Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL P SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 1085

Şedinţa publică din data de 20 mai 2009

Preşedinte – (...)-(...) (...)

Judecători – (...)-(...) (...)

M. (...)

Grefier – T. Ş.

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de reclamanţii D. H., E. J., N. N., E. N., O. O., D. S. O., U. G, E. N., H. G, E. D., B. J., E. E., S. (...) B. şi E. G, prin Cabinet Avocatură D. L. N., cu sediul în comuna E., nr. 772, judeţul P, împotriva sentinţei civile nr. 2836 din 10 noiembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E. SA cu sediul în B, sector 1, Calea E. nr. 239.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns recurenţii-reclamanţi D. H., E. J., N. N., E. N., O. O., D. S. O., U. G, E. N., H. G, E. D., B. J., E. E., S. (...) B. şi E. G, reprezentaţi de avocat D. L. N. şi intimata-pârâtă SC E. SA B, reprezentată de avocat E. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că recursul este declarat şi motivat în termen şi scutit de plata taxei de timbru.

Părţile, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză şi solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat D. L. N., pentru recurenţii-reclamanţi, având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanţei cu privire la tardivitatea motivării recursului, întrucât consideră că recursul a fost declarat şi motivat în termen, însă se află în imposibilitate să facă dovada motivării în termen legal a recursului.

Aşadar, solicită respingerea excepţiei de nulitate a recursului invocată, iar pe fond solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea cererii aşa cum a fost formulată, în subsidiar admiterea recursului, casarea

sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării expertizei salarizare normare, conform motivelor expuse pe larg în recursul declarat.

Fără cheltuieli de judecată.

Avocat E. M., având cuvântul invocă excepţia nulităţii recursului şi solicită respingerea acestuia ca tardiv formulat, deoarece nu a fost declarat şi motivat în termenul legal procedural, iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

Fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i P r a h o v a sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i P r a h o v a, reclamanţii D. H., E. J., N. N., E. N., O. O., D. S. O., U. G, E. N., H. G, E. D., B. J., E. E., S. (...) B. şi E. G, au chemat în judecată pe pârâta SC E. SA B,solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând indemnizaţia minimă de concediere actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadentă până la data plăţii efective.

In motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că au fost salariaţii societăţii pârâte cu contract de muncă individual pentru o perioadă nedeterminată, drepturile salariale găsindu-se înscrise în contractele individuale, iar celelalte drepturi băneşti în contractele colective de muncă.

Reclamanţii au mai susţinut că în conformitate cu dispoz. art.50 alin.1 din CCM/2005 şi CCM /2006 salariaţii care sunt disponibilizaţi din motive care nu ţin de persoana salariatului trebuie să primească drept compensaţie o indemnizaţie minimă de concediere în funcţie de vechimea în muncă în E. SA.

In dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, arătând că dispoziţiile art.50 din CCM au fost înlocuite în avantajul salariaţilor cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social ca urmare a negocierilor purtate între G. E. şi SC E. SA şi aceste ultime dispoziţii au devenit obligatorii pentru ambele părţi semnatare.

După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentinţa civilă nr.2836 din 10 noiembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată formulată de reclamanţi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit cărţilor de muncă existente la dosar, reclamanţii au avut calitatea de salariaţi ai pârâtei, contractele de muncă încetându-le în baza art. 65 şi 66 din Codul muncii.

Potrivit deciziilor de concediere existente la dosar, cu ocazia încetării contractului individual de muncă, reclamanţii au primit diverse sume de bani cu titlu

de indemnizaţie de concediere, menţionându-se la art.6 din aceste decizii că valoarea indemnizaţiei de concediere va fi acordată salariatului cu respectarea prevederilor art.50 din CCM, completate cu prevederile planului social, ţinând cont de vechimea în E. a salariatului.

A mai reţinut instanţa de fond, că art.50 din CCM pe anii 2005- 2007 prevede ca în cazul concedierii pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului angajatorul îi plăteşte în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere după cum urmează: de la 0 la 3 ani-1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani trei salarii medii nete; peste 10 ani cinci salarii medii nete, menţionându-se la alin.4 al aceluiaşi articol că prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

La punctul 4 din Planul social se prevede că angajaţii vor primi în funcţie de vechimea în E., următoarele pachete finaciare cu titlu de indemnizaţii de concediere şi anume: 0,5-5 ani – opt salarii medii brute pe E.; 5-15 ani - douăsprezece salarii medii brute pe E. şi peste 15 ani-cincisprezece salarii brute pe E..

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut, că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanţii au fost salariaţii pârâtei, contractele de muncă încetându-le în baza art.65 şi 66 din CCM, ocazie cu care aceştia au primit diverse sume de bani cu titlu de indemnizaţie de concediere în funcţie de vechimea avută în E., în conformitate cu dispoziţiile art.50 din CCM completat cu art.4 din Planul Social.

