pe care angajatorul ar fi obligat sa le faca, asa cum greşit apreciază instanţa de fond.

Arată că Tribunalul a invocat prevederile art. 75 şi art. 77 Codul muncii, dar că, în realitate, instanţa nu tine cont de nici o proba administrata de intimata in apărarea sa, in acest sens ignorând cererea expresa a societăţii de a se menţine in probatoriu inscrisul denumit "confirmare de primire" care poarta semnătura contestatoarei, inscris ce atesta ca aceasta a fost instiintata prin posta prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire cu privire la concediere si acordarea termenului legal de preaviz. Totodată, cat timp instanţa considera ca trebuie sa analizeze sub legalitate si temeinicie decizia nr. 514 aceasta nu ar trebui sa faca raţionamente si in legătura cu decizia 512, care sa o conducă la emiterea unei concluzii cu privire la 514, deoarece insasi instanţa apreciază in cuprinsul hotărârii ca "instanţa nu poate considera ca cele doua decizii de concediere emise de angajator se completează reciproc, sau, cu alte cuvinte ca ele formează un tot unitar". Din acest punct de vedere instanţa de fond se auto - contrazice.

In acest sens consideră ca este foarte relevant ca instanţa de recurs sa aprecieze asupra înscrisului "confirmare de primire", care poarta semnătura contestatoarei.

Astfel, instanţa de fond retine acest aspect din pricina faptului ca nu exista nici un raport de fundamentare sau document, referat etc., in sensul dificultăţilor economice.

S. urenta mai considera ca situaţiile financiare depuse la dosar sunt mai mult decât edificatoare cu privire la existenta motivului invocat.

Învederează că nu se poate invoca practica judecătoreasca in acest sens, asa cum, greşit, procedează instanţa de fond, deoarece practica invocata poate viza societăţi comerciale cu obiecte diferite de activitate, cu sisteme de organizare diferite, management, etc, fiind vorba de un sistem mult prea complex de factori. Este clar ca raţionamentul nu poate fi extrapolat (mai ales cand ne referim la situaţii si exerciţii financiare ale unor societăţi comerciale diferite) si aplicat cu succes societăţii angajatoare.

Mai arată că instanţa de fond omite sa aprecieze obiectiv asupra probelor administrate in dosar, apreciind asupra probei cu înscrisul - copie registrul electronic al salariaţilor - intr-un sens in care se excede clar cadrului procesual. Opinia recurentei este aceea ca, sub acest aspect, are relevanta motivul pentru care colaborarea subscrisei cu angajaţii respectivi a incetat, si mai puţin modalitatea de incetare (demisie, încetare de comun acord, etc).

Precizează că societatea traversa o perioada foarte dificila din punct de vedere financiar, aplicând un plan de reducere a costurilor si lovindu-se de o scădere drastica si progresiva a vânzărilor, (si in acest sens exista probe la dosar). O dovada irefutabila in acest sens este si faptul ca acest fenomen a continuat chiar si pana in prezent, in acest moment subscrisa având un număr de 27 angajaţi

Apreciază astfel, tinand cont de mărturia D. E., desi alege sa inlature mărturia acesteia ca fiind "neserioasa" pe anumite aspecte.

Privitor la aprecierea acestei probe, recurenta face următoarele precizări: D. E. a fost citata ca martor fiind indicata de către apărătorul pârtii adverse, iar societatea nu s-aopus si a ales sa uzeze de acelaşi martor, pe considerentul ca aceasta a lucrat la societatea-intimata si, fiind colega cu contestatoarea, putea sa ofere detalii relevante.

Instanţa, insa, a adresat martorului întrebări si se pare ca a ţinut cont de răspunsurile oferite, cu privire la anumite chestiuni fata de care martora nu avea autoritate.

Totodată este eronata aprecierea instanţei ca d-na lanache ar fi ocupat un alt post decât cel desfiinţat, deoarece faptul ca aceasta ar fi semnat anumite documente nu echivalează cu o investire/mandat pe care ar fi trebuit sa-l primească de la subscrisa in acest sens, mandat care lipseşte cu desăvârşire.

Acest fapt nu demonstrează decât faptul ca in efectuare activităţilor de multiskilling aceasta le-a depăşit cadrul, apreciind singura/impreuna cu şeful de U. de la momentul respectiv asupra utilitatii/legalitatii/valabilitatii actelor semnate de ea in aceasta calitate.

Faptul ca aceasta presta anumite activităţi ce nu figurau in fisa postului ocupat de ea si absolut complementare acestei poziţii aceea de recepţionist - nu inseamna automat ca ea ocupa alta poziţie. In acest sens, o cerere a reclamantei ne-ar fi părut rezonabila in măsura in care ar fi solicitat amendarea fisei sale de post si o remunerare corespunzătoare (amendarea D. in acest scop).

Recurenta, consideră, totodată, că instanţa a obligat-o in mod neiustificat la plata unor bonificaţii.

Consideră că este absolut abuziv ca instanţa de fond sa o oblige la plata unor "bonificaţii" intr-o piaţa ce se presupune a fi libera si in care angajatorul apreciază asupra factorilor de acordare, de comun acord cu angajatul.

Motivul just - situaţia de fapt economico-financiara - antrenează cauza justă a actului juridic al concedierii.

Cu privire la al doilea capăt de cerere comnsideră ca factorul-incredere si eventualele relaţii ce izvorăsc din acesta, existente intre subscrisa si contestatoare au fost grav afectate de litigiul dintre parti -aflat inca in derulare.

