Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 315

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2009

Completul compus din:

Preşedinte -(...)-(...) (...)

Judecător - (...)-(...) (...)

Judecător - (...) (...)

Grefier - E. T.

Pe rol fiind soluţionarea recursului civil formulat de reclamanţii, N. G, T. E. , B H. D., G. F. N., M. B., O. D., E. M., E. T. G, E. M. N., E. M. F., D. D. – toţi cu domiciliul ales la D..Av.B. B. în P,(...), Judeţul P ,împotriva sentinţei civile nr. 2721 din 27.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu pârâta SC E. SA B cu sediul în B, Calea E., nr. 239, sector 1.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru recurenţii reclamanţi avocat B. B. din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocaţiale din 18.02.2009, intimata pârâtă SC E. SA reprezentată de avocat E. M. din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocaţiale depusă la dosar .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Avocat E. M. având cuvântul depune la dosar ş întâmpinare de pe care a comunicat apărătorului recurenţilor reclamanţi un exemplar .

Avocat B. B. având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.

Avocat E. M. având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.

Curtea ia act de declaraţiile apărătorilor părţilor şi analizând actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată acordând cuvântul pentru dezbateri.

Avocat B. B. având cuvântul arată că din practica T r i b u n a l u l u i P r a h o v a în cauze cu acelaşi obiect rezultă că s-au pronunţat hotărâri diferite încălcându-se principiul aplicării unitare a legii.

La fond , pârâta nu a depus înscrisuri în susţinerea apărării că planul social pentru disponibilizare constituie o anexă la contractul colectiv de muncă.

Pârâta trebuia să depună la dosar actul adiţional prin care art. 50 a fost modificat şi astfel reclamanţii nu au avut cunoştinţă de aceste modificări.

Solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinţei, reţinerea cauzei spre rejudecare şi obligarea intimatei pârâte la plata fiecărei sume solicitate de fiecare reclamant prin cererea de chemare în judecată .Depune la dosar concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.

Avocat E. M. având cuvântul pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei pronunţate la fond ca temeinică şi legală .

Arată că plata pachetului financiar a fost efectuat şi s-au încasat sume cu mult mai mari faţă de ceea ce prevedea CCM, iar unii salariaţi au promovat aceste acţiuni chiar dacă au încasat aceste drepturi.

Anexa la contractul colectiv de muncă a promovat acest pachet financiar cu mult mai favorabil şi au cerut instanţei de fond să interpreteze corect aceste dispoziţii legale din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură şi punctul 4 din planul social .

Este o soluţie de bun simţ şi raţională motiv pentru care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţate la fond ca temeinică şi legală.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i P r a h o v a sub nr(...), reclamanţii N. G, T. E., B H. D., G. F. N., M. B., O. D., E. M., E. T. G, E. M. N., E. M. F., D. D. au chemat în judecată pe pârâta SC E. SA solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să fie obligată pârâta la plata către fiecare reclamant a unei sume reprezentând indemnizaţie minimă de concediere, la care se adaugă despăgubiri reprezentând beneficiul nerealizat în raport cu rata inflaţiei , sume ce au fost expres indicate , precum şi la plata sumei de câte 1000 Euro pentru fiecare reclamant cu titlu de daune morale.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au fost salariaţii pârâtei şi au fost disponibilizaţi din motive ce nu ţin de persoana salariaţilor, astfel încât , în raport de disp.art. 50(1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 şi 2006 trebuiau să primească la momentul disponibilizării, drept compensaţie, o indemnizaţie minimă de concediere în funcţie de vechimea în muncă în E. .

S-a mai susţinut că potrivit art.50 alin.4 din D., prevederile domeniului vizat în articolul 50 din CCM se completează cu prevederile Planului Social, mai precis cu Proiectul de Concediere Colectivă, care arată că aceste compensaţii, ce urmează a fi acordate salariaţilor, potrivit prevederilor art.4 din Planul social, vor consta în 8 până la 15 salarii medii la nivel de E. pentru fiecare din salariaţii concediaţi, în funcţie de vechimea acestora în E..

