Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5872

Şedinţa publică de la 02 O. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier B. H.

x.x.x.

Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata SC F. Com SRL Tg J, împotriva sentinţei civile nr.6990 din 27 O. 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-contestatoare V. U. F., având ca obiect contestaţie decizie de concediere drepturi băneşti .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat E. D. pentru recurenta intimată şi intimata contestatoare V. U. F..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanţa constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat, apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei intimate, avocat E. D., depune concluzii scrise pe care le susţine oral, în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.

Intimata contestatoare V. U. F. solicită respingerea recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă:

T r i b u n a l u l G o r j, prin sentinţa nr. 6990 din 27 O. 2008 a admis contestaţia formulată de petenta V. U. F. în contradictoriu cu intimata SC”F. Com” SRL Tg. J.

A constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 12 din 15.05.2007 emisă de intimată.

A fost obligată intimata să plătească petentei drepturile salariale restante în sumă de 8.035,54 lei, sumă ce a fost actualizată la data efectuării expertizei.

A fost obligată intimata la 200 lei cheltuieli de judecată către petentă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că petenta V. U. F. a fost angajata intimatei S.C. F. Com S.R.L. Tg-J, până la data de 10.05.2007, când prin decizia nr.12 din aceeaşi dată a fost concediată disciplinar.

Prin decizia nr.1198/10.03.2008 a Curţii de A P E L C R A I O V A, s-a constatat nulitatea deciziei nr.12/10.05.2007, s-a dispus reintegrarea petentei pe postul ocupat anterior concedierii şi obligarea intimatei să-i plătească drepturile salariale pentru perioada 01.04.2007-09.05.2007, precum şi o despăgubire egală cu drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze în perioada 10.05.2007, până la efectiva reintegrare.

Deşi la data de 10.05.2007 raporturile de muncă ale petentei cu intimata au încetat, ulterior, la 15.05.2007 când petenta nu mai avea calitate de salariat, a fost emisă o nouă decizie de concediere sub acelaşi număr 12 prin care petenta era concediată retroactiv cu data de 10.05.2007, această din urmă decizie nemaifiind comunicată petentei.

Faţă de această împrejurare a necomunicării excepţia tardivităţii formulării contestaţiei invocată de intimată prin întâmpinare, apare ca nefondată deoarece termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.5 Codul muncii, curge de la data comunicării,ori în speţă neexistând o astfel de dovadă certă a comunicării, nu poate fi stabilit un moment de începere a curgerii termenului prescripţiei.

Pe fondul cauzei, decizia nr.12/15.05.2007 apare ca fiind lovită de nulitate absolută, ea fiind emisă la o dată la care petenta nu mai avea calitate de salariat, calitate care îi încetase prin decizia de concediere din 10.05.2007 pe care deja o contestase.

Cu referire la drepturile salariale îşi fac aplicabilitatea dispoziţiile art.269 Codul muncii, conform căruia angajatorul este obligat în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Intimata nu a achitat petentei drepturile salariale restante pentru perioada 01.04.2007-09.05.2007 şi nici ulterior din data de 10.05.2007 şi până la reintegrare întrucât nu s-a conformat nici dispozitivului deciziei nr.1198/2008 a Curţii de A P E L C R A I O V A, cu privire la acest capăt de cerere, astfel încât îndreptăţirea sa la despăgubire se întinde până la data de 15.03.2008 când aceasta s-a angajat la o altă unitate.

Conform raportului de expertiză contabilă, cuantumul prejudiciului total, cauzat de intimată petentei este de 8.035, 54 lei, cu actualizarea cuvenită la data efectuării expertizei.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică. A arătat că instanţa de fond a judecat cauza fără ca pârâta să fie citată la sediul social înregistrat la Registrul comerţului G, ci la sediul punctului de lucru, şi nu s-a pronunţat asupra excepţiilor ridicate de pârâtă. A arătat că reclamanta nu a contestat decizia de concediere din 15.05.2007 în termenul legal, iar instanţa de fond nu a manifestat rol activ în soluţionarea cauzei.

Prin întâmpinare, reclamanta a arătat că procedura de citare cu pârâta a fost legal îndeplinită, că instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiilor ridicate şi că pârâta nu a făcut dovada comunicării către reclamantă a deciziei de concediere din 15.05.2007, care este lovită de nulitate absolută, fiind emisă ulterior încetării contractului individual de muncă.

