Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale,

pentru minori şi familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 2085/R/2008

Şedinţa publică din 29 octombrie 2008

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...) D.

GREFIER : D. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC. U. U. SRL B împotriva sentinţei civile nr. 262/F din 19 mai 2008 a T r i b u n a l u l u i B i s t r i ţ a-N, pronunţată în dosar nr(...), privind şi pe reclamantul F. (...) T., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reprezentantul reclamantului intimat a trimis prin fax o cerere prin care solicită a se dispune strigarea cauzei pentru ora 12,00.

Curtea lasă cauza la a doua strigare, care va fi luată la sfârşitul dezbaterilor.

La apelul nominal făcut în cauză, la a doua şi la a treia strigare a cauzei, se constată lipsa părţilor de la dezbateri.

Se constată că această cauză a fost luată la sfârşitul dezbaterilor, nefiind posibilă strigarea cauzei la ora 12,00, întrucât este o altă şedinţă de judecată.

De asemenea, se constată că, prin cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de către reclamantul intimat la data de 29 septembrie 2008, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza dispoziţiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ.

Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A :

Prin sentinţa civilă nr. 262/F din data de 19 mai 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B i s t r i ţ a N în dosarul nr(...), s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul F. J. T. în contradictoriu cu intimata S.C. Taxi U. S.R.L. B ca fiind întemeiată şi, în consecinţă s-a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 2/2007 în ceea ce priveşte sancţionarea pentru „ neprezentarea la locul de muncă absentând nemotivat, fără acte justificative ”, s-a anulat decizia de concediere pentru celelalte abateri disciplinare ca tardiv emisă şi s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut referitor la excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere că prin convocarea înregistrată sub nr. 79/17.07.2007 (f.17) contestatorul a fost convocat la sediul intimatei în B,(...) în data 23.07.2007, la ora 10, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile pentru următoarele fapte: încasările efectuate de contestator aferente ultimelor luni sunt cu mult sub cheltuieli, existenţa mai multor curse anulate pe aparatul de înregistrare şi pentru prestarea activităţii în mod ilegal folosind licenţa de transport şi numele societăţii.

Prin Decizia de concediere nr. 2 emisă la data de 11.09.2007 (f.4), contestatorul a fost sancţionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă pentru următoarele fapte care au fost reţinute ca abateri disciplinare: înregistrarea unor pierderi în activitatea de taximetrie datorită unui număr scăzut de ore de muncă zilnic şi neînregistrarea unor încasări pe aparatul de marcat fiscal, neprezentarea la locul de muncă începând cu data de 31.07.2007, absentând nemotivat, fără să prezinte acte justificative şi continuând să presteze servicii de taximetrie fără a deconta banii, folosind aparatul de marcat fiscal al societăţii, modificând denumirea înscrisă din U. în S..

Faţă de data înregistrării convocării, respectiv 17.07.2007, convocare semnată de către conducerea societăţii şi care atestă faptul că aceasta a luat la cunoştinţă cel târziu la acea dată de săvârşirea abaterilor disciplinare de către contestator şi arătate în convocare, decizia nr. 2 din 11.09.2007 (f.4) a fost emisă tardiv, peste termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de Codul muncii, cu nerespectarea prevederilor art. 268 alin 1 potrivit căruia „angajatorul poate dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare”.