De asemenea, s-a arătat că din interpretarea logică şi juridică a textului art. 50 din CCM pe anii 2005 şi 2006, în paralel cu dispoziţiile aceluiaşi articol din CCM pe anii 2007 şi 2008 rezultă dreptul salariaţilor disponibilizaţi în anii 2005 şi 2006 de a primi, la data disponibilizării, următoarele drepturi: în compensaţie o plată a unei indemnizaţii minime de concediere care, în funcţie de vechimea în câmpul muncii în E. variază de la 1,5 la 4 salarii medii nete şi în completare, plăţile compensatorii reglementate de planul social la care se adăugă, după caz: plata în numerar a preavizului de 60 de zile calendaristice, respectiv salariul pe două luni pentru zile lucrătoare, dacă preavizul de 60 de zile nu a fost acordat în natură şi în funcţie de situaţie, indiferent de numărul de zile lucrate în anul în care se face disponibilizarea, c/val integrală a concediului de odihnă pe anul respectiv.

Reclamanţii au susţinut că au primit drepturile băneşti de natură salarială datorate cu ocazia disponibilizării, mai puţin compensaţia-plata indemnizaţiei minime de concediere, pe care pârâta refuză să o plătească.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată susţinând că Planul Social încheiat între G. E. şi SC E. SA este o anexă la CCM, aşa cum s-a arătat la punctul 1 din cuprinsul Planului, iar din analiza comparativă a dispoziţiilor art.50 alin.1 din CCM cu cele ale pct.4 din Panul Social reiese că G. E. a negociat prin Planul Social condiţii mai avantajoase de concediere.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentinţa civilă nr.2721 din 27.10.2008 T r i b u n a l u l P r a h o v a a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au avut calitatea de salariaţi ai pârâtei, contractele de muncă încetându-le în baza art. 65 si 66 din Codul muncii .

S-a mai reţinut că potrivit deciziilor de concediere existente la dosar, cu ocazia încetării contractului individual de muncă, reclamanţii au primit diverse sume de bani cu titlu de indemnizaţie de concediere, menţionându-se la art. 6 din aceste decizii că valoarea indemnizaţiei de concediere va fi acordată salariatului cu respectarea prevederilor art. 50 din CCM , completate cu prevederile planului social, ţinând cont de vechimea în E. a salariatului.

De asemenea, s-a arătat că art. 50 din CCM pe anii 2005- 2007 prevede că în cazul concedierii pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului angajatorul îi plăteşte în funcţie de vechimea acestuia o indemnizaţie minimă de concediere după cum urmează: de la 0 la 3 ani - 1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani trei salarii medii nete; peste 10 ani cinci salarii medii nete, menţionându-se la alin.4 al aceluiaşi articol că prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

La punctul 4 din Planul social, a reţinut tribunalul, se prevede că angajaţii vor primi , în funcţie de vechimea în E. , următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizaţii de concediere şi anume: 0,5 – 5 ani – opt salarii medii brute pe E. ; 5-15 ani - douăsprezece salarii medii brute pe E. şi peste 15 ani cincisprezece salarii brute pe E..

Susţinerea reclamanţilor în senul că indemnizaţia minimă de concediere prevăzută de art.50 din CCM este distinctă de plăţile compensatorii prevăzute de art. 4 din Planul social nu a fost primită pe motiv că prin Planul social s-a avut în vedere crearea unor condiţii mai avantajoase pentru salariaţi decât cele prevăzute de art. 50 din CCM şi nicidecum cumularea acestor drepturi salariale, iar dacă prin Planul social s-ar fi urmărit să se plătească cumulat indemnizaţiile de concediere, ar fi însemnat ca în Planul social să se prevadă în mod expres că pe lângă indemnizaţia de concediere prevăzută de art. 50 din CCM , fiecare salariat urmează să mai primească şi indemnizaţia de concediere prevăzută de art. 4 din Planul social.

S-a mai arătat că întrucât motivele concedierilor nu ţineau de persoana salariaţilor, în urma negocierilor s-a întocmit Planul Social prin care s-a decis ca salariaţii să beneficieze de sume de bani mai mari cu titlu de indemnizaţie de concediere decât cele prevăzute de art. 50 CCM, respectiv în funcţie de vechimea fiecăruia, să beneficieze de un număr mai mare de salarii medii brute pe E. decât cele prevăzute prin art.50 CCM negociindu-se astfel condiţii mai avantajoase pentru salariaţi şi nu s-a urmărit nicidecum să se cumuleze indemnizaţiile de concediere.