Recursul este fondat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că petenta V. U. F. a fost angajata intimatei S.C. F. Com S.R.L. Tg-J, până la data de 10.05.2007, când prin decizia nr.12 din aceeaşi dată a fost concediată disciplinar. Prin decizia nr.1198/10.03.2008 a Curţii de A P E L C R A I O V A, s-a constatat nulitatea deciziei nr.12/10.05.2007, s-a dispus reintegrarea petentei pe postul ocupat anterior concedierii şi obligarea intimatei să-i plătească drepturile salariale pentru perioada 01.04.2007-09.05.2007, precum şi o despăgubire egală cu drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze în perioada 10.05.2007, până la efectiva reintegrare.

Deşi la data de 10.05.2007 raporturile de muncă ale petentei cu intimata au încetat, ulterior, la data de 15.05.2007 când petenta nu mai avea calitate de salariat, a fost emisă o nouă decizie de concediere sub acelaşi număr 12, prin care petenta era concediată retroactiv cu data de 10.05.2007, cu privire la această din urmă decizie neexistând dovada de comunicare către petentă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de pârâtă cu privire la neîndeplinirea corectă a procedurii de citare cu aceasta la instanţa de fond, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, având în vedere că, deşi a fost citată la sediul punctului de lucru, totuşi aceasta a avut cunoştinţă de proces întrucât a fost prezentă prin apărător la instanţa de fond, unde a formulat întâmpinare şi şi-a făcut apărările pe care le-a apreciat necesare, neputându-se afirma că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Este neîntemeiat şi motivul de recurs privind nepronunţarea asupra excepţiilor ridicate de pârâtă, întrucât, astfel cum se observă din considerentele sentinţei, instanţa de fond le-a analizat şi s-a pronunţat asupra acestora.

În ceea ce priveşte tardivitatea formulării contestaţiei invocată de recurentă prin motivele de recurs, se apreciază că, în cauză neexistând o dovadă certă a comunicării către reclamantă a deciziei de concediere, nu se poate afirma că respectiva contestaţie ar fi formulată cu depăşirea termenului legal.

Se mai constată astfel că în mod corect instanţa de fond a reţinut că decizia nr.12/15.05.2007 apare ca fiind lovită de nulitate absolută, ea fiind emisă la o dată la care petenta nu mai avea calitate de salariat, calitate care îi încetase prin decizia de concediere din 10.05.2007 pe care deja o contestase.

Potrivit art. 304¹ C.pr.civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Se constată astfel că, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind drepturile salariale, instanţa de fond a omis să observe că, prin decizia nr.1198/10.03.2008 a Curţii de A P E L C R A I O V A, s-a constatat nulitatea deciziei nr.12/10.05.2007, s-a dispus reintegrarea petentei pe postul ocupat anterior concedierii şi obligarea intimatei să-i plătească drepturile salariale pentru perioada 01.04.2007-09.05.2007, precum şi o despăgubire egală cu drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze în perioada 10.05.2007 până la efectiva reintegrare.

Aşadar, reclamanta avea deja un titlu executoriu prin care obţinuse drepturile salariale pentru perioada 01.04.2007-09.05.2007, ca şi o despăgubire egală cu drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze în perioada 10.05.2007 până la efectiva reintegrare.

În aceste condiţii, instanţa de fond avea obligaţia să verifice dacă şi în ce măsură există autoritate de lucru judecat cu privire la drepturile salariale şi la despăgubirile solicitate în cele două cauze, respectiv dacă acestea două privesc aceeaşi perioadă (de la 10 05.2007 până la reintegrarea efectivă sau până la data de 15.03.2008).

Neprocedând astfel instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului , astfel că, văzând şi disp. art. 312 C.pr.civ., va fi admis recursul, va fi casată sentinţa în parte, cu privire la capătul de cerere privind drepturile salariale, şi se va trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de intimata SC F. Com SRL Tg J, împotriva sentinţei civile nr. 6990 din 27 O. 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-contestatoare V. U. F., având ca obiect contestaţie decizie de concediere, drepturi băneşti .

Casează în parte sentinţa cu privire la capătul de cerere privind drepturile salariale şi trimite spre rejudecare sub acest aspect.

Menţine celelalte dispoziţii.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 02 O. 2009.

Red. Jud. S.P.M.

3 ex/18.11.2009.

j. fond: D.U.

L.U.