În motivarea, în drept, a cererii de recurs, invocă dispoziţiile 304¹ şi art.300 Cod proc. civilă.

Deşi legal citată, intimata-contestatoare nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecata recursului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum şi, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art.304¹ Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, îl va respinge, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:

Întrucât recurenta nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, Curtea, făcând aplicarea dispoziţiilor art.306 alin.3 Cod proc. civilă, apreciază că, dezvoltarea motivelor de fapt formulate, face posibilă încadrarea acestora în dispoziţiile art.304 pct.9 Cod proc. civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.

Cât priveşte recursul, grupând motivele de recurs supuse analizei, Curtea reţine că intimata-reclamantă J. E. a fost salariata intimatei S.C. B. AUTO – S.A., în funcţia de recepţionist, în temeiul contractului individual de muncă înregistrat la ITM la nr.4352 din data de 7.06.2007.

Prin adresa cu nr.29939, la data de 14.11.2007 (fila 22 dosar fond) intimata a încunoştiinţat-o pe salariată cu privire la iminenţa desfiinţării postului de recepţionist, ocupat de aceasta, acordându-i un preaviz de 20 de zile lucrătoare.

Ulterior, angajatorul a emis decizia de concediere nr.512/11.12.2007 (fila 24 dosar fond) prin care a dispus concedierea salariatei, în temeiul dispoziţiileor art.65 Codul muncii, cu începere de la data de 14.12.2007.

Decizia de concediere a fost emisă înainte de expirarea duratei preavizului de 20 de zile lucrătoare, care se termina la data de 14.12.2007, fapt pentru care, sesizîndu-şi propria eroare, angajatorul a emis o nouă decizie de concediere, nr.514, la data de 17.12.2007 (fila 25 dosar fond) ce a fost înregistrată la I.T.M. la data de 18.12.2007.

Angajatorul, însă, nu a revocat prima decizie de concediere, respectiv decizia nr.512/11.12.2007.

Curtea apreciază că în mod justificat a reţinut prima instanţă caracterul formal al deciziei de concediere, fapt ce rezultă din dispoziţiile imperative ale art.74 din Codul muncii, potrivit cărora decizia trebuie să cupprindă unele menţiunile obligatorii, sub sancţiunea nulităţii absolute, dispoziţii ce se coroborează cu dispoziţiile art.77 din Codul muncii, ce stabilesc că „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt şi de drept decât cele precizate în decizia de concediere”, lipsa unor menţiuni esenţiale, din cuprinsul deciziei de concediere, neputând fi complinită, prin alte acte anterioare, concomitente, sau ulterioare întocmirii deciziei.

De asemenea, în mod justificat, instanţa de fond a apreciat că cele două decizii de concediere, emise de angajatorul S.C. B. AUTO – S.A. nu se pot completa reciproc, că acestea nu pot forma un tot unitar, astfel că a analizat doar ultima decizie, cea cu nr.514/17.12.2007, care a fost înregistrată la I.T.M., considerând că de aceasta a înţeles să se prevaleze angajatorul, acesta fiind actul care şi-a produs efectele, în sensul încetării raporturilor de muncă dintre părţi.

Curtea reţine că, sub aspectul legalităţii, decizia nr.514/17.12.2007 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art.74 lit. a) din Codul muncii, întrucât nu cuprinde motivele care determină concedierea, fapt ce atrage nulitatea absolută a acesteia, aspect reţinut întocmai şi de prima instanţă.

Cât timp, în curpinsul deciziei de concediere, angajatorul a menţionat că motivul concedierii îl constituie „dificultăţile economice cu care se confruntă societatea", fără a preciza în mod concret în ce constau aceste dificultăţi, decizia apare ca fiind nemotivată în fapt.

Ori, indicarea motivelor concedierii sunt esenţiale, pentru ca instanţele de judecată să poată aprecia cu privire la caracterul real şi serios al cauzei care a condus la desfiinţarea postului ocupat de salariat şi să poată aprecia dacă măsura concedierii este, într-adevăr, justificată.

Totodată, Curtea constată că decizia de concediere nr.514/17.12.2007 are efect retroactiv, fapt ce nu este permis de lege, întrucât, deşi este emisă la data de 17.12.2007, în cuprinsul ei se menţionează că aceasta îşi produce efectele începând cu data de 15.12.2007, deci pentru trecut, astfel că sunt cu încălcate dispoziţiile art.75 din Codul muncii, potrivit cărora decizia de concediere poate produce efecte doar de la data comunicării ei, către salariatul concediat.

Faţă de aspectele reţinute mai sus, soluţia instanţei de fond apare ca legală şi temeinică, astfel că va fi menţinută ca atare.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, apreciază că este nefondat recursul declarat de recurenta-intimată S.C. B. AUTO – S.A., motiv pentru care îl va respinge ca atare.

În temeiul dispoziţiilor art.274 Cod pr.civilă, apreciind că recurenta-intimată a căzut în pretenţii, Curtea o va obliga pe acesta, către intimata-contestatoare J. H. Ş., la plata sumei de 1.190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de acesta în recurs, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanţei fiscale de la fila 16 din dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată S.C. B. AUTO – S.A., împotriva sentinţei civile nr. 5721 din data de 17.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a - Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.1229/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare J. H. Ş..

Obligă recurenta să plătească intimatei contestatoare cheltuieli de judecată în valoare de 1.190 lei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14.04.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER,

N. D.

red. M.P. / tehnored. I.G

2 ex. / 05.06.2009

Jud.fond: Dalina P.;

B. E. U.