Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR.90

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2008

Preşedinte – (...) (...)

Judecători – (...)-(...) (...)

- (...) M.

Grefier - N. E.

Pe rol fiind pronunţarea asupra recursului formulat de pârâta SC N. Târgovişte SA, cu sediul în municipiul Târgovişte,(...)-11, jud. D, împotriva sentinţei civile nr. 1012 din 31 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a , în contradictoriu cu reclamantul D. D. J. cu domiciliul în municipiul Târgovişte, str. (...) (...), bloc 35, . 14, jud. D, reprezentat de Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, cu sediul în municipiul Târgovişte,(...)-11, jud. D.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 23 ianuarie 2008 şi apoi pentru aceleaşi motive la data de 30 ianuarie 2008, când a pronunţat următoarea decizie.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată.

Contestatorul Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, prin reprezentarea salariatului D. D. J., a solicitat anularea dispoziţiei nr. 1867 din 13 iulie 2007 emise de SC N. Sa Târgovişte, prin care s-a luat măsura concedierii salariatului D. D. J., urmare desfiinţării postului de M. din secţia trăgătorie de bare deţinut de acest salariat.

În motivarea contestaţiei s-a susţinut că prin emiterea dispoziţiei contestate, intimata a încălcat dispoziţiile art. 100 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pe unitate conform cărora aceasta era obligată să anunţe în scris despre situaţia apărută, sindicatul şi pe salariat, numărul total al posturilor reduse şi structura acestora, cu 60 zile calendaristice înainte de preaviz.

Totodată, intimata nu a respectat nici dispoziţiile art. 2 alin.2 din acelaşi contract colectiv, nefiind prezentate locurile de muncă disponibile, cu toate că s-au făcut angajări şi nici dispoziţiile art. 64 cu privire la consultarea Agenţiei Teritoriale de Muncă şi ale art. 73 pct.3 din Codul muncii, referitoare la suspendarea curgerii preavizului pentru perioada suspendării contractului individual de muncă.

În consecinţă, urmare anulării dispoziţiei contestate se impune reintegrarea salariatului în funcţia deţinută anterior cu acordarea drepturilor salariale aferente de la încetarea contractului individual de muncă şi până la reintegrarea eventivă, precum şi acordarea tichetelor de masă la valoare nominală.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei deoarece prevederile contractului de muncă pe unitate reglementează doar procedura concedierii colective şi nu cea a concedierii individuale cum se prezintă situaţia în speţă, situaţie în care nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 102 alin.1 şi 102 alin.3 lit.a din acest contract, iar prin negocierile prealabile s-a stabilit de comun acord că procedurile referitoare la concediere să fie cele consacrate de Codul muncii.

Se mai arată că obligativitatea ofertei de redistribuire a locului de muncă subzistă numai în cazul concedierilor pentru inaptitudine fizică sau psihică, ori pentru necorespundere profesională, situaţie în care salariatul nu se regăseşte.

În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.

T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, prin sentinţa nr. 1012 din 31 octombrie 2007, cu opinie separată, a admis contestaţia intentată de salariatul D. D. J. prin reprezentarea sa de către sindicat şi s-a constatat nulitatea dispoziţiei emise de intimată, dispunându-se reintegrarea acestuia în funcţia deţinută anterior, cu plata de către pârâtă a drepturilor salariale şi a tichetelor de masă de la data încetării contractului colectiv de muncă până la reintegrarea sa efectivă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că într-adevăr în speţă sunt aplicabile în cazul concedierii dispoziţiile art. 102 alin.1 din Contractul colectiv de muncă când are loc o reducere de personal, ca urmare a restrângerii ori reorganizării a activităţii, text de lege care nu distinge între concedierea individuală şi colectivă, cum pretinde intimata.

Împotriva acestei sentinţe, intimata a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinţei şi pe fond respingerea contestaţiei în totalitate ca neîntemeiată.

Criticând sentinţa, intimata a susţinut în esenţă că nerespectarea prevederilor art. 102 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2008 nu poate duce la nulitatea deciziei de concediere individuale, iar nerespectarea obligaţiei de a informa sindicatul în legătură cu măsura dispusă cu 60 de zile anterior, nu poate duce decât la obligarea plăţii de către intimată a fiecărui salariat la plata salariului pentru această perioadă şi nu la nulitatea deciziei de concediere, iar pe de altă parte, în mod nelegal nu a fost introdus în cauză salariatul D. D. J., care avea posibilitatea să renunţe sau să nu intenţioneze continuarea judecăţii, conform principiului disponibilităţii.