De altfel, deşi prin convocarea în discuţie s-a indicat ca loc al desfăşurării cercetării disciplinare prealabile sediul societăţii, care se află în B,(...), judeţul B-N, după cum rezultă din actele dosarului, probele administrate demonstrează că la data, ora şi locul indicate în convocare, unde s-a prezentat contestatorul, nu se aflau reprezentanţii societăţii, aceştia rămânând la “dispeceratul” societăţii, situat la o altă adresă, respectiv B,(...) A, judeţul B-N. Acest aspect a fost confirmat chiar de către contabila societăţii intimate în depoziţia sa de martor ( f. 138-139 ). Drept urmare, s-a apreciat că excepţia tardivităţii este întemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii deciziei de concediere sub aspectul celorlalte fapte reţinute ca abateri disciplinare în cuprinsul deciziei, dar pentru care contestatorul nu a fost convocat în scris pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, respectiv „neprezentarea la locul de muncă absentând nemotivat, fără să prezinte acte justificative”, instanţa a admis ca întemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 267 alin. 1 din Codul muncii, „Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a (- avertismentul scris -) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.” A. 2 al aceluiaşi text legal stipulează că: ” În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.”. În cauza pendinte, s-a constat că nu au fost respectate prevederile referitoare la obligaţia convocării în scris a salariatului pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile în ceea ce priveşte toate abaterile disciplinare înscrise în decizia de concediere pentru care s-a aplicat sancţiunea disciplinară contestată, respectiv „neprezentarea la locul de muncă absentând nemotivat, fără să prezinte acte justificative”, care, deşi menţionată expres în decizia de concediere, lipseşte în enumerarea faptelor pentru care s-a realizat cercetarea disciplinară prealabilă, acelea înscrise în convocarea de la fila 17.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal pârâta S.C. Taxi U. S.R.L. solicitând, admiterea căii de atac promovate, modificarea în totalitate a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că motivele de nulitate absolută nu s-au invocat nici prin cererea de chemare în judecată, nici pe parcursul procesului până la închiderea dezbaterilor când reprezentantul reclamantului a pus concluzii de nulitate a dispoziţiei. S-a invocat că toate solicitările reclamantului, la fel ca şi excepţiile invocate de instanţa de fond, trebuiau discutate anterior închiderii dezbaterilor, iar faptul că instanţa a redeschis dezbaterile nu acordă dreptul de a se reveni asupra solicitărilor reclamantului şi dreptul de a-i da acestuia posibilitatea de a susţine excepţii la care nu a înţeles să facă referire nici pe parcursul judecării şi nici prin acţiunea introductivă.

Un alt motiv de recurs este acela ca T r i b u n a l u l B i s t r i ţ a a reţinut în mod eronat ca s-a depăşit termenul de 30 de zile între data săvârşirii abaterii disciplinare şi data deciziei de concediere. În realitate, absenta angajatului a reprezentat o abatere disciplinara cu caracter permanent iar data la care conducerea societăţii poate adopta decizia de concediere nu este impusa prin nici un text de lege.

S-a mai învederat că deşi prin sentinţa recurată s-a reţinut că angajatul a fost convocat la sediul societăţii cu toate că ar fi trebuit să se prezinte la punctul de lucru din(...), acest aspect nu afectează valabilitatea concilierii prealabile întrucât angajatul nu s-a prezentat nici la sediul societăţii nici la punctul de lucru.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Referitor la prima critică a sentinţei primei instanţe, care poate fi încadrat în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 151 Cod procedură civilă „pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri”, iar raţiunea acestei dispoziţii legale este tocmai respectarea principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare. În condiţiile în care aşa cum s-a arătat chiar de către recurent excepţiile tardivităţii şi nulităţii au fost puse după reluarea dezbaterilor în discuţia părţilor, se apreciază că primul motiv de recurs nu este întemeiat.

Referitor la a doua critică a sentinţei instanţei de fond, se constată că tardivitatea Deciziei de concediere nr. 2/2007 a fost constată raportat la următoarele fapte reţinute în sarcina intimatului: încasările efectuate de contestator aferente ultimelor luni sunt cu mult sub cheltuieli, existenţa mai multor curse anulate pe aparatul de înregistrare şi pentru prestarea activităţii în mod ilegal folosind licenţa de transport şi numele societăţii. În condiţiile în care nu s-a reţinut tardivitatea emiterii deciziei de concediere în raport de absenţele nemotivate ale reclamantului (pentru această faptă constându-se nulitatea deciziei de concediere) nici critica referitoare la admiterea în mod greşit a excepţiei tardivităţii deciziei de concediere raportat la fapta indicată de recurentă nu este întemeiată.

De asemenea, contrar celor invocate în recurs prima instanţă a reţinut că reprezentanţii societăţii nu se aflau la locul stabilit pentru efectuarea concilierii, însă acest considerent a fost menţionat în mod subsidiar, întrucât cu privire la faptele pentru care a fost convocat pentru cercetarea prealabilă s-a reţinut tardivitatea emiterii deciziei de concediere.

Având în vedere aceste considerente, întrucât nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior , a art. 304¹ şi 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. Taxi U. S.R.L. B împotriva sentinţei civile nr. 262/F din 19.05.2008 a T r i b u n a l u l u i B i s t r i ţ a-N pronunţată în dosar nr(...), care va fi menţinută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. Taxi U. S.R.L. B împotriva sentinţei civile nr. 262/F din 19.05.2008 a T r i b u n a l u l u i B i s t r i ţ a-N pronunţată în dosar nr(...), pe care o menţine.

Decizia este irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 29.10.2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) D. D. N.

RED. L.D./DACT. D.M.

2 EX./24.11.2008.

JUD.FOND. C.O., R.E..