Ca atare, atâta timp cât reclamanţii au primit indemnizaţiile de concediere prevăzute de art.50 din CCM completat cu art.4 din Planul social, instanţa de fond a apreciat că pretenţia acestora de a fi obligată pârâta la plata unei alte indemnizaţii de concediere, este neîntemeiată.

Tototată, instanţa de fond a apreciat că susţinerea reclamanţilor în senul ca indemnizaţia minimă de concediere prevăzută de art.50 din CCM este distinctă de plăţile compensatorii prevăzute de art.4 din Planul social, nu poate fi avută în vedere întrucât prin planul social s-a avut în vedere crearea unor condiţii mai avantajoase pentru salariaţi decât cele prevăzute de art. 50 din CCM şi nicidecum cumularea acestor drepturi salariale.

Dacă prin Planul social s-ar fi urmărit să se plătească cumulat indemnizaţiile de concediere, ar fi însemnat ca în planul social să se prevadă în mod expres ca pe lângă indemnizaţia de concediere prevăzută de art.50 din CCM, fiecare salariat urmează să mai primească şi indemnizaţia de concediere prevăzută de art.4 din Planul social.

Ori, art.4 din Planul social prevede plata unor indemnizaţii de concediere mai mari decât cele prevăzute în art.50 CCM şi nicidecum cumularea lor deoarece, în caz contrar ar însemna să se achite pentru concedierile ce nu ţin de persoana salariatului, aceleaşi drepturi salariale, respectiv pachete financiare cu titlu de indemnizaţii de concediere de două ori, ceea ce este inadmisibil.

Astfel, întrucât motivele concedierilor nu ţineau de persoana salariaţilor, în urma negocierilor s-a întocmit Planul Social prin care s-a decis ca salariaţii să beneficieze de sume de bani mai mari cu titlu de indemnizaţii de concediere decât cele prevăzute de art.50 CCM, respectiv în funcţie de vechimea

fiecăruia, să beneficieze de un număr mai mare de salarii medii brute pe E. decât cele prevăzute prin art.50 CCM, negociindu-se astfel condiţii mai avantajoase pentru salariaţi şi nicidecum să se cumuleze indemnizaţiile de concediere.

Prin urmare, tribunalul ţinând seama că reclamanţii au primit indemnizaţiile de concediere, astfel cum au fost prevăzute in art.50 din CCM şi negociată prin Planul social, a respinge acţiunea precizată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii care nu şi-au motivat în fapt şi în drept recursul, precizând numai că sentinţa este netemeinică şi nelegală şi că vor depune motivele recursului separat, în termen legal, lucru pe care nu l-au făcut decât la data de 3 martie 2009, peste termenul prevăzut de lege.

În şedinţa publică din 20 mai 2009, avocatul intimatei-pârâte a invocat excepţia nulităţii recursului prevăzută de art. 306 Cod procedură civilă.

Analizând excepţia invocată, asupra căreia Curtea trebuie să se pronunţe mai întâi, conform art. 137 Cod procedură civilă, se constată că aceasta este întemeiată.

Astfel, potrivit art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, respectiv 10 zile de la comunicarea hotărârii atacate, conform prevederilor art. 303 Cod procedură civilă.

În speţă, recurenţii-reclamanţi nu şi-au îndeplinit obligaţia de a motiva recursul în termen legal, deşi au primit comunicarea hotărârii la data de 06.01.2009, motivele recursului fiind depuse la dosar la data de 3 martie 2009, cu mult peste termenul legal prevăzut de lege.

În consecinţă, constatând că în cauză nu sunt incidente motive de nulitate de ordine publică pe care instanţa de control judiciar să le pună din oficiu în dezbaterea părţilor, urmează ca în baza textelor de lege anterior menţionate, Curtea să admită excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen invocată de intimata-pâtâtă prin avocat şi să constate nul recursul pentru nemotivarea în termen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen invocată de intimata-pârâtă SC E. SA.

Constată nulitatea recursului pentru nemotivare în termen, declarat de reclamanţii D. H., E. J., N. N., E. N., O. O., D. S. O., U. G, E. N., H. G, E. D., B. J., E. E., S. (...) B. şi E. G, prin Cabinet Avocatură D. L. N., cu sediul în comuna E., nr. 772, judeţul P, împotriva sentinţei civile nr. 2836 din 10 noiembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E. SA cu sediul în B, sector 1, Calea E. nr. 239.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 20 mai 2009.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) M. (...)

Grefier,

T. Ş.

Red.I.C.T.

Tehnored.A.Ţ.

2 ex./19.06.2009

dosar fond- (...) T r i b u n a l u l P r a h o v a

judecători fond- (...) R;

- E. E.

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006