De asemenea, nu se poate susţine că nu au fost respectate dispoziţiile art. 64 şi 74 din Codul muncii cu privire la obligativitatea ofertei de redistribuire, care subzistă numai pentru inaptitudine fizică sau psihică ca şi în cazul concedierii pentru necorespundere profesională, situaţie în care salariatul nu se regăseşte şi care, de altfel, nu duce la nulitatea absolută a măsurii, în condiţiile în care desfiinţarea unor posturi a fost efectivă şi serioasă faţă de organigrama adoptată.

În final, s-a formulat şi critica referitoare la greşita acordare a tichetelor de masă pentru perioada în care salariatul era concediat faţă de regimul special al acordării tichetelor de masă stabilit prin Legea nr. 142/1998, ceea ce exclude o reparaţie bănească a prejudiciului suferit prin concediere, situaţie în care salariatul nu a fost prezent în mod efectiv la locul de muncă şi de altfel nu poate beneficia de tichete de masă.

Curtea, analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului şi dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Conform dispoziţiilor art. 102 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al societăţii intimate, în situaţia în care unitatea este nevoită să efectueze o reducere de personal ca urmare a restrângerii activităţii ori reorganizării procesului de producţie ce impun desfaceri de contract de muncă, angajatorul este obligat să anunţe în scris sindicatul despre situaţia apărută şi numărul total al posturilor ce urmează a fi reduse, ca şi structura acestora, impunându-se astfel o colaborare reală şi efectivă cu sindicatul pentru diminuarea în plan social a efectelor concedierii.

Aceste dispoziţii legale sunt obligatorii atât în cazul concedierilor colective cât şi cele individuale, nefăcându-se o distincţie între cele două tipuri de concedieri, dispoziţii care au fost încălcate de către societatea intimată, situaţie în care soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică cu privire la nulitatea concedierii, nefiind respectate dispoziţiile art. 76 şi 78 din Codul muncii cu privire la procedura concedierii.

Nu este fondată nici critica invocată în motivele de recurs privind neintroducerea în cauză a salariatului D. D. J. a fost citat în cauză încă de la primul termen (fila 7 dosar fond) şi care a figurat în continuare, inclusiv în faza de recurs, fiind legal citat, iar acesta nu a formulat opunere în legătură cu cererea introductivă de instanţă, în condiţiile în care sindicatul din unitate poate reprezenta salariaţii săi în promovarea intereselor legitime în raporturile cu unitatea, conform dispoziţiilor Legii nr. 146/1997.

Este fondat însă motivul de recurs cu privire la acordarea tichetelor de masă salariatului-intimat D. D. J., soluţia primei instanţe fiind greşită sub acest aspect.

Potrivit dispoziţiilor legii speciale în materie – Legea nr. 142/1998 reactualizată, salariaţii pot beneficia de tichete de masă, în condiţiile art. 5 şi urm. din lege, beneficiind de un număr de tichete de masă, cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate, cum impun în mod expres prevederile art. 6 alin.(1) din legea menţionată.

Or, în speţă, este de necontestat că după măsura concedierii salariatul D. D. J. nu a fost prezent la muncă şi astfel nu-i pot fi acordate tichete de masă, o astfel de facilitate fiind destinată a suplini efortul fizic pe care îl face salariatul la locul de muncă, ceea ce nu este cazul în speţă.

Aşa fiind, soluţia primei instanţe este nelegală în parte cu privire la acordarea acestor tichete de masă, situaţie în care recursul de faţă este fondat şi urmează a fi admis în baza art. 304 şi 312 Cod pr.civilă şi în consecinţă se impune modificarea în parte a sentinţei şi înlăturarea obligării societăţii intimate la acordarea tichetelor de masă de la data încetării contractului individual de muncă şi până la data reintegrării sale efective, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei care sunt legale şi temeinice sub toate aspectele.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de intimata SC N. Sa Târgovişte, împotriva sentinţei civile nr. 1012 din 31 octombrie 2007 pronunţate de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte şi salariatul D. D. J., şi în consecinţă;

Modifică în parte sentinţa sus-menţionată în sensul că înlătură obligarea recurentei-intimate la acordarea tichetelor de masă pentru D. D. J..

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2008.

Irevocabilă.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI,

(...) (...) (...)-(...) (...) (...) M.

GREFIER,

N. E.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Tehnored.3 ex./06.02.2008

T.L./E.R.C.

dos.fond (...) T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a

jud.fond D. E.

M. E.