Împotriva sentinţei primei instanţe reclamanţii au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, invocând disp.art. 304 alin. 1 pct. 8 şi 9 Cod pr.civilă.

Susţin recurenţii că netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei rezultă din însăşi practica judiciară a T r i b u n a l u l u i P r a h o v a, care în cauze cu obiect identic, în acelaşi complet sau în complete diferite, au pronunţat atât hotărâri de admitere, cât şi de respingere a cererii încălcându-se principiul aplicării unitare a legii .

Se mai învederează că intimata nu a contestat calitatea recurenţilor de foşti salariaţi, vechimea în muncă şi nici cuantumul pretenţiilor acestora, ci doar a susţinut că cererea este nefondată dând o proprie interpretare disp.art. 50 din CCM în sensul dorit de intimată afirmând, printre altele, că Planul Social întocmit de angajator în scop de protecţie socială face parte din CCM, ca anexă a acestuia, înlocuind prevederile art. 50 din CCM.

Se arată, în continuare, că prima instanţă a achiesat în totalitate la susţinerile intimatei, apărare concretizată în întâmpinare şi acte depuse după strigarea la rând a cauzei şi care nu au fost comunicate recurenţilor pentru a se apăra, judecarea fondului făcându-se cu încălcarea principiului contradictorialităţii.

Totodată, se susţine că până la momentul judecării fondului, intimata, prin neprezentare, renunţase la orice apărare recunoscând temeinicia cererii recurenţilor, pentru ca apoi, până la strigarea ultimei cauze de pe listă, să depună şi să i se primească, după judecarea cauzei, întâmpinare şi acte, ce nu au fost comunicate recurenţilor.

Arată recurenţii că prima instanţă a înlăturat susţinerile acestora, dar nu şi motivat, iar a susţine că Planul Social întocmit de angajator cu prilejul concedierii colective modifică şi chiar înlocuieşte părţi din CCM constituie o absurditate în raport de prevederile art. 1 şi 25 din legea nr. 130/1996, la care s-a făcut trimitere.

De asemenea, se învederează că dispoziţiile art. 68-79 din Codul muncii instituie o anumită procedură de urmat pentru angajator în cazul concedierilor colective, nerespectarea acesteia fiind sancţionată de lege, intimata achitându-se de obligaţiile legale, printre care şi aceea de întocmi un plan social, care nu poate fi privit decât ca un act administrativ unilateral emanând de la angajator, neputându-se primi teoria potrivit căreia Planul Social ar fi o anexă la CCM înlocuind disp.art. 50 din acesta.

În legătură cu contractul colectiv de muncă, definit de legea nr. 130/1996 ca lege a părţilor, acesta nu poate conţine prevederi contrare legii, dar poate conţine prevederi ce acordă drepturi mai mari ca număr şi prin întindere decât minimul prevăzut de lege, în cazul de faţă , contractul colectiv de muncă acordând, în plus faţă de planul social, prin art. 50 şi indemnizaţii minime de concediere, cu precizarea expresă că aceste indemnizaţii se completează cu prevederile planului social.

Concluzionează recurenţii că Legea nr. 53/2003 reprezentând Codul muncii şi CCM 2005 şi 2006 sunt acte juridice distincte, cu aplicabilitate distinctă, contractul colectiv de muncă acordând salariatului drepturi mai mari, iar îndeplinirea de către angajator a obligaţiilor asumate este obligatorie şi fiind vorba de două acte juridice distincte, aceasta presupune un cumul de drepturi pentru salariat, dar şi de obligaţii pentru angajator, art. 9 din CCM stipulând că în caz de litigiu, dispoziţiile CCM se aplică în favoarea salariatului.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Împrejurarea că în speţe similare cu cea de faţă T r i b u n a l u l P r a h o v a a pronunţat, în primă instanţă, soluţii diferite, nu poate constitui un argument pentru admiterea recursului în sensul celor solicitate de recurenţi, câtă vreme legalitatea şi temeinicia sentinţei sunt analizate de către instanţa de control judiciar în calea de atac a recursului exercitat de către părţile nemulţumite de sentinţa instanţei de fond.

