Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de Muncă

şi Asigurări Sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 2001

Şedinţa publică din 8 decembrie 2009

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER: (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta S.C. J. Marketing & Distribution S.A. împotriva Sentinţei Civile nr. 1917/PI/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în Dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta intimată E. E. N., având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă pentru pârâta recurentă, consilier juridic M. G., lipsă fiind reclamanta intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul societăţii recurente solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat în scris, arătând că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat anularea hotărârii de încetare a contractului individual de muncă, iar tribunalul, din eroare, a reţinut că este vorba despre o decizie de concediere. Nu se solicită cheltuieli de judecată în recurs.

CURTEA,

Deliberând ,constată următoarele:

Prin Sentinţa Civilă nr. 1917/PI/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în Dosarul nr(...) a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta E. E. N., în contradictoriu cu pârâta S.C. J. MARKETING E. S.A., şi-n consecinţă s-a dispus anularea deciziei de concediere cu nr. 237/2.04.2009 emisă de pârâtă şi reintegrarea reclamantei pe postul ocupat anterior, precum şi obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite, indexate şi actualizate cu rata inflaţiei de la data emiterii deciziei de concediere şi până la reintegrarea sa efectivă.

Pentru a pronunţa această sentinţă ,Tribunalul a reţinut că reclamanta a fost angajata societăţii pârâte în perioada 6.03.2007-2.04.2009, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. 887/12.03.2007 şi că prin decizia de concediere cu nr.237/2.04.2009 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, în temeiul art. 79 alin.1 din c o d u l m u n c i i, ca urmare a demisiei prezentate de reclamantă.

In continuare ,Tribunalul a conchis că decizia contestată nu îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu orice decizie de concediere ,prevăzute în art. 62 alin. 2 din c o d u l m u n c i i, potrivit cărora decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire le termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă.” Or, în speţă, aşa cum rezultă cu îndestulătoare evidenţă din cuprinsul Deciziei de concediere cu nr. 237/2.04.2009 pendinte contestată, pârâta S.C. J. MARKETING E. S.A. a menţionat în mod eronat instanţa competentă să soluţioneze o eventuală contestaţie - Tribunalul Municipiului B, în loc de T r i b u n a l u l T i m i ş, aşa cum rezultă din prevederile art. 2 pct. 1. lit. c în corelaţie cu art. 284 din c o d u l m u n c i i. Rezultă aşadar că decizia supra-anunţată nu respectă anumite condiţii de formă sancţionate cu nulitatea absolută a întregii decizii, potrivit prevederilor art. 62 alin.2 din c o d u l m u n c i i.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs in termenul legal pârâta S.C. J. MARKETING E. S.A., recurs înregistrat pe rolul Curţii de A p e l T i m i ş o a r a ,prin care a solicitat anularea sentinţei recurate şi aprecierea ca temeinice şi legale a apărărilor de fapt şi de drept ale angajatorului.

Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei ,Curtea constată că acestea s-au referit la împrejurarea că in mod eronat instanţa de fond a considerat că in speţă a fost emisă de către unitatea angajatoare o decizie de concediere ,in realitate ,raporturile de muncă ale reclamantei încetând prin demisie ,in temeiul art. 79 din Codul muncii. Prin urmare ,prevederile art. 62 alin.2 din Codul muncii , reţinute de instanţa de fond ca argument principal pentru admiterea contestaţiei nu sunt aplicabile.

In drept ,recurenta a invocat prevederile art. 299 şi urm. /C.pr.civ.

Reclamanta intimată nu s-a prezentat in instanţă şi nu a depus întâmpinare ,cu toate că a fost citată cu această menţiune in cursul procesului.

In recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând recursul pârâtei ,prin prisma motivului invocat ,a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual ,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.312 alin.1 , 3 şi 5 ,art. 304 ind.1 şi art. 304 pct.9/C.pr.civ. , Curtea reţine că acesta este întemeiat ,cu următoarele argumente:

Într-adevăr ,aşa cum corect pretinde recurenta ,raporturile de muncă dintre părţile litigante ,atestate prin Contractului individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. 887/12.03.2007 au încetat ca urmare a demisiei reclamantei in condiţiile art. 79 alin.1 din Codul muncii ,context in care decizia contestată nu are semnificaţia unei concedieri ,in înţelesul dat de prevederile art.58 -78 din Codul muncii , ca act unilateral prin care contractul de muncă încetează din iniţiativa angajatorului. Ea are rolul de a constata că raporturile individuale de muncă supuse analizei au încetat prin demisia angajatului.

In strânsă legătură cu aspectele mai sus constatate ,instanţa de recurs observă că judecătorii fondului au făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 62 alin.2 din Codul muncii ,care se referă la exigenţe de fond şi formă ce trebuie respectate in caz de concediere , de vreme ce in cauză decizia scrisă a angajatorului constată încetarea contractului de muncă din iniţiativa şi la cererea expresă a angajatei ,prin demisie .

In consecinţă ,văzând că prin constatarea nelegalităţii deciziei in litigiu , ca efect al aplicării greşite a normelor art. 62 alin.2 din Codul muncii ,instanţa de fond a omis să verifice temeinicia criticilor reclamantei ,din perspectiva respectării de către angajator a prevederilor art. 79 din Codul muncii , aspect ce echivalează unei nestatuări asupra fondului ,in baza art. 312 alin.3 şi 5 ,art. 304 pct.9 /C.pr.civ. ,Curtea va admite recursul pârâtei ,va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la T r i b u n a l u l T i m i ş ,instanţă care ,conformându-se prevederilor art. 315 /C.pr.civ. ,va analiza fondul contestaţiei prin raportare la exigenţele art. 79 din Codul muncii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta S.C. J. Marketing & Distribution S.A. împotriva Sentinţei Civile nr. 1917/PI/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în Dosarul nr(...).

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la T r i b u n a l u l T i m i ş.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 8 decembrie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red. R.E. / 08.01.2010

Tehnored R.P../A.S./ 2010/2 ex

Prima instanţă: B. B. şi E. I.

T r i b u n a l u l T i m i ş