Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 54

Şedinţa publică de la 20 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) N.

Grefier F. H.

Pe rol judecarea recursului declarat de SC S. & S. SA împotriva sentinţei civile nr.1422 din 29 09 2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, intimat fiind B. N., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă intimatul asistat de avocat E. J. , lipsă reprezentantul recurentei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.

Avocat E. precizează că nu mai are cereri de formulat.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul apărătorului intimatului.

Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei, să se aprecieze asupra legalităţii şi temeinicii sentinţei instanţei de fond. Recurenta a fost în imposibilitatea de a produce vreo probă credibilă în dovedirea respectării condiţiilor legale cu privire la desfiinţarea efectivă a locului de muncă, întemeiată pe o cauză reală şi serioasă.

La nivelul punctului de lucru din I, în perioada mai - iunie 2008 numărul de salariaţi s-a diminuat cu 130 de salariaţi, aceştia dându-şi brusc demisia de la locul de muncă. D. din cei 130 de salariaţi au înţeles să nu-şi dea demisia apărându-şi locul de muncă. În această situaţie societatea a produs respectivul act cu necesităţile imediate, de a justifica concedierea abuzivă a celor care nu au cedat la presiuni. Din momentul depunerii contestaţiei, societatea a refuzat să elibereze carnetul de muncă astfel că intimatul nu a beneficiat de ajutor de şomaj. Carnetul de muncă a fost eliberat abia la începutul lunii decembrie. In concluzie solicită să se aprecieze tot complexul de împrejurări, solicită respingerea recursului, menţinerea sentinţei, cu cheltuieli de judecată conform chitanţelor pe care le depune la dosar în copie.

Instanţa rămâne în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrată la nr. 4611/99/03.07.2008, contestatorul B. N. a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 8020 din 06.05.2008 emisă de S.C. „R.C.S. & R.D.S.” S.A., solicitând constatarea nulităţii de formă şi fond şi desfiinţarea deciziei, reintegrarea pe post cu plata salariilor reactualizate cu indicele de inflaţie.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că i-a fost încălcat dreptul la muncă prevăzut de Constituţie şi drepturile prevăzute de art. 67 şi art. 70 alin. 2 şi 3 Codul muncii.

Contestatorul a mai arătat că, începând cu data de 21 februarie 2007, a fost angajat la S.C. „R.D.S. & R.C.S.” S.A., societate la care a lucrat până la data de 12.05.2008, dată la care a fost înştiinţat că a fost disponibilizat fără a i se comunica criteriile avute în vedere, măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor.

S-a mai arătat că măsura luată nu este justificată deoarece angajatorul nu a notificat proiectul de concediere Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă I pentru luarea în evidenţă a contestatorului în vederea urmării unui curs de calificare/recalificare.

De asemenea, contestatorul a mai precizat că nu i-au fost acordate nici salariile compensatorii prevăzute în contractul colectiv de muncă.

În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată. Se arată că întocmirea deciziei de încetare a activităţii s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în materie, în speţă nr. 65 din Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă fiind efectivă şi având o cauză reală şi serioasă.

Astfel, întocmirea deciziei a avut la bază referatul directorului punctului de lucru din I al „R.C.S. & R.D.S.” S.A. în care se motivează că măsura se impune datorită faptului că activitatea salariaţilor care ocupă posturi de operator de reţele de telecomunicaţii, care au fost implicaţi în implementarea reţelei G., cât şi în asigurarea activităţilor de service şi întreţinere a reţelei,s-a redus substanţial şi totodată datorită faptului că s-au îmbunătăţit performanţele reţelei de telecomunicaţii.

S-a mai susţinut că, la întocmirea deciziei, s-a ţinut cont de prevederile art. 65, 73 şi 74 din Codul muncii, în sensul că salariatului i-a fost acordat la concediere un preaviz de 20 zile lucrătoare, aşa cum în mod clar este precizat în cuprinsul acesteia. Sunt menţionate motivele care au determinat concedierea, respectiv reorganizarea activităţii , iar în ceea ce priveşte lipsa locurilor de muncă disponibile în unitate, intimata a arătat că în cuprinsul deciziei s-a menţionat faptul că unitatea nu dispune de alte locuri de muncă potrivit pregătirii profesionale a salariatului.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 70 din Codul muncii, angajatorul arată că obligaţia comunicării notificării prevăzute de către art. 69 alin.2 din Codul muncii către inspectoratul t e r i t o r i a l d e muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă este incidentă doar în situaţia concedierilor colective.

Intimata a depus copia referatului nr. 6513/8.04.2008 şi contractul individual de muncă nr.1922/01.03.2007.

Prin sentinţa civilă nr.1422/29.09.2008, T r i b u n a l u l I a ş i a admis în parte acţiunea formulată de contestatorul B. N., a anulat decizia nr. 8020 din 6.05.2008 emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia avută anterior încetării contractului individual de muncă şi obligarea intimatei să plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculată de la data încetării contractului individual de muncă şi până la data reintegrării efective.

Prin aceeaşi hotărâre, s-a respins cererea contestatorului privind constatarea nulităţii de formă a deciziei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 8020 din 6.05.2008, S.C. „R.C.S. & R.D.S.” S.A. a dispus reorganizarea activităţii societăţii, de la nivelul Punctului de lucru I, desfiinţându-se postul de operator reţele de telecomunicaţii ocupat de salariatul B. N., în temeiul dispoziţiilor art. 65, art. 67, art. 73 şi următoarele din Codul muncii.

Potrivit dispoziţiilor art. 74(1) Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină, în mod obligatoriu : motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 70 alin.2, lit. d, numai în cazul concedierilor colective, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.