În ceea ce priveşte întâmpinarea depusă în cauză de societatea pârâtă , aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul din 26.09.2008 (fila 233 dosar fond), întâmpinarea a fost comunicată la termenul respectiv de judecată apărătorului ales al reclamanţilor, aceştia având aşadar cunoştinţă de apărările formulate de intimata pârâtă prin întâmpinare, prin care s-a conchis că acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată solicitându-se, pentru argumentele expuse în conţinutul acesteia, respingerea acţiunii, fiind depuse la dosar, la acelaşi termen de judecată, şi o serie de înscrisuri în apărare de către intimata pârâtă, de asemenea comunicate apărătorului ales al reclamanţilor.

Apare astfel ca neîntemeiată susţinerea recurenţilor potrivit căreia intimata ar fi renunţat la prima instanţă la orice apărare şi că ar fi recunoscut temeinicia cererii lor.

Totodată şi la termenul din 10.10.2008 pârâta a depus la dosar un înscris, ce a fost comunicat apărătorului reclamanţilor şi contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, la termenul de fond din 24.10.2008, ambele părţi au fost prezente punând concluzii pe fondul cauzei şi nu s-au depus la dosar, după închiderea dezbaterilor, alte înscrisuri în apărare , de către pârâtă.

De necontestat, recurenţii-reclamanţi au fost disponibilizaţi în urma unei concedieri colective şi nu individuale.

Potrivit art. 50 alin. 1 din CCM pe anii 2005- 2006 , la concediere din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere, ce diferă în funcţie de vechime, după distincţiile prevăzute în mod expres în cuprinsul alin. 1 al art. 50.

În alin. 2 al aceluiaşi articol se stipulează că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situaţia similară precedentă, iar potrivit alin. 3 al art.50, valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu G. E. şi conform alin. 4 al art. 50, prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

Interpretarea sistematică şi logică a dispoziţiilor cuprinse în art. 50 din CCM, mai sus enunţate, conduce în mod clar la concluzia că de prevederile alin. 1 al art. 50 beneficiază cei concediaţi individual, din motive care nu ţin de persoana acestora, pe când în cazul concedierilor colective, indemnizaţia de concediere este cea stabilită prin negociere cu G. E., iar intimata pârâtă a aplicat în mod corect dispoziţiile contractului colectiv de muncă completate cu cele ale Planului Social încheiat acordând recurenţilor reclamanţi numai indemnizaţia de concediere stabilită de comun acord, prin negociere, cu G. E..

Prevederile art. 50 din contractul colectiv de muncă trimit în mod obligatoriu, în cazul concedierilor colective, la o negociere pentru stabilirea indemnizaţiei de concediere, care a avut loc în cazul de faţă şi care rezultă din Planul Social.

Din nicio dispoziţie a contractului colectiv de muncă nu rezultă că recurenţii- reclamanţi, ce au fost concediaţi colectiv, ar fi îndreptăţiţi atât la acordarea indemnizaţiei de concediere prevăzută la art. 50 alin. 1 din CCM, cât şi la acordarea indemnizaţiei de concediere stabilite în urma negocierii cu G. E., în mod exclusiv şi în acord cu dispoziţiile art. 50 alin.2 – 4 din CCM, numai pentru concedierile colective.

Interpretarea dată de recurenţi dispoziţiilor art. 50 alin. 4 din CCM are caracter pur speculativ şi nu poate fi primită, rezultând în mod evident din interpretarea dispoziţiilor cuprinse în alineatele 1-4 ale art. 50 din CCM că cele două tipuri de indemnizaţii de concediere nu puteau fi cumulate, aşa cum pretind nejustificat recurenţii.

Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea priveşte recursul de faţă ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinţei indicate de recurenţi în motivarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N. G, T. E., B H. D., G. F. N., M. B., O. D., E. M., E. T. G, E. M. N., E. M. F., D. D. – toţi cu domiciliul ales la D..Av.B. B. în P,(...), judeţul P împotriva sentinţei civile nr. 2721 din 27 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu pârâta SC E. SA B cu sediul în B, Calea E., nr. 239, sector 1.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2009.

Preşedinte Judecători

(...)-(...) (...) (...)-(...) (...) (...) (...)

Grefier

E. T.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Tehnored.2 ex./13.03.2009

V.A.P./E.R.C.

E..fond nr(...) Trib.P

Jud.fond E. E.

D. R