Decizia contestată prevede motivul concedierii, durata preavizului şi faptul că societatea nu dispune de alte locuri de muncă potrivit pregătirii profesionale a contestatorului..

Prima instanţă a mai reţinut că decizia nr.8020/2008 nu a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 70 Codul muncii şi că aceasta nu trebuia să cuprindă criteriile de stabilire a ordinii de prioritate.

Potrivit dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Angajatorul nu a dovedit că desfiinţarea locului de muncă al contestatorului este efectivă şi că postul nu se mai regăseşte în organigrama societăţii ori în statul de funcţii.

In baza disp.art.287 din Codul muncii angajatorul are sarcina probei, dar unitatea nu a depus dovezi privind reorganizarea societăţii.

S-a mai reţinut că netrimiterea proiectului de concediere agenţiei judeţene de ocupare a forţei de muncă de către angajator, a fost în mod eronat invocată în cauză, avându-se în vedere că decizia nu este emisă în baza art. 68 – 72 Codul muncii.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs S.C. „R.C.S. & R.D.S.” S.A., prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Postul de operator de reţele de telecomunicaţii ocupat de către contestator a fost desfiinţat ca urmare a reorganizării punctului de lucru al societăţii din I.

Se mai invocă faptul că angajatorul este suveran în aprecierea necesarului de forţă de muncă, putând decide în ce împrejurare se impune desfiinţarea unor locuri de muncă.

În speţă, se arată că desfiinţarea postului contestatorului s-a impus datorită faptului că activitatea salariaţilor care ocupau asemenea posturi s-a redus substanţial ca urmarea faptului că s-au îmbunătăţit performanţele reţelei de telecomunicaţii. Prin urmare, odată cu transformările tehnologice şi punerea în funcţiune a echipamentelor cu specificaţii tehnice performante, numărul persoanelor ocupate pentru întreţinerea vechii reţele nu a mai fost necesar în totalitate, reducerea numărului de posturi fiind singura soluţie de eficientizare a muncii.

Astfel, se arată că desfiinţarea locului de muncă a fost reală şi serioasă, creşterea tehnologică generând reducerea volumului de muncă pentru activitatea de service şi întreţinerea reţelei G..

Se mai arată că referatul depus la dosar menţionează principalele motive care au stat la baza emiterii acestei decizii.

Recurentul mai susţine că reintegrarea contestatorului nu ar face altceva decât să menţină excedentul de salariaţi angajaţi pe postul de operator reţele de telecomunicaţii.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul B. N. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizând recursul formulat de S.C. „R.C.S. & R.D.S.” S.A., prin reprezentant legal, prin prisma disp.art.304¹ Cod.proc.civ., se reţine că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit deciziei nr. 8020 din 06.05.2008, S.C. „R.C.S. & R.D.S.” S.A. a dispus concedierea contestatorului, în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, ca urmare a desfiinţării locului său de muncă, avându-se în vedere necesitatea eficientizării activităţii societăţii, precum şi a reorganizării activităţii desfăşurate în cadrul Punctului de lucru din I, luându-se în considerare performanţele şi aptitudinile profesionale ale angajaţilor rezultate în urma monitorizării activităţii acestora de către şefii ierarhici direcţi.

Astfel cum rezultă din contractul de muncă nr.1922/01.03.2007 şi din decizia contestată, intimatul era salariatul recurentei, în calitate de operator reţele.

Potrivit disp.art.65 din Codul muncii, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr.55/2006, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat,din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

În situaţia concedierilor pentru motive care nu ţin de persoana salariatului angajatorul trebuie să probeze, potrivit disp.art. 287 şi 65 alin.2 din Codul muncii că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă.

În speţă, se reţine că angajatorul a înţeles să dovedească îndeplinirea acestor condiţii, prevăzute de lege pentru legalitatea concedierii pentru motive ce nu ţine de persoana salariatului, doar printr-un singur referat, înregistrat sub nr.6513/08.04.2008, prin care directorul Punctului de lucru din I al societăţii, având în vedere îmbunătăţirea performanţelor reţelei de telecomunicaţii şi diminuarea numărului de intervenţii ca urmare a implementării reţelei G. precum şi necesitatea eficientizării activităţii societăţii, a propus desfiinţarea postului ocupat de către intimat.

Această singură probă administrată în cauză de către angajator nu dovedeşte că desfiinţarea postului intimatului a avut la bază studii temeinice privind îmbunătăţirea activităţii societăţii, că aceasta a avut o cauză reală şi că postul a fost suprimat din organigrama şi statul de funcţii al societăţii.

În lipsa unor asemenea probe, Curtea nu-şi poate forma convingerea că motivele desfiinţării postului invocate de către angajator, prin decizia contestată şi susţinute prin întâmpinare, la judecarea fondului cauzei şi prin cererea de recurs, au un caracter real şi serios, astfel încât în mod corect prima instanţă a reţinut că decizia de concediere emisă de către recurentă este nelegală.

Pentru aceste considerente, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civ., să se respingă recursul formulat de S.C. „R.C.S. & R.D.S.” S.A. şi să se menţină sentinţa pronunţată deprima instanţă.

În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civ., recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatului B. N. şi cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.C. „R.C.S. & R.D.S.” S.A., împotriva sentinţei civile nr.1422/29.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Obligă recurenta să plătească intimatului B. N. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 20.01.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M.N.C. B.C. M.C. Grefier,

G.E.

Red./Tehnored.:M.C.;

2 ex.-02.02.2009;

Jud. fond- T r i b u n a l u l I a ş i: -U. E.; -E. T..